Contestaţie la executare. Decizia nr. 397/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 27-08-2013 în dosarul nr. 13747/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 397/2013
Ședința publică de la 27 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Judecător M. B.
Grefier A. R. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe recurent V. A. LETIȚIA, recurent V. LETIȚIA și pe intimat V. D., având ca obiect contestație la executare revizuire împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat H. S. C. pentru recurente și avocat V. V. pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat H. S. C. face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și depune la dosarul cauzei un exemplar de pe cererea de recurs în vederea comunicării.
Instanța procedează la comunicarea cererii de recurs reprezentantului intimatei.
Avocat H. S. C. învederează faptul că sediul oficial al executorului judecătoresc V. se află în Avrig, .. 1, jud. Sibiu.
Avocat V. V. învederează faptul că din punctul său de vedere, atâta timp cât acest sediu nu a fost comunicat instanței, să se aplice sancțiunea de drept și anume neluarea în seamă.
La interpelarea instanței, părțile prin reprezentanți învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat H. S. C. solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate în sensul respingerii cererii de revizuire formulată în temeiul art. 355 pct. 5 teza a II a, împotriva sentinței civile nr. 7927/8 noiembrie 2011 a Judecătoriei Sibiu întrucât nu sunt incidente dispozițiile menționate, executorul judecătoresc nu mai putea efectua actele de executare fiind exclus din profesie. Prin contestația la executare s-a solicitat anularea formelor de executare din dosarul nr. 41/2011 al B.E.J V. I. S. invocându-se inițial nelegalitatea actelor de executare, ca apoi să se întemeieze și pe faptul că prin Ordinul 1541/C al Ministerului Justiției din data de 11 iulie 2011, executorul mai sus menționat, a fost suspendat din funcție anterior îndeplinirii actelor de executare. Avocat H. învederează faptul că după excluderea din profesie a executorului V. I. S. și după comunicarea acestui ordin de către președintele Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel A., la începutul lunii august 2011 s-au îndeplinit de către acest executor, deci după încetarea activității - toate actele de executare și a fost comunicată somația privind debitul în dosarul execuțional nr. 41/2011. Împotriva acestor acte, arată că a formulat contestație. Mai arată că, deși executorul V. a atacat ordinul de excludere din profesie, efectele acestuia nu au fost suspendate, iar prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 12 ianuarie 2012, a fost respins recursul formulat de acesta, ordinul urmând a se executa până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței de respingere a cererii de anulare a ordinului. În acest context domnul avocat H., arată faptul că, având în vedere că toate actele de executare au fost efectuate după încetarea activității executorului ar fi fost normal ca instanța să le anuleze. Mergând mai departe cu acest raționament instanța ar fi trebuit să respingă și cererea de revizuire cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea instanța de fond a admis cererea de revizuire fără a își motiva însă soluția dată, astfel că din punctul său de vedere aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii, situație ce poate fi remediată prin admiterea recursului. Mai arată faptul că dosarele execuționale au fost preluate de B.E.J S. B. . În final arată faptul că în dosarele_/306/2012 și_/306/2012 au fost soluționate alte două cereri de revizuire, prin respingerea acestora. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat V. V. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată. Arată faptul că prin decizia nr. 4540 din 2 noiembrie 2012 Secția de C. Administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a modificat sentința civilă nr. 290/2011 a Curții de Apel A., admițând astfel acțiunea reclamantului și a anulat ordinul Ministerului Justiției nr. 1541/C/11 IULIE 2011. Față de acestea apreciază că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă un temei suficient pentru revizuirea sentinței atacate în baza prevederilor art. 322 pct.5 teza a II a Cod procedură civilă. Mai arată faptul că, în disputa dintre părți, s-a ajuns la suma de 11.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Mai arată faptul că revizuirea potrivit dip. art. 327 Cod procedură civilă este o cale de atac și nu excepție.
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față reține următoarele:
Prin sent. civ. nr. 2702/2013 a Judecătoriei SIBIU a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuenta V. D. împotriva intimatelor V. LETIȚIA și V. A., B. ,,C. H.” și B. ,,V. I. S.”și s-a dispus anularea sentinței civile nr. 7927/2011 a Judecătoriei Sibiu și pe fond a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarele V. LETIȚIA și V. A. LETIȚIA în contradictoriu cu intimata V. D. și B. ,,V. I. S.” cu sediul în Sibiu, . și au fost obligate contestatoarele V. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.198,5 lei (la fond și recurs).
Au fost obligate intimatele V. LETIȚIA și V. A. la plata sumei de 510 lei cheltuieli de judecată către revizuenta V. D. în cererea de revizuire.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Situația faptică dedusă judecății vizează solicitarea revizuentei V. D., de a se dispune anularea sentinței civile nr. 7927/2011 a Judecătoriei Sibiu.
