Contestaţie la executare. Decizia nr. 694/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 1633/257/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 694
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. T.
Judecător V. C. D.
Grefier M. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către contestatoarea S.C. L. S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 432/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în contradictoriu cu intimata S.C. K. S. S.R.L., având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, av. A. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul recurentei, av. A. M., depune chitanță reprezentând taxă judiciară în cuantum de 97 lei, timbru judiciar de 3 lei și arată că, nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, av. A. M., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și rejudecând, să se dispună anularea somației nr.661/2012 a B. T. O. N.. Hotărârea instanței de fond este criticabilă sub două aspecte. Pentru încălcarea prevederilor art.3712, alin.2 C.pr.civ., care stabilesc că în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul lor, ele vor fi calculate de organul de executare. Conținutul somației evidențiază un debit în care sunt incluse și penalitățile de întârziere, sume calculate de creditoare și nu de executorul judecătoresc.
Al doilea aspect pentru care hotărârea instanței de fond este criticabilă, vizează cuantificarea eronată a sumei reprezentând penalitățile de întârziere de 1, 5 % aplicat pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, raportat la debitul restant. Pentru motivele invocate în acțiunea formulată solicită în concluzie admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța pe care o depune la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată că;
Prin sentința civilă nr. 432/25.02.2013 a Judecătoriei Mediaș, se admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. L. S. SRL, în contradictoriu cu intimata S.C. K. S. SRL, și în consecință:
Se dispune anularea în parte a somației nr. 661/2012 din 23.04.2012 și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 20.04.2014, încheiate de executorul judecătoresc T. O. N. în dosarul execuțional nr. 661/2012, în sensul că reduce cheltuielile de executare până la data formulării contestației de la suma de 8.948,89 lei la suma de 1.500 lei.
Se resping celelalte capete de cerere ale contestației.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond constată că prin cererea înregistrată la instanță la data de 11 mai 2012 contestatoarea S.C. L. S. SRL, cu sediul în comuna A. S., ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimata S.C. K. S. SRL, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, a contestat actele de executare din dosarul execuțional nr. 661/2012, somația nr. 661/2012 din 23.04.2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 20.04.2012, emise de executorul judecătoresc T. O. N. în favoarea creditoarei K. S. SRL, precum și titlul executoriu în baza căruia s-a inițiat executarea silită.
Solicită și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
În motivare contestatoarea arată că titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită nu i-a fost comunicat, încălcându-i-se dreptul la apărare, titlu pe care îl poate ataca cu contestație în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, fiind astfel victima unui grav abuz. Mai arată că, la data de 26.04.2012, a trimis la judecătoria Cluj N. o adresă prin care aducea la cunoștință aceleași fapte și, ca urmare, s-a deschis din oficiu un dosar având ca obiect anularea somației de plată, că recunoaște relația comercială cu creditorul, însă contestă creanța pentru că creditorul a falsificat data încheierii contractului de vânzare cumpărare, modificând cu pixul data de 20.09.2011 cu data de 20.05.2011, cu 2 semnături străine de societate, ceea ce atrage nulitatea acestui act. Contractul de vânzare cumpărare a fost modificat tocmai pentru clauzele abuzive referitoare la penalități și din aceste motive se consideră îndreptățită să solicite anularea formelor de executare și a cheltuielilor de executare.
În drept invocă dispozițiile art. 404 ind. 1 Cod pr. civilă, art. 373 alin. 2, art. 399 și urm. Cod pr. civilă.
Cererea a fost timbrată cu 194 lei taxă judiciară și 10 lei timbru judiciar.
B.POZIȚIA INTIMATEI.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea contestație, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 2 din OUG nr. 119/2007, în cadrul contestației la executare nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare, însă în cuprinsul contestației contestatoarea face apărări de fond, care sunt inadmisibile. Mai arată că este nereal faptul că societății contestatoare nu i s-ar fi comunicat ordonanța ce constituie titlu executoriu, acesta fiindu-i comunicată prin afișare pe ușa principală a clădirii, iar după pronunțarea ordonanței contestatoarea a fost notificată, notificare transmisă la dresa sediului social al acesteia și semnată de primire de directorul societății, fără ca societatea să reacționeze.
