Contestaţie la executare. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 7221/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier L. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului civil privind pe recurenta A. B. ROMANIA S.A. București în contradictoriu cu intimații M. M. R., C. G. și B. C. C., împotriva sentinței civile nr.6577/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu, având ca obiect contestație la executare .
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 17.01.2013 când cei prezenți au pus concluzii de s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Constata ca prin contestația la executare înregistrata la Judecătoria Sibiu sub nr. dosar_ contestatoarea . SA a solicitat in contradictoriu cu intimații M. M. R., B. C. si CATOIU G. ca prin hotărâre sa se dispună anularea a procesului verbal de vânzare imobiliară din data de 10 mai 2011 din dosarul execuțional 307/2010 al B. T. F., precum și a tuturor actelor subsecvente acestora.
În fapt s-a motivat că intimatul M. M. a beneficiat de contractele de facilitate de credit nr_/26.03.2004 si_/2006, in temeiul cărora a primit sumele de 30.000 euro si 90.000 euro cu titlu de împrumut.
Pentru garantare, s-a intabulat dreptul de ipotecă asupra imobilului înscris in CF_ nr. top_/2,_/2/2,_/1/2 in baza contractului de garanție imobiliara nr 78 / 26.03.2004 emis de BNP B. L. si a contractului de ipotecă 188/3.04.2006 emis de BNP V. D.. B. T. la solicitarea creditorului B. C. domiciliat în Selimbăr, . 1, jud. Sibiu a început executarea silită împotriva debitorului M. manea R.. Somația emisă de B. T. F. L. a fost notată în cartea funciară a imobilului mai sus menționat prin încheierea nr._/25.10. 2010.Anterior notării acestei somații, prin încheierea nr._/04.10.2010 Direcția Generală a Finanțelor Publice Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu a fost înscris în cartea funciară a imobilului un proces verbal de sechestru asigurator asupra bunurilor mobile, deci nici un drept de ipotecă legal în valoare de 296.068 lei .
Or, în această situație, ținând seama de prevederile legale în vigoare executarea silită trebuia continuată de către ANAF, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Conform prevederilor legale în materia executării silite art.136 alin 9 Cod procedură fiscală .”In cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea ,atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțele fiscale, cât și pentru ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispozițiile egale ,executarea silită se face potrivit dispozițiilor prezentului cod de organele de executare prevăzute de acesta.”
Executarea silită trebuie începută și continuată de către executorul fiscal l care trebuia să fie reunit și dosarul de executare început de Biroul Executorului Judecătoresc T. F. L..
In ceea ce privește vânzarea imobilului la licitația organizată de către acest executor judecătoresc se apreciază că vânzarea imobilului la termenul de licitație din data de 10.05.2011 s-a făcut un preț derizoriu .Conform Codului civil prețul trebuia să fie sincer și serios, adică nu derizoriu, disproporționat în raport de valoarea bunului vândut astfel încât să nu existe un preț. Chiar dacă este o modalitatea forțată de transmitere a dreptului de proprietate,nu poate constitui o modalitate de valorificare a unor bunuri cu mult sub valoarea lor reală.
Prețul de pornire al licitației a fost de_ lei reprezentând 75% din valoarea evaluată a imobilului în cadrul procedurii de executare silită. Conform mențiunilor de pe procesul verbal de licitație din data de 10.05.2011, întrucât nu a fost oferit prețul, s-a scăzut până la valoarea de 99.750 lei .In final imobilul a fost adjudecat la prețul de 120.000 lei, sumă care reprezintă numai 16% lei din evaluarea imobilului.
Adjudecarea imobilului la o valoare de 16% din valoarea de piață actuală prejudiciază grav atât interesele debitorului cât și interesele Băncii care este astfel nevoită să suporte un prejudiciu de 90.000 lei.
În conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, vânzare a unui imobil la licitație nu se poate face sub 50% din valoarea stabilită pin raportul de evaluare.
Conform art. 162 alin 8 și 10 din Codul de procedură fiscală „prețul de pornire a licitației este prețul de evaluare pentru prima licitație, diminuat cu 25% pentru a doua licitație și cu 50% pentru a treia licitație„.
Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit ce mai mare preț dar nu mai puțin decât prețul de pornire”.
In situația în care vânzarea s-ar fi făcut prin executori fiscali se putea realiza o valorificare corespunzătoare a imobilului .
