Contestaţie la executare. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 802/257/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Judecător C. H.
Grefier L. V.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil privind pe recurentul T. J. M. în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA F. LOCALĂ MEDIAȘ, F. R., F. M., S.C. E. - S. SA, S. C. S.., S. M., S. C. JR., S. I. D., S. S., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr.2339/2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Cauza a fost dezbătută la data de 14.02.2013 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Prin contestația formulată la 2.03.2012 și înregistrată la Judecătoria Mediaș sub nr._ contestatorul T. J.-M. în contradictoriu cu intimații: Direcția F. Locală, F. R., F. M. și . a solicitat instanței anularea formelor de executare silită pentru debitul de 1909,93 lei deoarece a fost impus cu toată suma impozabilă pentru imobilul situat în Mediaș, ., deși deține numai cota de ½ părți, iar această sumă conține și taxa de salubrizare deși imobilul nu beneficiază de serviciile specifice de curățenie.
Intimatele s-au opus la admiterea contestației.
Ulterior contestatorul T. J.-M. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva chemaților în garanție S. C. sen., S. M., S. C. jun., S. I. D. și S. S. solicitând obligarea acestora la plata impozitelor deoarece a închiriat imobilul gratuit acestora cu condiția să plătească impozitele și taxele aferente imobilului.
Chemații în garanție au fost de acord cu admiterea acestei cereri.
Prin sentința civilă nr.2339/2012 Judecătoria Mediaș a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul T. J.-M. în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA F. LOCALĂ, F. R., F. M., . și în consecință:
A stabilit că petentul T. J.-M. datorează ½ din impozitele și taxele stabilite pentru imobilul situat în Mediaș,., respectiv suma de 955 lei și, admițând cererea de chemare în garanție a obligat chemații în garanție S. C. senior, S. M., S. C. jun., S. I. D. și S. S., toți cu domiciliul în Mediaș, ., jud. Sibiu, să-i plătească contestatorului T. J.-M. suma de 955 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata Direcția F. Locală a demarat executarea silită împotriva contestatorului T. J.-M. pentru un debit de 1 909,93 lei reprezentând impozitele și taxa de salubritate aferente imobilului situat în Mediaș,..
Acest imobil situat în Mediaș, . este deținut în coproprietate de către familia contestatorului care are o cotă devălmașă de ½ părți . Cealaltă cotă de ½ este deținută în devălmășie de către intimații F. R. și F. M..
Taxele pe proprietate incumbă proprietarilor sau în lipsa acestora celor care dețin imobilul. Cum imobilul situat în Mediaș, . este deținut în coproprietate de către familia contestatorului care are o cotă devălmașă de ½ părți iar cealaltă cotă de ½ este deținută în devălmășie de către intimații F. R. și F. M., taxa pe proprietate ca și cea de salubritate sunt datorate tot în cote de ½ .
În concluzie contestația este întemeiată urmând ca instanța să stabilească că petentul T. J.-M. datorează ½ din impozitele și taxele stabilite pentru imobilul situat în Mediaș, ., respectiv suma de 955 lei.
Taxa de salubritate este o taxă stabilită de autoritățile locale care contractează prestarea serviciilor de salubritate diferiților operatori. Între contestator și . nu există un contract pentru ca, contestatorul să-i poată opune acestui intimat excepția de neexecutare. Sigur el are posibilitatea să solicite despăgubiri autorităților locale, să se adreseze funcționarilor sau aleșilor locali pentru îmbunătățirea serviciului etc.
De principiu plătitorul unei taxe nu are posibilitatea să refuze plata impozitelor sau taxelor pe motiv că statul (fie că sunt autorități locale sau naționale) nu își face datoria față de el.
În concluzie instanța nu poate constata că taxa pe salubritate nu este datorată.
Chemații în garanție S. C. sen., S. M., S. C. jun., S. I. D. și S. S. au închiriat imobilul gratuit cu condiția să plătească impozitele și taxele aferente acestui imobil. Ei au fost de acord cu admiterea cererii de chemare în garanție.
