Acţiune în constatare. Decizia nr. 78/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 3916/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 78/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. G.
Judecător D. T. L.
Judecător G. C.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent B. M. și pe intimat N. S.A., intimat B. F., având ca obiect acțiune în constatare împotriva sentinței civile nr. 4105 din 29.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. I. O. pentru recurenta pârâtă B. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar chitanță în suă de 1104 lei reprezentând plata taxei judiciare de timbru, timbre judiciare de 5 lei și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte susține oral recursul astfel cum a fost formulat în scris la dosar solicitând a se admite și a se modifica sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Arată că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a probelor administrate, în special a probei cu înscrisuri deși în motivarea sentinței se rețin o . aspecte în favoarea susținerilor pârâtei. De asemenea instanța face o apreciere total subiectivă a probelor răstălmăcind starea de fapt doar pentru a-și justifica admiterea acțiunii. Instanța reține să pârâta și reclamantul au avut domiciliul conjugal în Sibiu . și că despărțirea soților s-a produs la data de 15.05.2010 când pârâta a părăsit domiciliul conjugal. Greșit instanța apreciază că pârâta avea cunoștință la data de 4.10.2010 despre procesul de partaj și că aceasta ar fi formulat cerere de amânare în acel dosar deși reține că citația ar fi fost trimisă pe adresa din buletinul fostului soț. Citația nu a fost primită și semnată de pârâtă fapt ce se putea fi constatat foarte ușor de instanță prin compararea de semnături. De asemenea arată că în mod greșit instanța a apreciat că cel mai târziu la 15 mai 2010 recurenta a luat la cunoștință de somarea fostului soț de către bancă. În realitate, așa cum s-a făcut dovada cu martorii audiați, pârâtul avea mai multe datorii despre care recurenta a aflat doar anterior pronunțării divorțului. O altă reținere eronată a instanței este cea referitoare la faptul că societatea intimatului are sediul la domiciliul recurentei, în realitate societatea nu mai funcționează de ani buni, adresa recurentei fiind folosită doar pentru corespondență, nefiind adresa unde lucra B. F..
Cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 4105/2012 a Judecătoriei Sibiu s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta MKB ROMEXTERRA BANK SA devenită, prin schimbarea denumirii în cursul procesului, N. SA în contradictoriu cu pârâții B. F. și B. M. și, în consecință, s-a dispus anularea tranzacției încheiată între pârâți și consfințită prin ..2010 de Judecătoria Sibiu în dosar_ cu privire la partajul imobilului înscris în Cartea funciară nr._ Sibiu numărul top 3037/13/2/1 situat în Sibiu ..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin ..2010 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar_, s-a dispus desfacerea căsătoriei pârâților și s-a luat act de tranzacția lor cu privire la partajul bunurilor comune.
Soții au arătat că, în timpul căsătoriei au dobândit imobilul construcții și teren de 133 mp situat în Sibiu . înscris în cf_ Sibiu numărul top 3037/13/2/1 prin contribuție egală și au hotărât partajarea bunului prin atribuirea acestuia soției B. M. cu plata sumei de 5000 lei către B. F., contravaloarea cotei acestuia de proprietate.
Acțiunea de divorț a fost înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 06.07.2010.
Anterior acestei date, la 02.03.2010 a fost încuviințată executarea silită a debitorului B. F. în baza titlului executoriu – contract de credit 68/2007.
La 15.04.2010 a fost somat debitorul să plătească debitul restant de_,22 euro.
Probele indică faptul că imobilul din C. 43 era atât domiciliul conjugal comun al soților cât și societății pârâtului de mai mulți ani.
La data de 01.10.2010, când s-a luat act de tranzacția părților, ambii cunoșteau faptul că executarea silită este începută de reclamantă precum și faptul că reclamanta inițiase un proces de partaj bunuri comune (cu referire la data primirii citațiilor și domiciliul afirmat personal de părți în acest dosar).