În drept se invocă art. 172 C.pr.fiscală, 399 C.pr.civ .
Contestația la executare a fost timbrată cu 194 lei și 5 lei timbru judiciar.
Intimatul C. G. a formulat întâmpinare – fila 131-132 solicitând respingerea contestației la executare ca nefondată cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că în cartea funciară imobilul pe care l-a adjudecat era notat un proces verbal de sechestru de către DGFP, însă acesta nu este însă un drept de ipotecă legal, cum in mod greșit arată contestatoarea .Potrivit art. 154 pct. 6 c.pr. fisc., doar sechestrul executor aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legală.
În speța de față s-a instituit un sechestru asigurator asupra bunului imobil, întrucât nu există încă un titlu executoriu din partea DGFP, s-a instituit doar un sechestru asigurător, în baza art. 129 C.pr. fis.
Din cauza acestei confuzii de instituții juridice făcute de către contestatoare, toate argumentele de contestație sunt nefondate.
În speță, nu trebuia ca executarea silită să fie efectuată în exclusivitate de către ANAF, cum prevede art. 136 alin 9 C.pr. fis., întrucât acesta se referă doar la situația în care este pornită și o executare silită pentru titluri executorii fiscale.
DGFP Sibiu nu a emis încă titlul executoriu împotriva debitorului motiv pentru care nici nu a putut porni executarea silită.
În aceste condiții, executarea silită s-a început în mod legal la cererea unui alt creditor, potrivit dreptului comun. Contestația privind prețul de pornire trebuia făcută potrivit art. 401 c.pr. civ. ., în termen de 15 zile de când creditorul a fost înștiințat despre tinerea licitației și prețul de pornire .În acest sens contestația la executare privind prețul derizoriu de pornire este tardiv. De asemenea se susține că în mod greșit se raportează contestatoarea la prev.art.162 C.pr. Fiscală., ce prevede imposibilitatea adjudecării la un preț mai mic decât cel de pornire. In speță nu sunt aplicabile normele de executare silită prevăzute de C.pr. fiscală. Suma rezultată din adjudecare a fost în mod legal distribuită contestatarei, ca urmare a calității sala de creditor privilegiat. Suma a fost primită de către contestatore, deși în mod normal trebuia să o refuze, dacă contestă procesul verbal de adjudecare. Mai mult contestatoarea nu justifică interes în formularea contestației, ambele motive invocate putând fi invocate doar de DGFP care nu a formulat contestație .
Prin sentința civilă 6577/2011 Judecătoria Sibiu a respins excepția lipsei de interes invocată de către reprezentantul intimatului C. G. și a respins contestația la executare formulata de contestatorul A. B. ROMANIA in contradictoriu cu intimații: M. M. R., B. C. si C. G.. Contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului C. G. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
În dosarul execuțional nr. 307/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc T. F. L. s-a început executarea silită, la cererea creditorului B. C. C. și împotriva debitorului M. M.- R., pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu contractul de împrumut autentificat sub nr. 699 din 22.09.2010 de Biroul N. Public B. L., Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 699 din 22.09.2010 de Biroul N. Public B. L., debitorul M. M.- R. s-a obligat față de creditorului B. C. C. să ramburseze un împrumut de_ EURO până în data de 6 octombrie 2010, tot în valută.
Prin încheierea civilă din 13.10.2010 Judecătoria Sibiu încuviințează începerea executării silite în favoarea creditorului B. C. C. în vederea recuperării creanței în cuantum de 20.000 euro izvorâtă din contractul de împrumut autentificat sub nr. 699 din 22.09.2010 de Biroul N. Public B. L. și a cheltuielile de executare.
Executorul judecătoresc începe formalitățile de vânzare la licitație a imobilului înscris in CF_ top_/2,_/2/2,_/1/2 . La solicitarea creditorului B. C., B. T. F. a început executarea silita împotriva debitorului M. M., notând in CF somația, la data de 25.10.2010. M. M. a beneficiat de contractele de facilitate de credit nr_/26.03.2004 si_/2006, in temeiul cărora a primit sumele de 30.000 euro si 90.000 euro cu titlu de împrumut. Pentru garantare, s-a intabulat dreptul de ipotecă asupra imobilului înscris in CF_ nr. top_/2,_/2/2,_/1/2 in baza contractului de garanție imobiliara nr 78 / 26.03.2004 emis de BNP B. L. si a contractului de ipotecă 188/3.04.2006 emis de BNP V. D. . În cauză s-a invocat excepția lipsei de interes a contestatoarei, însă aceasta excepție este neîntemeiată motivat de faptul că justifica un interes atâta timp cât aceasta este creditor ipotecar asupra imobilului supus executării silite ( art. 399 C.pr.civ ) .
