Fond funciar. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 4059/257/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 502/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător V. C. D.
Judecător M. B.
Grefier L. A.
Pe rol se află soluționarea recursului civil privind pe recurent L. Z.
și pe intimat C. L. AȚEL PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, intimat P. F., intimat L. I., intimat L. P., intimat C. JUDEȚEANĂ SIBIU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar împotriva sentinței civile nr. 312 din 11.02.2013 pronunțate de Judecătoria Mediaș
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul L. Z., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 07.10.2013 intimatul L. I. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă și respingerea recursului, după care,
La întrebarea instanței recurentul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului declarat. Arată că împreună cu ceilalți frați a făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate după C. E.. Învederează faptul că el a făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate după tatăl său care era proprietar în cartea funciară.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 312/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a admis în fond cererea de intervenție formulată de intervenienții L. I. și L. P..
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul L. Z., domiciliat în A. nr. 195, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâții C. L. AȚEL PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, P. F., fost primar al comunei Ațel, domiciliat în Ațel nr. 96, jud. Sibiu, C. JUDEȚEANĂ SIBIU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, și intervenienții L. I., domiciliat în Sibiu, .. 2A, jud. Sibiu, și L. P., domiciliat în Sibiu, . ., jud. Sibiu, având ca obiect radierea din titlul de proprietate nr. 543/16 din 15.02.1997 a parcelelor cu nr. 2027/5 în suprafață de 1,33 ha și nr. 2241 în suprafață de 1,46 ha.
A fost obligat reclamantul să plătească fiecăruia dintre intervenienții L. I. și L. P. câte 23,70 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prim a instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 29.10.2012 reclamantul L. Z., domiciliat în A. nr. 195, jud. Sibiu, cheamă în judecată pe pârâții C. L. AȚEL PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, P. F., fost primar al comunei Ațel, domiciliat în Ațel nr. 96, jud. Sibiu, și C. JUDEȚEANĂ SIBIU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, solicitând:
Radierea din titlul de proprietate nr. 543/16, emis la 15.02.1997, a parcelelor cu nr. 2027/5, în suprafață de 1,33 ha, și nr. 2241 în suprafață de 1,46 ha.
În motivare arată că titlul de proprietate nr. 543/16 a fost emis pe numele mătușii sale, sora tatălui, C. E., dar din eroare și prin abuz al Comisiei Locale s-a trecut în documentație, respectiv în titlul de proprietate și terenul aparținând defunctului C. A., soțul mătușii, care are ca moștenitori pe C. I. și O. E., iar el reclamantul și frații săi L. I. și L. P. sunt străini de moștenirea lui C. A. și nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate după acesta. Mai arată că și în cartea funciară proprietar tabular asupra suprafeței de 1,33 ha este C. A. și că după C. elena s-a emis certificatul de moștenitor nr. 219/1985, care nu cuprinde și terenul în suprafață de 1,33 ha.
În ce privește terenul în suprafață de 1,46 ha, care corespunde cu CF 829 A. și este proprietatea tatălui său, L. Z., decedat în anul 1992, arată că acesta a fost inclus greșit în titlul de proprietate nr. 543/16, nici acest teren nu este inclus în certificatul de moștenitor nr. 219/1985 după C. E., că prin includerea în titlul de proprietate a acestei parcele estre împiedicat să uzucapeze terenul în dosarul civil nr._, în prezent suspendat din această cauză.
În probațiune a depus copie după titlul de proprietate nr. 543/16 din 15.02.1997, copie după certificatul de moștenitor nr. 219/1985, copie după declarația dată de C. I. și O. E. la data de 20.11.1997, precum și alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul P. F. arată că titlul de proprietate invocat de reclamant a fost eliberat după ce nu a mai fost primar al comunei Ațel.
În cauză au formulat cerere de intervenție L. I. și L. P., solicitând ca, după admiterea în principiu, să se respingă acțiunea reclamantului. Arată că, în calitate de beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate, finalizată prin titlul nr._, justifică interesul în a formula cererea de intervenție și că afirmațiile reclamantului nu sunt susținute de probe.
