Contestaţie la executare. Decizia nr. 301/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 10337/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. T.
Judecător V. C. D.
Grefier N. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul P. N. O. în contradictoriu cu intimații VB L. R. IFN SA, V. B. DE asigurare SRL, împotriva sentinței civile nr. 7592/07.11.2012 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
TRIBUNALUL,
Pin SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7592/2012 pronunțată de JUDECĂTORIA SIBIU a fost respinsă excepția de netimbrare a contestației la executare, invocată prin întâmpinare de intimați,
admisă excepția tardivității formulării contestației la executare.
Instanța de fond a respins contestația la executare formulată de contestatorul P. O. - N. împotriva intimaților VB L. ROMÂNIA IFN SA și VBL B. DE ASIGURARE SRL ambii cu sediul procesual ales în București, fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că pe rolul Judecătoriei Sibiu s-a înregistrat sub nr._ sub nr._ contestația la executare formulată de contestatorul P. O. – N. care a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimații VB L. ROMÂNIA IFN SA și VBL B. DE ASIGURARE SRL, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a formelor de executare instituite de executorul judecătoresc Stoina C. în dosarul execuțional nr. 28/2012, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă asupra excepțiilor sus menționate, respectiv excepția de netimbrare a contestației la executare și, respectiv, excepția tardivității introducerii contestației la executare față de termenul prevăzut de art. 401 din Codul de procedură civilă invocate prin întâmpinare, de către intimații instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția de netimbrare a contestației la executare, se reține că prin chitanța nr._ din 09.10.2012 (f.73) contestatorul face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei aferentă cauzei conform art. 2 alin. 2 coroborat cu art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a timbrelor judiciare în cuantum de 0, 3 lei(f. 73 verso) conform art. 3 din OG nr. 32/1995, drept pentru care a constatat conformarea contestatorului la dispozițiile legale sus menționate referitoare la achitarea taxelor de timbru aferente cauzei, și ca atare a respins excepția de netimbrare a contestație la executare.
În ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, s-a reținut că prin cererea dedusă judecății, contestatorul solicită anularea în parte a formelor de executare instituite de executorul judecătoresc Stoina C. în dosarul execuțional nr. 28/2012, contestând astfel, parțial, executarea silită însăși ce se desfășoară împotriva sa, împrejurare față de care devin incidente dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă potrivit cu care, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Din analiza dosarului execuțional instanța de fond a constatat faptul că, somația emisă la data de 12.04.2012(f. 108), titlul executoriu, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și situația facturilor au fost comunicate debitorului contestator la data de 04.05.2012(f. 113 verso), astfel încât, față de dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 101 și 103 din Codul de procedură civilă, introducerea contestației la executare de către debitorul contestator la data de 05.09.2012 s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere, acesta împlinindu-se la data de 21.05.2012, drept urmare a fost
admisă excepția tardivității formulării contestației la executare și pe cale de consecință a respins contestația la executare ca fiind tardiv formulată.
Împotriva SENTINȚEI CIVILE Nr. 7592/2012 pronunțată de JUDECĂTORIA SIBIU contestatorul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia în temeiul art.304, pct.9 C.pr.civ. raportat la art.312, teza 3 C.pr.civ., modificarea sentinței recurate pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul admiterii contestației la executare și pe cale de consecință anularea formelor de executare instituite de executorul judecătoresc în dos.ex.28/2011, cu obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurentul învederează instanței de judecată că instanța de fond a greșit când a admis excepția tardivității formulării contestației la executare aplicând în mod greșit prevederile art.401, alin.1 C.pr.civ. Recurentul consideră că termenul de 15 zile curge de la momentul în care cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi iar comunicarea s-a făcut pentru prima dată la data de 21.08.2012 iar contestația a fost înregistrată la data de 05.09.2012, deci în termenul legal termen care curge de la comunicarea ori înștiințarea privind poprirea. Recurentul apreciază că prima instanță nu a analizat în ansamblu toate actele de executare care s-au întocmit de executorul judecătoresc, neavând în vedere actul de înființare a popririi, act de la comunicarea căruia curge termenul de 15 zile potrivit art.402, alin.1, li.b C.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatele solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. În esență, intimatele învederează în cadrul apărării că:
- se impune anularea recursului ca netimbrat conform art.11, ind.3, alin.1 din legea nr.146/1997.
- pe fond solicită respingerea recursului deoarece potrivit art.401, alin.1 C.pr.civ. termenul d 15 zile pentru depunerea contestației la executare curge de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care u a primit somația sau executarea se face fără somație. În acest context recurentele arată că somația a fost primită de contestatorul recurent la data de 02.05.2012 cu respectarea prevederilor art.92, alin.4 C.pr.civ. Mai mult decât atât, recurenții învederează instanței de judecată că recurentul s-a prezentat la biroul ex. jud. în data de 10.05.2012, după comunicarea somației iar c această ocazie s-a încheiat un proces-verbal de constatare. Față de aceste aspecte, intimatele consideră că prima instanță a apreciat corect excepția invocată și pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Examinând recursul prin prisma criticii aduse sentinței recurate dar și din oficiu potrivit art.304 și art.304, ind.1 C.pr.civ. aplicabil, instanța de recurs constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerații:
1)Excepția netimbrării recursului invocată de intimate nu este întemeiată deoarece recurentul a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar așa cum reiese din actul depus la fila 20 dosar recurs, drept pentru care instanța va respinge această excepție.
2) Instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente prevederile art.401 C.pr.civ. care consacră un termen unic pentru toate contestațiile la executare și acoperă prin dispozițiile sale, toate ipotezele în care executarea silită poate forma obiectul unei contestații. Legiuitorul face distincție după cum se contestă poprirea sau executarea silită. Or, în cauza de față contestatorul contestă executarea silită, respectiv se solicită anularea în parte a formelor de executare, drept pentru care termenul de 15 zile curge de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau refuzul de a îndeplini un act de executare. Prin raportare la această împrejurare, instanța de control judiciar consideră că prima instanță a făcut o aplicare corectă a prevederii legale referitoare la termenul de contestare deoarece actul care declanșează procedura executării silite este somația, or, contestația la executare se depune în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a primit acest act de executare. De altfel, așa cum reiese din conținutul actului depus la fila 109 la dosarul de fond, contestatorul a luat cunoștință despre executare cel mai târziu la data de 10.05.2012 când a predat autoturismul urmând să achite debitul în cuantum de 2515,91 lei, ca atare acesta nu poate susține că termenul de contestare curge de la data popririi deoarece contestă formele de executare silită și nu poprirea.
Față de cele ce preced, instanța de recurs constată că recursul este nefondat și în baza art.312 C.pr.civ. aplicabil îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul P. O. N. împotriva sentinței civile nr. 7592/07.11.2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. B. M. ȚichindeleanViorica C. D.
Grefier,
N. O.
RED. 17.06.2013 M.Ț.
TEHNORE. 18.06.2013 N.O.
EXP. 2
J.FOND. V.J.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
