Contestaţie la executare. Decizia nr. 151/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 7639/306/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 151
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. A.
Judecător M. D.
Judecător V. C. D.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții P. I., P. M. M., intimați DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SIBIU, ADMINISTRAȚIA F. PUBLICE, S. V., având ca obiect – contestație la executare, împotriva sentinței civile nr.6224/2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. I. M. pentru contestatorul P. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentului arată că nu are alte cereri de formulat, de care instanța ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, redând oral motivele de recursa formulate în scris, la dosar. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul modificării, în tot a sentinței atacate cu consecința anulării deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, a adresei de înființare a popririi asiguratorii și a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile; fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.6224/27.9.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii P. I. și P. M. M. în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SIBIU și ADMINISTRAȚIA F. PUBLICE, împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.6303/21.5.2010, adresa de înființare a popririi asiguratorii nr._/27.5.2010 și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/27.5.2010 ca neîntemeiată.
Anulează cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții S. V. în contradictoriu cu contestatorii P. I. și P. M. M. ca netimbrată.
S-a respins cererea de suspendare a executării.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reține următoarele:
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6.303/21.05.2010 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și poprire asiguratorie asupra conturilor bancare și a veniturilor debitorilor.
La data de 27.05.2010 a fost întocmit procesul verbal de sechestru asigurător asupra bunurilor mobile nr. 229.328 aparținând contestatorilor, respectiv asupra părților sociale la .. în valoare de 110 lei. De asemenea, la data de 27.05.2010 a fost întocmită și adresa de înființare a popririi asigurătorii nr. 2293 către Banca Transilvania S.A., Raiffeisen Bank S.A., BRD-GSG, B. Post S.A. ȘI Banca Comercială Carpatica S.A. precum și asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu contestatorilor de către .., Depozitarul Central S.A. .
Sechestrul asigurător mobiliar înființat la data de 27.05.2010 și poprirea asiguratorie de la aceeași dată sunt întemeiate pe dispozițiile art. 129 și urm. C.pr.ficală.
Potrivit acestor dispoziții: (2) „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate:
a) de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare;
b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 159 alin. (4).
(8) În cazul înființării sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.
(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta. “
De asemenea, executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 142 lin. 1 C.pr.fiscală executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare.
Se reține că nu sunt invocate de către contestatori alte motive care să conducă la anularea măsurilor asigurătorii dispuse, decât acela că nu există bază de impunere pentru TVA, fapt ce conduce la desființarea măsurilor asigurătorii, însă aspectele legate de existența creanței urmează a fi analizate după emiterea deciziei de impunere, care constituie titlu de creanță și poate fi contestat pentru motive de nelegalitate conform procedurii reglementate de Codul de procedură fiscală.
Sub aspectul temeiniciei măsurilor asigurătorii s-a reținut că acestea se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, scopul fiind acela ca organele fiscale să-și protejeze dreptul de creanță și de a-și asigura privilegiul în concurs cu alți eventuali creditori ai contestatorului. Mai mult potrivit art. 6 C.pr.fiscală. organul fiscal este îndreptățit să aprecieze relevanța stărilor de fapt fiscal și să adopte soluția admisă de lege.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 129 alin. 3 C.pr.fiscală, aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare, astfel că susținerea contestatorilor privind inexistența deciziei pentru suma datorată nu poate fi primită ca întemeiată.
Totodată s-a reținut că, potrivit art. 125.4 din H.G. nr. 1050/2004 coroborat cu art.129 alin. 4 C.pr.fiscală măsurile asigurătorii se dispun prin decizie motivată emisă de organul fiscal competent și aprobată de conducătorul acestuia, astfel că, în cauză, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. nr.6303/21.05.2010 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru considerentele de fapt și de drept, expuse instanța a respins contestația la executare formulată și precizată de contestatorii P. I. și P. M., ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, formulată de către S. V., aceasta a fost anulată, ca netimbrată.
Împotriva acesteia hotărâri, contestatorii au formulat recurs, în termen, motivat și legal timbrat, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii contestației formulate.
Din motivarea recursului se reține, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal întrucât instanța a reținut susținerile intimatei fără a justifica, prin nici o probă, necesitatea și împrejurările care au determinat luarea acestor măsuri.
Totodată, recurenții arată că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost emisă cu nerespectarea prev. art. 129 alin. 5 C.pr fiscală.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal. (întâmpinare f.15 – 17 dos.).
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art. 3041 C.p.civ., tribunalul apreciază ca fiind nefondat recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost sesizată cu o contestație la executare ce viza anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, instituite de intimat. Prin hotărârea pronunțată instanța, în mod corect, a reținut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea disp. art. 129 și urm. C.pr. fiscală, iar contestatorul nu a invocat nici un motiv de nulitate ori anulare a măsurilor dispuse de intimat.
În atare situație, disp. art. 304 pct.9 C.p.civ., invocate de recurent, nu sunt aplicabile cazului de speță, instanța în considerentele hotărârii motivează starea de fapt dedusă judecății raportat la prevederile legale aplicabile, respectiv disp. art.129 și urm. C.pr. fiscală.
Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 312 (1) C.p.civ. recursul, astfel cum a fost formulat, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții P. I. și P. M. M. împotriva sentinței civile nr.6224/2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.2.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. A. M. D. V. C.
D.
Grefier,
D. M.
red.MD/26.3.2013
tehn.red.DM/9.4.2013
ex.2; j. fond F.T.P.
Jud. Sibiu
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