Mai arată că, prin sentința civilă nr. 959/1999 a Judecătoriei Mediaș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1815/1999 a tribunalului Sibiu și decizia civilă nr. 601/2000 a Curții de Apel A. I., s-a respins și cererea reconvențională formulată de reclamant de anulare și de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate, iar prin acțiunea de față reclamantul urmărește să înfrângă tot ceea ce s-a dispus prin acele hotărâri, invocând un temei relativ diferit. Pe de altă parte, arată în continuare, acțiunea reclamantului este lipsită de interes legitim câtă vreme presupușii moștenitori nu au făcut nici un demers juridic pentru restituirea terenurilor, iar în ce privește . în suprafață de 1,46 ha a fost atribuită chiar reclamantului în proprietate exclusivă.
În fine, mai arată că în dosarul civil nr._ reclamantul a solicitat de asemenea constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 543/16, invocând aceleași considerente din acțiunea de față, dar acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 384/2011.
În probațiune depun copia după cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, copie după certificatul de moștenitor nr. 219/1985, copia după titlul de proprietate, copie după sentința civilă nr. 959/1999, copie după decizia civilă nr. 1815/1999 a Tribunalului Sibiu, copie după decizia civilă nr. 601/2000 a Curții de Apel A. I., copia după sentința civilă nr. 348/2012 a judecătoriei Mediaș, copie după decizia civilă nr. 438/2012 a tribunalului Sibiu.
Reclamantul a solicitat respingerea cererii de intervenție, arătând că aceasta este nefondată și lipsită de interes.
C. L. Ațel și C. Județeană Sibiu nu au formulat întâmpinare.
Examinând acțiunea instanța de fond a reținut:
Reclamantul și intervenienții L. I. și L. P. sunt frați și, prin titlul de proprietate nr. 543/16 din 15.02.1997 (fila 5 dosar), emis de C. Județeană Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5 ha și 7700 mp teren agricol, în calitate de moștenitori ai defunctei C. E.. Prin acest titlu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate și asupra parcelelor cu nr. 2027/5 fânețe în suprafață de 1 ha și 3300 mp și nr. 2241 fânețe în suprafață de 1 ha și 4600 mp.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza cererii pe care toți trei frații au depus-o la Primăria Comunei Ațel la dat de 25.03.1991, înregistrată sub nr. 1037 (fila 32 dosar). Prin această cerere se solicita restituirea terenurilor ce au aparținut numiților C. A. și I. și a fost semnată de toți trei frații.
Prin sentința civilă nr. 959/2 martie 1999 (fila 36 dosar) s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor din titlul de proprietate nr. 543/16, . în suprafață de 1,46 ha fiind atribuită reclamantului, iar ./5 a fost atribuită intervenientului L. I..
Or, de vreme ce reclamantul și frații săi intervenienți în prezenta cauză s-au înțeles în anul 1991 să solicite împreună reconstituirea dreptului de proprietate după C. A. și C. I., reclamantul nu mai poate reveni acum asupra acordului dat atunci, pentru că înțelegerile dintre părți, legal făcute, au putere de lege și trebuie respectate cu bună credință.
Pe de altă parte, dacă reclamantul a constatat că în cadrul procedurii de reconstituire li s-au atribuit și alte terenuri decât cele care ar fi făcut obiectul Legii nr. 18/1991, avea la îndemână dreptul de a formula contestație la C. Județeană Sibiu în termenul prevăzut de lege, iar apoi, în cadrul procesului de partaj, ar fi putut din nou invoca nelegalitatea titlului pentru considerentele expuse în prezenta cauză.
În fine, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 348/2012 a Judecătoriei Mediaș, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 438/2012 a Tribunalului Sibiu, în cadrul procesului respectiv reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 543/16 din 15.02.1997 și a procesului verbal de punere în posesie, invocând, între altele, o parte din motivele invocate și în acțiunea de față.
Acțiunea reclamantului a fost respinsă cu motivarea că nu mai justifică un interes în constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie de vreme ce a intrat în posesia terenului ce i-a fost atribuit în urma partajului și câtă vreme prin sentința civilă nr. 959/1999 și deciziile prin care a fost păstrată această sentință au fost dezlegate problemele invocate de reclamant, stabilindu-se că terenul a fost cooperativizat și a aparținut lui C. E..
