Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1678/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1678/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 4340/85/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1678/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Grefier S. E.
Cu participarea domnului procuror S. B. de la P. de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe reclamant G. C. V. și pe pârât S. R.-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse la dosar la data de 11 decembrie 2013, prin registratura instanței, note scrise, din data de 11 decembrie 2013.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererilor de probațiune solicitate prin cererea de probațiune ca neconcludente.
Tribunalul, față de obiectul cauzei și înscrisurile depuse la dosar constată că nu sunt concludente cererile de probațiune testimonială formulate în scris de reclamant și le respinge.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză,închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea acțiunii formulate în baza Legii 221/2009.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul G. C. V. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să constate caracterul politic al condamnării suferite de mama sa, G. I., și să fie obligat pârâtul la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate în urma hotărârii de condamnare.
În motivarea acțiunii se arată că mama sa a fost sancționată administrativ în temeiul L. 351/1945 pentru reprimarea speculei ilicite și a sabotajului economic, cu rechiziționarea tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând acesteia. Măsura a avut un caracter politic și abuziv. Reclamantul arată că măsura abuzivă a rechiziționării întreprinderii s-a instituit prin legea amintită.
Reclamantul a depus la dosar Decizia nr. 953/1949 și copia procesului-verbal de predare a bunurilor, copia unei încheieri succesorale, copia încheierii de carte funciară, copia cărții funciare.
Din actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Deși a solicitat să se constate caracterul politic al condamnării suferite de mama sa, susținând în considerentele acțiunii că aceasta a fost sancționată administrativ, nu a dovedit existența vreunei condamnări și nici a unei măsuri administrative aplicate mamei sale, care să aibă drept consecință confiscarea unor bunuri.
Nu există nici o hotărâre de condamnare a mamei reclamantului și nici o decizie de aplicare a unei măsuri administrative acesteia.
Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev. de disp. art. 2 al.1 lit.f din legea 221/2009, de fapt, art. 1 al.2 lit f (pt. că art. 2 nu are decât un aliniat), potrivit căruia constituie de drept condamnări cu caracter politic faptele prevăzute la art.2 lit.a), b), d), e), art.3lit.a), b), f), g) și h) și art.4 din Decretul 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice. Legea 351/1945 nu este enumerată expres printre cele care au stat la baza unor măsuri administrative ce constituie de drept măsuri cu caracter politic.
Apoi, caracterul politic al măsurii administrative, așa cum rezultă din prev. art. 4 al.2 și art. 1 alin.3 din L. 221/2009, este dat de săvârșirea uneia din următoarele fapte, prev. de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Ori reclamantul nu susține în acțiune că măsura aplicată mamei sale a fost consecința vreuneia din faptele arătate mai sus.
În ce privește cererea de acordare a despăgubirilor pentru bunurile confiscate, reținem că potrivit art. 5 al.1 lit.b) din L. 221/2009 se acordă despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, adică se pot acorda în procedura prevăzută de legea 221/2009 despăgubiri dacă se dovedește că a avut loc confiscarea bunurilor ca efect al măsurilor administrative. Ori, din actele dosarului rezultă că măsura rechiziționării a reprezentat de fapt naționalizarea fabricii de cărămidă, a constituit în sine o măsură administrativă, nu a intervenit ca efect al unei măsuri administrative, ori pentru redobândirea acelor bunuri preluate abuziv reclamantul avea posibilitatea să formuleze cereri în temeiul legilor de reparație emise de-a lungul timpului, după anul 1990.
Față de aceste împrejurări, acțiunea reclamantului în întregul său este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul G. C. V., cu domiciliul ales în București, .. 4, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, . jud.Sibiu.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.12.2013.
Președinte,
D. T. L.
Grefier
S. E.
red.D.T.L.13.01.2014; tehn.S.E.14.01.2014 ; 5 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 78/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 640/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
