Pretenţii. Decizia nr. 383/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 526/294/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 383/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. G.
Judecător D. T. L.
Judecător G. C.
Grefier S. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil privind pe recurent M. G. jr și pe intimat ., având ca obiect pretenții împotriva sentinței civile nr. 665/2012 pronunțată de Judecătoria Săliște.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 13 iunie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 665/2012/ 17 octombrie 2012 a Judecătoriei Săliște a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamant ., în contradictoriu cu pârâtul M. G. jr, iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 7332 lei către reclamant cu titlul de pretenții, precum și la plata sumei de 520 lei către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Starea de fapt rezultă din declarațiile martorilor N. P. și M. Ș. (f. 29-32) propuși de reclamant și din declarațiile martorilor C. F. și B. C. (f. 33,34) propuși de pârât.
În cursul anului 2009 societatea reclamantă a fost contactată de pârât pentru a efectua diferite lucrări la imobilul acestuia, urmând ca după finalizarea lucrărilor de încălzire în pardoseală, pârâtul să achite contravaloarea pieselor cât și contravaloarea manoperei. Ambele părți sunt de acord că lucrarea s-a efectuat.
Reclamantul susține că după terminarea lucrărilor, pârâtul nu a mai fost de găsit, lucrarea a rămas neachitată, în timp ce pârâtul afirmă că a plătit lucrarea, dar nu are acte să o dovedească, întrucât nu s-a încheiat nici contract, nici chitanță pentru încasarea prețului, convenit la 6000 RON, datorită faptului că s-a achitat întreaga sumă de la început, integral.
Judecătoria reține că fiind vorba despre executarea unui contract încheiat înainte de 27.11.2011, având în vedere disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 (NCC), instanța va face aplicarea disp. art. 969, 1073 și urm. c.civ. din 1964.
În cauză, discuția poartă asupra executării obligației de plată de către beneficiarul lucrării. Fiind vorba despre o obligație cu valoare peste 250 lei, având în vedere voința părților, potrivit art. 1191 al.3 cod civil s-a administrat proba cu martori, existând început de dovadă scrisă - actele depuse la dosar de către reclamant, care fac dovada efectuării lucrării, aspect necontestat de pârât.
Avizele de însoțire a mărfii (f.11,12) se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză (f.29,31). Pârâtul este cel care a acceptat ca lucrarea să se efectueze fără contract, în caz contrar putea depune la dosar contractul pentru a face dovada costurilor convenite la începutul lucrării. Mai mult, în ipoteza în care a efectuat plata, așa cum susține, acceptând să plătească fără a cere o chitanță liberatoarea în schimb, și-a asumat riscul de a fi expus prezentului proces. Reclamantul a dovedit executarea lucrării. Pârâtul, pe de altă parte, dacă ar fi efectuat plata, ar fi trebuit să prezinte fie o chitanță liberatoare, fie, cel puțin un alt act din care să rezulte că s-a efectuat plata – de exemplu, procesul verbal de recepție, garanția lucrării, etc.
Martorii propuși de pârât au relatat faptul că au asistat la o discuție purtată de pârât cu o persoană care i-ar fi spus că plata integrală și anticipată a lucrării l-ar scuti de 1000 de lei din preț, precum și că, motivat de această reducere, pârâtul ar fi plătit pe loc suma de 6000 lei, în loc de 7000 lei, însă aceste mărturii nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă sau început de probă scrisă, astfel încât instanța le va înlătura din ansamblul probelor avute în vedere la soluționarea cauzei.
În consecință, având în vedere considerentele arătate mai sus, instanța de fond admite în parte acțiunea formulată și obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 7332 lei care rezultă din înscrisurile de la fila 11,12, cu titlu de pretenții.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtului instanța de fond îl obligă pe acesta la plata cheltuielilor de judecată efectuate, în cuantum de 520 lei (f.38).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. G. prin care a solicitat casarea ei și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii.
În motivarea recursului se arată în esență că instanța de fond nu a interpretat în mod corect probele administrate în cauză.
Faptul că nu s-a întocmit un contract pentru efectuarea lucrării și nici proces verbal de recepție a lucrării sunt argumente suficiente pentru respingerea acțiunii, mai ales că s-a probat efectuarea plății.
Avizele de însoțire a mărfii pe care se bazează instanța de fond atunci când admite în parte acțiunea nu sunt semnate de pârât, ele fiind întocmite pro causa și nu sunt însoțite de factură.
În drept, cererea de recurs este motivată pe dispozițiile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care s-a opus admiterii recursului (fila 6 din dosar).
Recursul este întemeiat, însă pentru considerentele ce vor urma:
Este în afară de îndoială că niciuna dintre părți nu a negat existența convenției cu privire la efectuarea lucrărilor de încălzire la imobilul pârâtului recurent.
Problema pe care instanța de fond a fost chemată să o dezlege a fost aceea de a stabili cuantumul prețului convenit de părți și în ce măsură aceasta a fost achitat.
Judecătoria a stabilit în mod corect faptul că a fost încheiată convenția părților înainte de 27.11.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel că potrivit dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 aplicabile sunt dispozițiile Codicelui civil de la 1864.
Actele depuse de către reclamant la dosarul cauzei reprezentând avizele de însoțire a mărfii nu au fost recunoscute de pârâtul recurent, astfel că în condițiile art. 1176 din Codicele civil ele nu fac probă împotriva celui căruia i se opun.
Judecătoria bazându-și raționamentul juridic pe avizele de însoțire a mărfii, fără să verifice, față de împrejurarea că ele au fost contestate de partea cărora li s-a opus, dacă au fost semnate de pârât, lasă practic nesoluționat fondul cauzei. Instanța de fond deși audiază martori înlătură aceste declarații, apreciind că ele nu se coroborează cu celelalte înscrisuri depuse de reclamant la dosar, deși ele au fost contestate de partea căreia i s-a opus.
Așa fiind, urmează ca în condițiile art. 312 alin. (5) Cod de procedură civilă, urmează ca hotărârea atacată să fie casată, iar cauza să fie trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării instanța de fond va observa că existența convenției părților a fost probată ca urmare a recunoașterii acestora.
Va verifica, de asemenea, dacă reclamanta înțelege să se folosească în continuare de avizele de însoțire a mărfii depuse la dosar, situație în care va proceda la verificarea de scripte în condițiile în care pârâtul recurent contestă semnătura existentă pe acestea, în condițiile art. 1178 din Codicele civil.
De asemenea, va avea în vedere recunoașterea părților cu privire la convenție, dispozițiile art. 1197 din Codicele civil, recunoașterea cu privire la existența convenției având natura unui început de dovadă scrisă cu privire la prețul contractului și modalitatea de executare, va administra toate probele pe care le va considera necesare și va avea în vedere dispozițiile art. 1169 din Codicele civil, va examina apărările părților efectuate în toate fazele procesuale și va avea în vedere cheltuielile de judecată efectuate de acestea atât în faza judecății de fond cât și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul M. G. împotriva sentinței civile nr. 665/2012 a Judecătoriei Săliște, casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20.VI.2013.
Președinte, C. E. G. | Judecător, D. T. L. | Judecător, G. C. pl.CO semn.cf.art.262 C.p.c. PREȘEDINTE TRIBUNAL C. E. G. |
Grefier, S. E. |
red.C.E.G.19.07.2013
j.f.A.D.
tehn.S.E.19.07.2013
2 ex.
| ← Evacuare. Decizia nr. 325/2013. Tribunalul SIBIU | Succesiune. Sentința nr. 1679/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