Contractul este obligatoriu numai între părțile semnatare și deci nu opozabil Direcției fiscale locale astfel că chemații în garanție vor fi obligați să-i plătească contestatorului T. J.-M. suma de 955 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul T. J. M. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a contestației, inclusiv în sensul de a se constata că recurentul nu datorează taxa de salubritate.
În cauză a formulat întâmpinare Direcția F. Locală solicitând respingerea recursului întrucât taxa de salubritate este o taxă locală stabilită prin hotărâre de Consiliu local și se face venit la bugetul local.
Intimații F. R. și M. au solicitat admiterea recursului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a admis în mod corect contestația la executare și a constatat că acesta nu datorează impozitele și taxele pentru întreaga proprietate, ci doar pentru cota de ½ pe care o deține., însă nu a anulat formale de executare efectuate împotriva sa de către intimate. Așa cum s-a pronunțat soluția instanței de fond aceasta rămâne fără efect întrucât instanța de fond nu s-a referit și la actele de executare. Ca urmare, în baza art.312 Cod proc.civ., sub acest aspect, se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în sensul că se vor anula formale de executare silită începute împotriva recurentului până la concurența sumei de 955 lei, pentru care se păstrează.
Motivul de recurs referitor la anularea formelor de executare în întregime pentru taxa de salubritate, pe care recurentul susține că nu o datorează pentru că nu a semnat nici un contract și nu i s-a prestat nici un serviciu, este neîntemeiat. Taxa de salubritate este în vigoare, fiind stabilită printr-o hotărâre a Consiliului Local Mediaș, hotărâre care nu a fost atacată sau desființată prin vreuna dintre formele prevăzute de lege. Ca urmare, această taxă trebuie plătită după distincțiile arătate în actul care a instituit-o.
Instanța de fond a procedat greșit și atunci când, luând în dezbatere și admițând cererea de chemare în garanție formulată de contestator nu a sesizat că aceasta este o acțiune de drept comun care trebuie timbrată la valoare, potrivit art.3 din Legea nr.146/1997. Instanța de recurs, constatând această neregularitate, nu mai poate urma decât calea dării în debit a contestatorului recurent pentru suma de 87,4 lei pe care acesta era dator să o plătească pentru cererea de chemare în garanței în fața instanței de fond. Taxa este datorată întrucât această cerere excede cadrului procesual obișnuit al contestației la executare, deci se impune plata.
Întrucât chemații în garanție au căzut în pretenții, fiind de acord să suporte toate cheltuielile și taxele în legătură cu proprietatea pe care o folosesc și cu procesul, ei vor fi obligați la plata acestei sume către recurent.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru plătită de contestator în fond și apel, aceasta va fi restituită urmare a admiterii contestației de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul T. J. M. împotriva sentinței civile nr. 2339/2012 a Judecătoriei Mediaș, pe care o modifică în parte în sensul că:
Anulează formele de executare silită începute de intimata Direcția F. Locală Mediaș împotriva contestatorului T. J. M. ( inclusiv poprirea nr. 7066/15.02.2012) până la suma de 955 lei pentru care executarea se păstrează.
Obligă contestatorul T. J. M. să plătească în favoarea statului suma de 87,4 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecarea în fond a cererii de chemare în garanție și dispune darea în debit cu această sumă.
Obligă chemații în garanție să plătească contestatorului T. J. M. 87,4 lei cheltuieli de judecată în fond.
Dispune restituirea către contestatorul T. J. M. a taxei judiciare de timbru de 97 lei plătită cu chitanța SBXWM_ PJ din 23.04.2012 și de 49 lei plătită cu chitanța MMDFL_ PJ din 16.01.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. R. L. M. D. C. H.
Grefier,
L. V.
Red.C.H.20.03.2013.
Tehnored.L.V.20.03.2013.
Ex.2
j.f.I.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 120/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