C.ASPECTE PREALABILE EXAMINĂRII ÎN FOND A CAUZEI.
Prin sentința civilă nr. 1498/26.06.2012 a Judecătoriei Mediaș a fost admisă în parte contestația la executare și s-a dispus anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în sensul reducerii acestora de la 8.948,89 lei la 1.500 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, iar prin decizia civilă nr. 903/15.11.2012 a Tribunalului Sibiu a fost admis recursul, a fost castă sentința, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, nepronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere formulate, întrucât, deși s-au atacat toate actele de executare ale executorului, s-a invocat faptul că penalitățile nu au fost corect calculate și s-a solicitat anularea titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea, instanța s-a pronunțat doar în legătură cu procesul verbal de stabilire a cheltuielilor.
După casarea cu trimitere cauza s-a înregistrat la instanță la data de 08.01.2013.
D.EXAMINAREA ÎN FOND A CAUZEI.
1.Starea de fapt.
Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc T. O. N. la data de 18.04.2012 (fila 15 dosar), intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei pentru realizarea creanței de 46.462,97 lei reprezentând contravaloare mărfuri neachitate și penalități de 0,15% pe zi de întârziere aferente debitului restant de la data scadenței fiecărei facturi până la data formulării cererii, plus penalități în continuare. Până la data formulării cererii s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 192.992 lei (fila 16 dosar). Ca titlu executoriu a depus ordonanța civilă nr. 3622/20.02.2012 a Judecătoriei Cluj N., legalizată cu mențiunea că a devenit irevocabilă prin neexercitarea căii de atac ( fila 14 dosar). Ordonanța nr. 3622/20.02.2012 a Judecătoriei Cluj N. a fost comunicată contestatoarei, prin afișare, la data de 12.03.2012 (fila 19 dosar inițial).
La baza emiterii ordonanței a stat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între contestatoare și intimată, care, la art. IV pct. 4.1. prevede că, pentru neplata sumei la termenele prevăzute în contract, vânzătorul va percepe penalități de 1,5% pe zi întârziere din valoarea sumei, valoarea penalităților putând depăși valoare asupra cărora sunt calculate.
Ordonanța a fost îndreptată prin încheierea din 12 decembrie 2012 a Judecătoriei Cluj N. (fila 47 dosar) în sensul că în locul formulării din dispozitiv și considerente „obligării debitoarei la plata penalităților de întârziere de 1,5% aferente debitului principal de la data scadenței fiecărei facturi până la data prezentei și în continuare până la achitarea integrală a debitului” se introduce formularea „obligării debitoarei la plata penalităților de întârziere de 1,5%/zi aferente debitului principal de la data scadenței fiecărei facturi până la data prezentei și în continuare până la achitarea integrală a debitului.”
Ordonanța nr. 3622/20.02.2012 a Judecătoriei Cluj N. a fost comunicată contestatoarei, prin afișare, la data de 12.03.2012 (fila 19 dosar inițial).
Asupra datoriei rezultate din ordonanță contestatoarea a fost notificată de către intimată la data de 08.03.2012 (filele 20 și 21 dosar inițial), prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, semnată de către directorul contestatoarei.
Prin încheierea din 20.04.2012 a Judecătoriei Mediaș s-a încuviințat executarea silită (fila 18 dosar), iar prin procesul verbal din 20.04.2012 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 8.948,89 lei (fila 19 dosar).
Prin somația din 23.04.2012 contestatoarea a fost somată să facă plata (fila 20 dosar), iar ulterior s-a dispus înființarea unor popriri la instituțiile bancare.
2.Prevederi legale incidente.
