Contestaţie la executare. Decizia nr. 262/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 6389/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 262
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Judecător C. H.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul formulat de recurentul contestator P. C. ȘELIMBĂR în contradictoriu cu intimata S. M. (născ. Hutter), și B. U. D. M., împotriva sentinței civile nr. 5400/14.08.2012 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul contestator ,av. D. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care ;
Reprezentantul recurentei contestator, av. D. S., arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Având cuvântul în susținerea recursului, reprezentantul recurentului contestator av. D. S. solicită admiterea recursului, în baza art. 312 C.p.c. să se modifice în totalitate sentința atacată, să se anuleze toate formele de executare silită, precum și executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. 10/2012 a B. U. D. M..
Invocă faptul că executarea silită s-a pus în executare după 8 ani de zile. Consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, acțiunea are un caracter real imobiliar este întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, care este o lege specială de revendicare. Reclamantul nu a dobândit un drept real prin sentința civilă nr. 397/2005 a Tribunalului rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1185/2005 a Curții de Apel A. I.. Precizează că, conform art.23 alin.4 din Legea nr. 10/2001 nu hotărârile judecătorești constituie titlu de proprietate, ci dispoziția Primarului. Consideră că prescripția dreptului de a cere executarea este de 3 ani și s-a împlinit, iar executarea silită este cerută după 8 ani. Invocă faptul că acțiunile care au drept scop obligarea organelor administrative să îndeplinească un anumit act prevăzut de Legea nr. 10/2001, sunt acțiuni personale, în obligația de a face. Precizează că instanța nu a obligat P. să emită o dispoziție în care să stabilească obligația persoanei îndreptățite de a restitui despăgubirile, ci a obligat direct persoana îndreptățită la restituirea despăgubirilor primite, și este firesc ca P. să refuze executarea și să refuze emiterea dispoziției în lipsa dovezii de restituire a despăgubirilor de către persoana îndreptățită. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 5400/14.08.2012 a Judecătoriei Sibiu s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul primarul comunei Șelimbăr în contradictoriu cu intimata S. M..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond reține următoarele.
Prin sentința civilă nr. 397/26.05.2005 a Tribunalului Sibiu, irevocabilă la data de 09.12.2005 prin decizia civilă nr. 1185/A/2005 a Curții de Apel A. I. a fost admisă în parte contestația formulată de către S. M. în contradictoriu cu P. . și V. I. și în consecință a fost anulată dispoziția nr. 53/2002 emisă de P. . a fost obligat la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului situat în com. Șelimbăr, .. 417, jud. Sibiu înscris în CF 3014, nr. top 244/II, 245/II apartament II, cu restituirea despăgubirii în valoare actualizată.
Deoarece P. .-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința civilă menționată mai sus, la data de 19.01.2012 intimata a solicitat B. U. D. începerea executării silite împotriva contestatorului în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 397/2005 a Tribunalului Sibiu.
Pe baza cererii B. U. D. a solicitat încuviințarea executării silite ocazie cu care a fost pronunțată încheierea civilă nr. 2218/CC/04.05.2012 a Judecătoriei Sibiu prin care s-a încuviințat începerea executării silite în favoarea creditoarei S. M. împotriva debitorului P. C. ȘELIMBĂR județul Sibiu pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu sentința civilă nr. 397/26.05.2005 a Tribunalului Sibiu precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
Executorul a emis la data de 09.05.2012 somația nr. 10/2012, comunicată contestatorului la data de 15.05.2012, prin care n baza art. 580 indice 2 și 580 indice 3 alin. 1 C.p.c. a somat contestatorul ca în termen de 10 zile să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în Șelimbăr, .. 417, jud. Sibiu.
Ulterior, la data de 05.07.2012 s-a încheiat procesul verbal de constatare unde executorul judecătoresc a consemnat faptul că P. a relatat faptul că nu a emis dispoziția de restituire în natură deoarece prin hotărârea judecătorească s-a prevăzut obligația creditoarei de a plăti prețul actualizat al imobilului în cauză și aceasta nu a făcut dovada acestei plăți.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei instanța constată faptul că executarea silită a început în baza unui titlul executoriu valabil și au fost respectate dispozițiile legale aplicabile în materie, motivele invocate de către contestator neavând nici un suport legal.
Primordial în cauză este a se stabilii caracterul titlului executoriu, sentința civilă nr. nr. 397/26.05.2005 a Tribunalului Sibiu, irevocabilă la data de 09.12.2005 prin decizia civilă nr. 1185/A/2005 a Curții de Apel A. I., și anume dacă suntem în prezența unei acțiuni reale sau a unei acțiuni ce cuprinde o obligație de a face.
Astfel, contestația formulată de către S. M. împotriva dispoziției Primarului își are fundamentul în dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege care are ca scop repararea abuzurilor produse de regimul comunist cu privire la dreptul de proprietate și implicit a reparării atingerilor aduse drepturilor de proprietate de către aceste regim. Această lege a consacrat principiul restituirii imobilelor naționalizate în mod abuziv de către regimul comunist.
Legea nr. 10/2001 reprezintă o procedură specială de restituire și de redobândire a dreptului de proprietate, procedură care are la bază acțiunea în revendicare de drept comun (a se vedea Cauza M. A. și alții contra României).