În cartea funciară asupra imobilului este notat un proces verbal de sechestru asigurător de către DGFP conform încheierii_/4.10.2010, anterior notării somației de către B. tatu.
Contestatoarea afirmă că în această situație executarea silită trebuia continuată de către executorii fiscali.
Potrivit art. 129 din OG 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Decizia de luare a măsurii asiguratorii este un act premergător procedurii de executare silita. În speță, creanța fiscală a intimatului a fost individualizată în temeiul deciziilor de impunere indicate în titlul executoriu din 21.07.2011 ( fila 156 ) având termen de plată 20.07.2011 ( deci ulterior datei fixată pentru vânzarea la licitație ) . În aceste condiții motivul invocat de contestatoarea potrivit căreia executarea silită trebuia continuată de către executorii fiscali este neîntemeiat.
În ceea ce privește procesul verbal de vânzare imobiliară din 10.05.2011 se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, licitația desfășurându-se conform dispozițiilor art. 509 C.pr.civ. Intimatul CATOIU G. a fost declarat adjudecător al imobilului, in urma licitației publice din data de 10.05.2011, achitând prețul de 120.000 lei.
Un prim termen pentru vânzarea prin licitatei publica a avut loc la 17.01.2010 – fila 85 când s-a constatat ca nu s-a prezentat nici un licitator si nu s-au primit oferte de cumpărare -conform procesului verbal de la fila 92.A fost stabilit un alt termen, 22.02.2011 conform art. 509 al. 5 Cod Procedura Civila,pentru vânzarea imobilului, de aceasta data la prețul de 75% din cel la care bunul a fost evaluat-fila 94. Contestatorul critica faptul ca imobilul a fost vândut la un preț mai mic decât cel real. Instanța nu mai poate analiza fondul acestei probleme în condițiile în care contestatoarea putea formula obiecții în termenul legal. Instanța constata însa ca prețul imobilului stabilit pentru termen de licitație publica din 10 mai 2011 respecta prevederile art. 509 al.5si art. 510 al. 2 Cod Procedura Civila, potrivit cărora la cel de-al doilea termen licitația începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.
Conform art. 509, vânzarea se va putea face chiar daca se prezintă o singura
persoana care oferă prețul de la care se începe licitația, astfel ca din acest punct
de vedere licitația prin vânzare publica a imobilului a respectat cerințele legale.
În aceste condiții, constatându-se că nu s-au încălcat dispozițiile privitoare la executarea silită, instanța a respins în baza art. 399 alin. 1 Cpr.civ, contestația la executare formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea A. B. România S.A. solicitând modificarea în tot în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată și anulării actelor de executare.
Recurenta a susținut că executarea este lovită de nulitate întrucât, anterior notării somației de executare de către executorul judecătoresc, în cartea funciară era notat procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile care valorează ipotecă legală în valoare de 296.068 lei de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu. Recurenta susține că în aceste condiții executarea trebuia continuată, în baza art.136 alin.9 din Codul de procedură fiscală numai de către executorii ANAF la care trebuia reunit și dosarul de executare al executorului T. F..
