Contestaţie la executare. Decizia nr. 195/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 3933/257/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 195/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Judecător M. D.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent B. R. SA și pe intimat P. M., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 3042 din 4.XII.2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător C. E. G. se află în delegație, ca urmare s-a procedat la includerea în componența completului de judecată a d-nei judecător M. D. din planificarea de permanență pe luna martie 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depusă la dosar, prin registratura instanței, la data de 18 martie 2013, chitanță în sumă de 97,5 lei reprezentând plata taxei judiciare de timbru, timbre judiciare de 0,30 lei, din partea recurentei și la data de 19 martie 2013, întâmpinare din partea intimatei contestatoare.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 3042/2012 a Judecătoriei Mediaș s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. M. împotriva intimatei B. R. SA și în consecință, s-a dispus anularea formelor de executare silită demarate împotriva contestatoarei P. M. în dosarul execuțional numărul 352/2012 al executorului M. V.; a fost obligată intimata să îi plătească contestatorului suma de 301 lei ,cheltuieli de judecată; s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei de timbru în valoare de 194 lei avansată cu chitanța nr. SBXWM127872 / 19.10.2012 .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că procedura de executare silită, asemenea celei de judecată, începe cu o cerere de executare, care se depune la executorul judecătoresc.
Intimata B. R. SA l-a investit pe executorul propriu să demareze executarea silită împotriva debitorului său P. Ș. nu și împotriva așa zisului garant ipotecar - P. M. (ipoteca este o garanție reală care poartă asupra unui bun imobil, nu este o garanție personală astfel că noțiunea de garant ipotecar p.f. nu este corectă) .
Executorul bancar nu avea dreptul să-i solicite instanței de executare să-i încuviințeze executarea silită și împotriva contestatoarei P. M..
Împotriva contestatoarei nu pot fi demarate acte de executare silită dacă creditorul nu a cerut acest lucru,chiar dacă ,din eroare, instanța a încuviințat această executare.
Ca urmare, instanța a dispus anularea formelor de executare silită demarate împotriva contestatorului P. M. în dosarul execuțional numărul 352/2012 al executorului M. V. .
În temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat intimata să îi plătească contestatorului suma de 301 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
S-a dispus restituirea către contestatoare a taxei de timbru în valoare de 194 lei avansată cu chitanța nr. SBXWM127872 / 19.10.2012 .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intmiata în contestație B. R. SA, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii contestației la executare, cu motivarea că în mod greșit a reținut instanța de fond că banca a demarat procedura de executare silită numai împotriva debitorului P. Ș.,, întrucât prin cererea sa către Corpul Experților Bancari B. solicitat recuperarea creanței datorate în baza contractului de credit bancar. Prin admiterea contestației instanța a ignorat calitatea de codebitor și garant al contestatoarei, iar prin anularea formelor de executare practic executarea silită nu mai poate continua nici cu privire la bunurile imobile aflate în garanția băncii. Contractul de credit bancar a fost garantat prin contractul de ipotecă în care contestatoarea are calitatea de codebitor și garantează obligația asumată prin contractul de credit renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune.
Prin întâmpinarea depusă în recurs intimata P. M. a arătat că este de acord cu admiterea în parte a recursului, în sensul modificării în parte a sentinței atacate, respectiv a menținerii formelor de executare numai cu privire la executarea sa silită ca garant ipotecar, nu și prin poprirea veniturilor sale.
Analizând sentința atacată instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare și prin precizarea făcută la contestație, contestatoarea a invocat ca motiv de anulare a actelor de executare silită doar clauza renunțării la beneficiul de discuțiune și diviziune, considerând-o abuzivă, fără să invoce vreun motiv de nelegalitate a actelor de executare silită.
Analizând actele dosarului, instanța constată că deși prin cererea de executare silită creditoarea B. R. SA a solicitat Diviziei juridice – Corpul executorilor bancari, executarea silită a debitorului P. Ș., executorul bancar propriu, al băncii creditoare, a solicitat instanței executarea silită atât a debitorului, cât și a garantului ipotecar, iar încuviințarea executării s-a dat de către instanță pentru amândoi. Însă contestatoarea nu a invocat în contestația sa aceste împrejurări.
Pe de altă parte, reținem că potrivit art. 399 al.3 c.pr.civ.pe calea contestației la executare nu se pot face apărări de fond, dacă există pentru aceasta o altă cale de atac. Existența clauzei abuzive putea fi invocată numai pe calea unei acțiuni în justiție, care să fie soluționată pe fond, și nicidecum pe calea contestației la executare.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, motiv pentru care, potrivit art. 312 c.pr.civ. se va admite recursul și se va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de B. R. SA București împotriva sentinței civile nr. 3042/2012 a Judecătoriei Mediaș pe care o modifică în totalitate în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. M. împotriva pârâtei recurente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21.III.2013.
Președinte, D. T. L. | Judecător, G. C. | Judecător, M. D. |
Grefier, S. E. |
red.D.T.L.11.04.2013
j.f.I.V.
tehn.S.E.11.04.2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 91/2013. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