În susținerea acestui punct de vedere este și Decizia nr. 33/2008 a Secțiilor Unite ale Î.C.C.J., decizia care a stabilit că Legea nr. 10/2001 este o lege specială de revendicare, lege care înlătură aplicarea dreptului comun, conform principiului specialia generalibus derogant, fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale.
Prin urmare, acțiunea promovată de către intimată în cadrul dosarului nr. 7111/2002 al Tribunalului Sibiu este o acțiune reală imobiliară ce a avut ca scop redobândirea de către intimată a dreptului de proprietate preluat în mod abuziv de Statul Român, sentința civilă nr. 397/26.05.2005 a Tribunalului Sibiu, irevocabilă la data de 09.12.2005 prin decizia civilă nr. 1185/A/2005 a Curții de Apel A. I. cuprinzând mai mult decât o simplă obligație a primarului de a emite o dispoziție de restituire, și anume, recunoașterea dreptului de proprietate al intimatei asupra imobilului situat în com. Șelimbăr, .. 417, jud. Sibiu înscris în CF 3014, nr. top 244/II, 245/II apartament II.
Faptul că pentru dobândirea efectivă a imobilului de către intimată P. . emită o dispoziție de restituire în natură nu reprezintă altceva decât respectarea unei proceduri reglementate de către Legea nr. 10/2001, dar efectul acțiunii promovate de către intimată a constat în recunoașterea dreptului de proprietate preluat în mod abuziv de Statul Român.
Mai mult, legiuitorul a prevăzut în art. 23 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 faptul că „Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară”.
Față de cele învederate mai sus, instanța constată faptul că suntem în prezența unei titlul executoriu obținut în cadrul unei acțiuni reale imobiliare, titlu cu privire la care executarea silită se prescrie într-un termen de 10 ani, conform art. 405 alin. 1 teza a II a C.p.c. Fiind în prezența unei acțiuni reale imobiliare termenul de prescripție cu privire la titlul executoriu ce face obiectul executării silite din prezența cauză nu s-a împlinit, neoperând astfel prescripția executării silite.
În privința celui de-al doilea motiv invocat de către contestator în cadrul contestației la executare, și anume, faptul că intimata nu a achitat valoarea actualizată a sumei primite pentru imobilul în discuție, instanța constată faptul că prin sentința civilă nr. 397/26.05.2005 a Tribunalului Sibiu, irevocabilă la data de 09.12.2005 prin decizia civilă nr. 1185/A/2005 a Curții de Apel A. I. nu s-a stabilit o obligație primordială a intimatei de a restituii despăgubirea primită în valoare actualizată, contestatorul prin chiar conținutul Dispoziției de restituire având posibilitatea de a stabilii obligația corelativă a intimatei, neexistând nici un impediment legal pentru aceasta.
Față de aceste considerente, instanța constată că acțiunea contestatorului este neîntemeiată și urmează să respingă contestația la executare cu privire la actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 10/2012 al B. U. D..
Impotriva acestei hotărâri contestatorul a declarat recurs în termen, motivat solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare.
Din motivarea recursului se reține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța a analizat hotărârea ce se executa ca fiind pronunțată într-o acțiune cu caracter real imobiliar deși prin titlu executoriu recurentul a fost obligat să emită un act juridic – obligație tipică de a face. In fine recurentul arată că nu toate acțiunile pornite în baza Legii nr. 10/2001 sunt acțiuni reale imobiliare, în cazul de față executorul judecătoresc a trecut la executarea silită a unui titlu executoriu ce conține o obligație de a face care este una personală și nu reală.
In drept se invocă prevederile art. 304 p.4 C.p.c.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art.304 ind.l C.p.c. tribunalul constată ca nefondat recursul declarat pentru următoarele considerente:
Recurentul contestator a investit instanța de fond cu o contestație la executare întemeiată în drept pe dispozițiile art.399 ,400 și 405 C.p.c. solicitând anularea formelor de executare și întreaga executare inițiată în dosarul execuțional nr. 10/2012 a B. U. D. M..
In atare situație, față de titlu executoriu prin care P. comunei Șelimbăr a fost obligat să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în comuna Șelimbăr .. 417, intimata a inițiat formele de executare, primul act emis fiind somația din 09.05.2012.
Față de actul de executare emis, funcție de neîndeplinirea obligației conform titlului executoriu ,în mod corect instanța de fond nu a reținut nici un motiv de nulitate ori anulare a formelor de executare, iar natura titlului executoriu în cazul de speță este indubitabil a fi aceia a unui titlu executoriu obținut în cazul unei acțiunii reale imobiliare.
De altfel prin acțiunea promovată, contestatorul nu a investit instanța cu o contestație la titlu, ci cu o contestație la executare propriu zisă, solicitând anularea formelor de executare, situație în care motivul invocat de recurenți în sensul dispozițiilor art.304 p.9 C.p.c. nu este aplicabil cazului de speță.
Pentru considerentele expuse în condițiile art.312 (9) C.p.c. recursul astfel cum a fost formulat va fi respins ca nefondat .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul P. C. Șelimbăr împotriva S.civ. nr. 5400 /2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Președinte, Judecător, Judecător,
D. L. M. D. C. H.
Grefier,
M. M.
Red. M.D. 24.04.2013
C..M.M. 26.04.2013
2.ex.
J.F. S. D. jud. Sibiu
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Hotărâre din 17-01-2013, Tribunalul... → |
|---|