Raportat la cele expuse, chiar dacă acțiunea de față a reclamantului are ca obiect radierea din titlul de proprietate a celor două parcele, de vreme ce de bună voie a cerut ca terenurile aparținând numiților C. A. și E. să le fie restituite tuturor celor trei frați, iar pe calea acțiunilor la instanțe s-a stabilit că reconstituirea s-a făcut în mod legal, acesta nu mai poate reveni asupra acordului pe care și la dat la data formulării cererii și nici nu mai poate răsturna pe calea unei alte acțiuni judiciare ceea ce s-a stabilit prin hotărârile judecătorești anterioare.
În consecință, instanța a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții L. I. și L. P. și va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă reclamantul a fost obligat să plătească fiecăruia dintre intervenienți câte 23,70 lei cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli cu transportul la instanță dovedite cu chitanțele de la fila 104 dosar. S-a considerat că la un drum Sibiu – Mediaș și retur cu autoturismul proprietate personală se consumă în medie 8 litri de benzină ( 8 x 5,94 lei/l = 47,52 lei :2 = 23,76).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând casarea ei, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a greșit reținând că reclamantul nu mai poate cere radierea din titlu a celor două parcele. Instanța nu a judecat de loc petitul 2 al acțiunii și nu a reținut astfel că în mod abuziv și nelegal s-a introdus terenul de 1,46 ha proprietatea tatălui reclamantului, în titlu de proprietate al mătușii părților, C. E.. Instanța nu a cercetat acest aspect, nu a motivat decizia ceea ce atrage nulitatea sentinței.
Instanța de fond a respins și cererea de conexare a acestei cauze cu cea care formează obiectul dosarului_ prin care reclamantul invocă uzucapiunea aceluiași teren.
Terenul de 1,46 ha a aparținut tatălui reclamantului încă din 1991, înainte de depunerea cererilor de reconstituire de către părțile din această cauză așa încât aceștia nu mai puteau beneficia de reconstituire.
În drept au fost invocate prev. art. 304 art. 8 și 9 și 274 C..
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului cu solicitarea, în esență, că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în beneficiul tuturor părților din proces, s-a făcut în baza cererii nr. 1037/1991, scrisă personal de reclamantul recurent și semnată de toți frații.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefundat pentru considerentele ce urmează.
Un prim aspect invocat de reclamantul recurent este acela că în mod greșit terenul în litigiu a fost cuprins în titlul eliberat de pe urma defunctei C. E., mătușa părților, el fiind anterior solicitat ca fiind proprietatea tatălui reclamanților.
Instanța de fond a reținut în mod corect nu numai faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, în beneficiul tuturor părților, s-a făcut la cererea scrisă a celor trei frați (inclusiv reclamantul ) dar și faptul că, mai apoi, prin sentința civilă nr. 959/2 mai 1999, s-a dispus sistarea stării de indiviziune și asupra acestui teren, care a fost atribuit reclamantului.
În mod corect a mai reținut prima instanță că nici împotriva hotărârii emise în baza Legii nr. 18/1991 nu s-a făcut nici un fel de plângere, prin care să se invoce aspectul acum litigios, și nici în procesul de partaj, pe cale de excepție, nu s-a invocat nelegalitatea titlului.
Instanța de fond a mai făcut trimitere la dispozițiile sentinței civile nr. 348/2012 a Judecătoriei Mediaș, irevocabilă prin respingerea recursului, în care s-au analizat și aspectele invocate în prezenta cauză.
În mod corect s-a concluzionat, astfel, că nu se mai poate ajunge, pe calea acestei acțiuni, la contrazicerea celor irevocabil decise printr-o hotărâre judecătorească; aspectele acolo decise se impun și în prezenta cauză, cel puțin ca prezumție de adevăr.
Nu în ultimă instanță ar trebui amintit că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință iar poziția reclamantului față de succesiunea faptelor și a deciziilor pronunțate în legătură cu acestea, se constituie mai degrabă într-o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale.
Cel de-al doilea aspect criticat prin recursul declarat, cel vizând neadmiterea excepției de conexitate a acestei cauze cu dos._, nu poate fi nici el primit ca și critică justificată a sentinței, și tribunalul apreciind la fel ca și prima instanță, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 164 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat și menține ca legală sentința pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul L. Z. împotriva sentinței civile nr. 312/11.02.2013, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2013
Președinte, M. Ț. | Judecător, C. V. D. | Judecător, M. B. |
Grefier, L. A. |
Red. V.D./25.11.2013
Tehnored. L.A./26.11.2013
2 ex. /
J.F. O. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul SIBIU | Uzucapiune. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