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 Cod pr. civilă, „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu …” Conform prevederilor art. 399 alin. (21) Cod pr. civilă „după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s –a dispus investirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale”, iar potrivit prevederilor art. 399 alin. (3) „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”
Conform prevederilor art. 403 alin. 1 Cod pr. civilă „Până la soluționarea contestației la executare silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”
În fine, potrivit dispozițiilor art. 14 din OUG nr. 119/2007 „Ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
Împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare.”
3.Evaluarea instanței.
Așa cum din cele ce preced rezultă, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei în baza unei hotărâri judecătorești, care a devenit titlu executoriu prin neatacare. Susținerea contestatoarei că nu i-a fost comunicată ordonanța de plată fiind infirmată de dovada comunicării depuse în copie la fila 19 dosar inițial.
Or, cum potrivit prevederilor legale enunțate, pe cale contestației la executare nu se pot formula apărări de fond decât în cazul în care titlul executoriu îl reprezintă un înscris care nu este emis de o instanță, cu condiția ca legea să nu prevadă în acest scop o altă cale de atac, și cum în cadrul contestației la executare împotriva actelor de executare pornite în baza unei ordonanțe de plată nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare, orice critică formulată de către contestatore împotriva titlului executoriu este inadmisibil a fi analizată în cadrul prezentei contestații.
Cât privește cuantumul penalităților de întârziere, într-adevăr, din cuprinsul ordonanței nu rezultă cu suficientă claritate modul în care ar urma să se calculeze aceste penalități, pentru că exprimarea „obligă debitorul la plata penalităților de întârziere de 1,5% aferente debitului principal de la data scadenței fiecărei facturi până la data prezentei și în continuare până la achitarea integrală a debitului”nu lămurește suficient dacă aceste penalități se vor calcula pentru fiecare zi de întârziere. Totuși, dacă se are în vedere contractul încheiat între părți, nu există nici un dubiu că aceste penalități se calculează pentru fiecare zi de întârziere. De altfel, așa cum s-a arătat, este adevărat că după ce s-a promovat executarea silită, instanța a îndreptat omisiunea și a specificat că penalitățile se calculează pe zi de întârziere.
În ce privește critica adusă contractului, respectiv aceea că a fost modificată data încheierii lui, modificări semnate de persoane străine de societate, care ar atrage nulitatea contractului, aceste probleme se consideră că au fost analizate de instanța care a emis titlul executoriu, iar contestatoarea avea posibilitatea de a le invoca pe cale întâmpinării în cadrul procesului respectiv. Altfel ar însemna că pe calea contestației la executare instanța să reanalizeze chestiuni de fond, ceea ce, așa cum s-a arătat, este inadmisibil.
Raportat la toate aceste considerente și având în vedere că intimata nu a atacat sentința primei instanțe, față de aceasta hotărârea intrând în puterea lucrului judecat, în baza dispozițiilor art. 399 și urm. Cod pr. civilă contestația va fi admisă în parte, urmând a se dispune anularea în parte a somației nr. 661/2012 din 23.04.2012 și a procesului verbal de stabilirea a cheltuielilor de executare din 20.04.2014, încheiate de executorul judecătoresc T. O. N. în dosarul execuțional nr. 661/2012, în sensul că reduce cheltuielile de executare până la data formulării contestației de la suma de 8.948,89 lei la suma de 1.500 lei. Reducerea este substanțială, iar instanța a considerat că o reducere sub limita admisă de prima instanță nu se impune.
Cât privesc celelalte cereri din cadrul contestației, respectiv anularea titlului executoriu, recalcularea penalităților și a celorlalte acte de executare, vor fi respinse ca nefondate, pentru considerentele deja enunțate.
Cererea de suspendare a executării silite va fi și ea respinsă întrucât în limitele în care contestația a fost admisă nu se impune și suspendarea.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal contestatoarea S.C. L. S. SRL solicitând casarea ei în parte și rejudecând să fie admisă contestația în sensul anulării somației nr. 661/2012 a B.E.J. T. O. N..
În motivare invocă disp. art. 312 al.2 și 4 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ., susținând că analiza formelor de executare evidențiază nereguli procedurale, iar hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul interpretării normelor de procedură incidente în cauză.