Prin sentința mai sus menționată, a fost admisă contestația la executare formulată de intimate urmare a respingerii contestației executorului judecătoresc V. I. S. prin sentința civilă nr. 290/2011 a Curții de Apel A. I.- fiind astfel anulate actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, în dosarul execuțional nr. 41/2011.
Prin decizia nr. 4540/02.11.2012- Secția de C. Administrativ, ÎCCJ a modificat sentința mai sus menționată a Curții de Apel A. I. și a admis acțiunea reclamantului anulând OMJ nr. 1541/C/11 iulie 2011.
Conform art. 322 pct. 5 teza a II-a C.p.c. ,,revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.”
Raportat la cele reținute instanța reține că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezintă un temei suficient pentru revizuirea sentinței atacate în baza prevederilor art. 322 pct. 5 teza a II-a C.p.c., motiv pentru care se va dispune admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Pe fond, instanța reține că cele două contestatoare nu au formulat critici de nelegalitate față de executarea silită însăși, singurul act de executare fiind somația de executare.
În aceste condiții se impune obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, la fond și în recurs.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs intimatele V. LETIȚIA și V. A. solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de revizuire.
În motivarea recursului arată în esență că toate actele de executare au fost efectuate de către un executor fără calitate și era normal ca instanța să le anuleze, iar admiterea cererii de revizuire este lipsită de temei legal, nu este bazată pe o motivare corespunzătoare. Mai arată că s-a făcut o aplicare greșită a legii și în raport de faptul că după anularea sentinței instanța soluționează cauza și pe fond, respingând contestația la executare fără administrarea nici unei probe și că în prezent executorul judecătoresc nu a mai dorit continuarea profesiei, astfel încât nici continuarea executării în dosarul execuțional 41/2011 nu mai este posibilă.
Recursul este neîntemeiat
Cererea de revizuire a fost admisă de prima instanță în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 teza a II-a C.p.c. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, se poate cere în situația în care, după darea hotărârii, s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. S-a reținut că sentința civilă nr. 290/2011 a Curții de Apel A. I. pe care s-a bazat hotărârea atacată cu revizuire a fost desființată prin decizia nr. 4540/02.11.2012 a ÎCCJ, fiind anulat OMJ nr. 1541/C/11 iulie 2011.
Recurentele se limitează la a arăta că motivație respectivă nu este suficientă fără a arăta în mod concret ce este greșit în această motivare sau de ce nu ar fi îndeplinite condițiile de revizuire bazate pe menționatul temei juridic.
Prima instanță a reținut în mod corect că desființarea sentinței civile nr. 290/2011 a Curții de Apel A. I. prin decizia nr. 4540/02.11.2012 a ÎCCJ reprezintă temei pentru admiterea cererii de revizuire. Aceasta deoarece sentința civilă nr. 7927/2011 a admis contestația la executare tocmai pe baza faptului că actele de executare au fost efectuate de către un executor judecătoresc ce nu avea această calitate la momentul executării. Or această constatare s-a bazat pe sentința civilă nr. 290/2011 a Curții de Apel A. I. prin care s-a respins acțiunea de anulare a Ordinului 1541/C al Ministerului de Justiție prin care executorul a fost suspendat din funcție, sentință ce ulterior a fost modificată în totalitate prin decizia nr. 4540/02.11.2012 a ÎCCJ, prin aceasta fiind anulat OMJ nr. 1541/C/11 iulie 2011.
Susținerea în sensul că greșit s-a procedat la judecarea cauzei pe fond după anularea hotărârii atacate prin cererea de revizuire este lipsită de orice fundament juridic, tocmai acesta fiind scopul revizuirii, respectiv rejudecarea cauzei pornind de la o stare de fapt nouă. În plus acea hotărâre s-a bazat strict pe lipsa calității de executor judecătoresc a celui care a efectuat executarea, or hotărârea invocată ca temei al revizuirii înlătură tocmai acest considerent al hotărârii atacate, fiind stabilit irevocabil că executorul avea această calitate la momentul cand s-a efectuat executarea. Faptul că în prezent executorul judecătoresc nu mai dorește continuarea activității sale nu are absolut nici o relevanță cu privire la soluția din cauză.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 și 3041 , 322 pct. 5 teza a II-a C. proc.civ. se va respinge recursul, cu consecința menținerii hotărârii atacate. Urmare a respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc. civ. recurentele vor fi obligate să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de intimatele V. Letiția și V. A.- Letiția împotriva sentinței civile nr. 2702/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Obligă recurentele să plătească intimatei V. D. cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.08.2013.
Președinte, D. T. L. | Judecător, G. C. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. R. P. |
RED. G.C.09.09.2013
Tehnored. P.R. 10.09.2013
5EX.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 319/2013. Tribunalul SIBIU | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 516/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