Prin cel de –al doilea motiv de recurs, recurenta susține că vânzarea de la termenul din 10.05.2011 s-a făcut la un preț derizoriu întrucât, deși ea a contestat toate procesele de vânzare la licitație, nu s-a încuviințat proba cu expertiza pentru a stabili valoarea imobilului. Se susține că, în cauză nu s-au respectat nici dispozițiile art.162 din Codul de procedură fiscală și nici cele ale Codului civil referitoare la prețul vânzării care trebuie să fie sincer și serios.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul C. G. care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Intimatul susține că executarea nu trebuia întocmită de executorii ANAF, dispozițiile art.136 nefiind aplicabile, întrucât nu a fost pornită executarea silită pentru realizarea creanțelor fiscale. Intimatul arată că executarea nu era pornită întrucât titlul executoriu fiscal a fost emis numai la 21.07.2011, iar notarea sechestrului în cartea funciară nu reprezintă o măsură de executare silită, ci o măsură asiguratorie.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs se susține că este neîntemeiat întrucât art.162 Cod procedură fiscală nu e aplicabil în speță, în cauză executarea fiind una de drept comun căreia i se aplică art.509 alin.5 Cod procedură civilă care permite, vânzarea la cel mai mare preț oferit. De asemenea, art.1303 cod civil referitoare la prețul derizoriu nu se aplică executării silite.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Imobilul în litigiu este înscris în CF_ top_/2,_/2/2,_/1/2, fiind proprietatea debitorului M. M.. Acesta a beneficiat de contractele de facilitate de credit nr_/26.03.2004 si_/2006, în temeiul cărora a primit sumele de 30.000 euro și 90.000 euro cu titlu de împrumut de la recurenta A. B. România S.A. Pentru garantarea restituirii acestor credite, în cartea funciară s-a înscris: privilegiul finanțatorului, interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea A. B. și dreptul de ipotecă în baza contractului de garanție imobiliara nr 78 / 26.03.2004 autentificat de BNP B. L. si a contractului de ipotecă 188/3.04.2006 autentificat de BNP V. D.. Ipotecile au fost notate în CF în anul 2004, respectiv 2006.
În cartea funciară, asupra imobilului este notat un proces verbal de sechestru asigurător de către DGFP conform încheierii_/4.10.2010 și care, potrivit art.129 Cod procedură fiscală valorează ipotecă legală.
Potrivit art. 129 Cod procedură fiscală măsurile asigurătorii, în care se include și sechestrul asigurător, pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Alineatul 9 al aceluiași articol prevede că înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii sunt lovite de nulitate absolută.
De asemenea, art. 142 alin.7 din Codul de procedură fiscală prevede că, față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.
Executarea silită de față a fost notată în CF abia la 25.10.2010 când s-a notat somația B. T. la cererea creditorului B. C. C..
Prima instanță a reținut în mod greșit că actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale și le-a menținut întrucât, față de înscrierile în Cartea funciară, executarea silită nu putea fi efectuată.
Este adevărat că instituirea unei ipoteci nu indisponibilizează bunul, însă ea conferă creditorului ipotecar care și-a conservat dreptul prin inscripția ipotecară dreptul de a urmării bunul în mâna oricui s-ar afla, deci un drept de urmărire.
În schimb, actul de adjudecare întocmit în urma unei executări silite imobiliare are ca efect . adjudecatarului liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut.
Ori, acest efect al actului de adjudecare lipsește de efecte dreptul conferit de ipotecă creditorilor ipotecar, dintre care unul este beneficiarul unei ipoteci legale.
În plus, în cartea funciară era notată și o interdicție de înstrăinare în favoarea recurentei, iar vânzarea-cumpărarea forțată prin licitație, deși prezintă anumite caracteristici speciale, rămâne, în esență, aceiași operațiune juridică și are același efect al înstrăinării bunului.
Chiar dacă executarea silită fiscală nu era începută, efectul ipotecii legale este înlăturat prin executarea silită de drept comun care nu se putea efectua în aceste condiții.
Constatându-se încălcarea textelor legale indicate mai sus și eludarea dispozițiilor referitoare la ipoteci, în baza art.312 rap. la art.304 pct.9 Cod procedură civilă se va admite recursul pe baza primului motiv de recurs invocat și se va modifica în tot sentința atacată în sensul că se va admite contestația la executare și se vor anula actele de executare atacate.
Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta A. B. ROMÂNIA S.A.București împotriva sentinței civile nr. 6577/2011 a Judecătoriei Sibiu pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea A. B. România S.A în contradictoriu cu intimații M. M. R., B. C. și C. G. și în consecință:
Anulează procesual – verbal de vânzare imobiliară întocmit la 10.05.2011 în dosarul execuțional nr. 307/2011 al B.E.J. T. F. L. și toate actele de executare întocmite ulterior acestuia.
Fără cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. H. D. R. L. M. D.
Grefier,
L. V.
Red.C.H.12.02.2013.
Tehnored.L.V.12.02.2013.
Ex.2.
j.f.M. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul SIBIU | Fond funciar. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