În aceste împrejurări, instanța a constatat că nu se poate reține buna credință a pârâtei B. M. la încheierea tranzacției, intenția părților fiind evident aceea de a partaja imobilul fără știința creditorului urmăritor. Potrivit art. 975 cciv creditorii „.. pot asemenea în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor” instanța reține că pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni trebuie îndeplinite anumite condiții: creanța celui care exercită acțiunea trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, actul să fie încheiat în frauda drepturilor creditorului, să-i fi cauzat un prejudiciu, frauda debitorului, complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului.
Acțiunea pauliană este o acțiune subsidiară, ceea ce înseamnă că este admisibilă numai după constatarea insolvabilității debitorului, creditorul fiind obligat să dovedească că este în imposibilitate de a-și recupera creanță. Insolvabilitatea debitorului nu trebuie dovedită numai în situația în care această stare este notorie iar, în situația în care aceasta este dovedită trebuie să fie o consecință directă și exclusivă a actelor atacate.
În cauză, s-a dovedit că unicul bun imobil al debitorului este casa din . care l-a cedat soției în schimbul sumei de 5000 lei creându-și astfel starea de insolvabilitate.
Instanța reține atât frauda debitorului cât și complicitatea fostei soții având în vedere că niciunul nu a indicat instanței care a luat act de tranzacție că pe rolul Judecătoriei Sibiu există un proces de partaj de bunuri inițiat de creditorul unuia din soți.
În consecință, instanța a admis acțiunea pauliană, iar hotărârea de expedient, inopozabilă creditorului, a fost desființată urmând ca, ulterior, părțile să procedeze la un partaj judiciar cu participarea creditorului și cu prezentarea dovezilor ce virează și datoriile comune sau proprii ale pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. M., care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă,m cu motivarea că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, face o interpretare subiectivă a probelor. Astfel, raportat la împrejurarea reținută de instanță că cei doi foști soți au avut domiciliul conjugal în . și că despărțirea de fostul soț s-a produs la 15.05.2010, când acesta a părăsit domiciliul conjugal, în mod eronat instanța a făcut o afirmație și apreciere greșită a stării de fapt, fără a face o verificare de scripte și fără a pune în discuția părților proba respectivă, apreciind greșit că ea a avut cunoștință la data de 4.10.2010 despre procesul de partaj. Arată recurenta că nu a formulat niciodată cerere de amânare în acel dosar, nu știe cine a făcut acest lucru, apoi instanța a apreciat greșit că la data de 15.05.2010 când s-a produs despărțirea în fapt de fostul soț, ea ar fi luat cunoștință despre somarea acestuia de către bancă, deoarece martora a declarat că a aflat despre datoriile soțului de la executorii judecătorești care au venit la ea la poartă. În realitate, fostul soț avea multe datorii. Susține recurenta că nu există nici o probă șa dosar care să ateste faptul că vreun executor judecătoresc s-ar fi deplasat la domiciliul ei. O a treia apreciere subiectivă a instanței este cea referitoare la faptul că societatea fostului soț are sediul la domiciliul ei, recurenta arătând că societatea nu mai funcționează efectiv de mulți ani. În mod eronat s-a reținut faptul că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare între tatăl ei și ea și fostul soț, între aceleași părți ar fi existat un contract de întreținere. Cea mai injustă apreciere este aceea că la data pronunțării hotărârii de divorț ea ar fi știut de procesul de partaj și a încheiat respectiva tranzacție în mod fraudulos.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Instanța de fond a făcut o corectă și obiectivă interpretare a probelor administrate. Din ansamblul acestora rezultă fără tăgadă, că recurenta a avut cunoștință despre datoriile soțului său,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B. M. împotriva sentinței civile nr. 4105/2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 7.02.2013.
Președinte, C. E. G. | Judecător, D. T. L. | Judecător, G. C. |
Grefier, S. E. |
red.D.T.L.8.03.2013
j.f.Ș.D.
tehn.S.E.8.03.2013
2 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul SIBIU | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1678/2013.... → |
|---|