Arată, pe de o parte, că s-au încălcat disp. imperative prev. de art.3712 al.2 C.pr.civ. în sensul că somația emisă cu nr. 661/2012 de B. T. O. N. privește inclusiv o sumă de 192.992 lei cu titlu de penalități de întârziere care a fost calculată de societatea creditoare și nu de executorul judecătoresc, așa cum rezultă din documentul „Calculul penalităților de întârziere” redactat de creditoare, critică ce nu a fost analizată de judecătorul fondului.
Pe de altă parte, susține că față de dispozițiile Ordonanței civile nr. 3622/2012 a Judecătoriei Cluj-N. privind obligarea debitorului la penalități de întârziere, în calculul efectuat, procentul de 1,5 % este aplicat debitului pentru fiecare zi de întârziere. Ori executorul judecătoresc era ținut să recupereze debitul în limitele impuse de titlul executor, fără a permite depășirea acestora, excepție făcând cheltuielile de executare. Consideră că îndreptarea erorii materiale la data de 12.12.2012 nu poate avea relevanță asupra somației nr.661/23.04.,2012 emisă de executor, întrucât analiza legalității somației trebuie făcută în funcție de momentul emiterii acesteia. Mai arată că încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost atacată pentru încălcarea normelor din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aflându-se pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
Intimata creditoare nu a depus întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță.
Analizând recursul față de motivele invocate și disp. art. 3041 C.pr.civ. Tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele;
Recurenta-contestatoare nu a produs dovezi care să demonstreze că este greșită situația de calcul a penalităților depusă într-adevăr de contestatoare la dosarul execuțional nr. 661/2012, ca anexă la cererea de executare silită. Aceasta denotă că în mod cert documentul de calcul al penalităților de întârziere a fost verificat de executor și fiind găsit corect, nu a mai fost necesar să procedeze personal la calcularea lor. Prin urmare operațiunea impusă de art.3712 al.2 C.pr.civ., fiind suplinită de intimata creditoare fără greșeli de calcul, nu poate fi primită ca o neregularitate procesuală la dresarea somației din data de 23.04.2012.
Este evident că penalitatea de 1,5 % aferentă debitului, stabilită prin titlul executoriu, se raportează la perioada de întârziere a executării obligației principale, începând cu data scadenței, perioadă exprimată prin zile de întârziere, cum de altfel rezultă din convenția părților avută în vedere la emiterea Ordonanței civile nr. 3622/20.02.2012 a Judecătoriei Cluj-N. ce constituie în speță titlu executoriu și cum de altfel s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Instanța, care a omis inițial să facă mențiunea „pe zi întârziere” în dispozitivul ordonanței, a corectat această eroare prin încheierea camerei de consiliu din 12.12.2012 depusă la dosar, pentru a se înțelege în mod explicit de debitoare că penalitățile se percep, așa cum s-a convenit, pe zi de întârziere. Încheierea de îndreptare a erorii materiale face corp comun cu hotărârea judecătorească ce a fost îndreptată, conform art.281 al.3 C.pr.civ. care prevede că îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii având așadar efect retroactiv, de la data pronunțării acelei hotărâri.
Până la soluționarea prezentului recurs, la un an de la pronunțarea încheierii de îndreptare a erorii materiale, recurenta nu a făcut dovada că în căile de atac urmate a fost dată o altă soluție.
Așa fiind, se găsesc nefondate criticile formulate, drept pentru cere, în baza art.312 pct. 1 C.pr.civ., se va respinge recursul și se va menține sentința atacată ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea S.C. L. S. SRL împotriva sentinței civile nr.432/2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. B. M. Ț. V. C. D.
GREFIER,
M. T.
Red.M.B.31.01.14
Tehnored.M.T.4.02.14
Ex.4
J.F.O. H. – Judecătorie Mediaș
| ← Servitute. Decizia nr. 592/2013. Tribunalul SIBIU | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1634/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
