Pretenţii. Decizia nr. 358/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 358/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 1015/787/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 358
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. Ț.
Judecător V. C. D.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul T. V., intimat S.C. A. P. LEMN S.R.L., având ca obiect – pretenții, împotriva sentinței civile nr.9/2013 pronunțată de Judecătoria Avrig.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul personal, lipsă fiind reprezentantul societății intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul face dovada achitării taxei judiciare de timbru – în cuantum de 377,5 lei – cu chitanța pe care o depune la dosar, inclusiv timbru judiciar de 5 lei; nu are alte cereri.
Nefiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate redând oral motivele de recurs formulate în scris la dosar. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul casării cu trimitere, spre rejudecarea cauzei, aceleiași instanțe, motivul principal fiind acela de încasare a sumei cuvenite, de 10.700 lei, din partea societății intimate, sumă reprezentând cheltuieli de judecată și dobânzi legale, urmare livrării materialului lemnos.
INSTANȚA,
Prin SENTINȚA CIVILĂ NR. 9 pronunțată în data de 16.01.2013 de către JUDECĂTORIA AVRIG a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. P. LEMN S.R.L. Avrig.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că sub dosar nr._ din data de 29.10.2012 s-a înregistrat la această instanță acțiunea civilă formulată de reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. P. LEMN S.R.L. Avrig prin care s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 10.700 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos predat și nerestituit și contravaloarea manoperei achitate de reclamant;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, calculate de la data cererii de chemare în judecată și până la data restituirii efective;
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că reclamantul susține în cuprinsul acțiunii faptul că a predat la atelierul societății pârâte cantitatea de 28 mc. de buștean rășinoase, în valoare de 6.999,95 lei cu transportul inclus, cumpărat de la Ocolul Silvic Izvorul F. Avrig R.A., precum și faptul că a achitat societății pârâte suma de 2.200 lei pentru manoperă și suma de 1.500 lei, reprezentând avans pentru începerea lucrărilor.
Din înscrisurile depuse de către reclamant la dosar, acestea fiind singurele probe pe care reclamantul a arătat că le are, nu rezultă că acesta a predat societății pârâte cantitatea de material lemnos menționată mai sus și nici faptul că a plătit sumele de 2.200 lei pentru manoperă și 1.500 lei, reprezentând avans.
Avizele de însoțire nr._ din data de 14.11.2011 și nr._ din data de 09.11.2011, emise de Ocolul Silvic Izvorul F. R.A. Avrig, atestă numai faptul că reclamantul este destinatarul materialului lemnos consemnat în aceste documente, nu și faptul că reclamantul a predat materialul lemnos societății pârâte.
De asemenea, prin bonurile fiscale depuse în copie la dosar s-a dovedit numai faptul că Ocolul Silvic Izvorul F. R.A. a încasat sumele de 3.457,11 lei și 310,00 lei în data de 15.11.2011 și sumele de 2.766,84 lei și 310 lei în data de 10.11.2011, pentru lemn lucru, lemn de foc și prestări servicii. Din aceste documente nu rezultă că reclamantul este cel care a plătit aceste sume de bani. Chiar dacă reclamantul ar fi făcut dovada că el a plătit sumele de bani înscrise în bonurile fiscale, acest fapt nu are relevanță sub aspectul existenței și conținutului raportului juridic în care pretinde că se află cu societatea pârâtă.
Din înscrisul sub semnătură privată depus de către reclamant la dosar rezultă că reprezentantul societății pârâte a primit suma de 10.700 lei pentru executarea unei lucrări din material lemnos pentru numitul S. I. și nu pentru reclamant. Din acest înscris nu rezultă însă de la cine a primit reprezentantul societății pârâte această sumă de bani.
Instanța de fond a constatat că sarcina probei în procesul civil revine celui care face propunerea înaintea judecății, acesta fiind unul dintre principiile care guvernează probațiunea în astfel de procese iar reclamantul nu a făcut în niciun fel dovada pretențiilor pe care a arătat că le are față de pârâtă, prezenta acțiune fiind neîntemeiată, motiv pentru care a respins acțiunea.
Împotriva SENTINȚEI CIVILE NR. 9 pronunțată în data de 16.01.2013 de către JUDECĂTORIA AVRIG, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și în subsidiar, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos predat și nerestituit și contravaloarea manoperei achitate de reclamant;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, calculate de la data cererii de chemare în judecată și până la data restituirii efective;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului, recurentul învederează instanței de judecată, în esență, că existența raporturilor juridice dintre acesta și societatea pârâtă intimată este dovedită prin înscrisuri precum întâmpinarea formulată de societatea pârâtă într-un alt dosar, referatul întocmit de poliție și rezoluția de neîncepere a urmărire penală pronunțată în dos. penal 214/P/2012, chitanța de mână existentă la dosarul cauzei din care reiese că societatea a primit suma de_ lei, avizele de însoțire emise de ocolul silvic pe numele reclamantului recurent pentru materialul lemnos achiziționat de recurent și predat societății intimate, bonurile fiscale din care reiese că recurentul a achitat materialul lemnos, declarația autentică dată de recurent din care rezultă că a primit suma de_ lei de la beneficiarul S. I. pentru procurarea materialului lemnos și confecționarea de grinzi și caferi.
Recurentul susține că a fost somat de numitul S. pentru a restitui suma de bani primită pentru că nu și-a îndeplinit obligația contractuală, restituire care a avut loc la data de 07.08.2012, astfel că în prezent, recurentul susține că a rămas fără bani și fără lemn.
Recurentul își întemeiază recursul pe prevederile C.civ. aplicabil.
Prin întâmpinare, intimata invocă pe cale de excepție inadmisibilitatea și prematuritatea acțiunii față de nerespectarea dispozițiilor și a procedurii prevăzute de art.720, ind.1 C.pr.civ. aplicabil.
Intimata consideră că reclamantul a parcurs procedura prevăzută de legiuitor și anume aceea a concilierii directe. Pe fondul cauzei, intimata susține că recurentul a solicitat sume mai de bani numitului S. considerându-se un intermediar iar înțelegerea dintre părți a fost ca societatea să debiteze buștenii pe care recurentul îi va procura, dar numai o parte din produsul brut a ajuns la societate în vederea prelucrării. Intimata susține că beneficiarul lucrării, S., a achiziționat material din altă parte, astfel încât societatea se vede în situația de a achita niște sume recurentului care nu va plăti munca prestată de societate, drept pentru care solicită respingerea recursului.
În drept, apărarea este întemeiată pe prevederile art.115 și următoarele din C.pr.civ., art.2274, art.7201 C.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse sentinței recurate dar și prin prisma prevederilor art.394 și a.3041 C.pr.civ., instanța de recurs constată următoarele:
Din actul depus la fila 7 dosar de fond, instanța de control judiciar constată că reprezentantul societății pârâte a primit suma de_ lei reprezentând executarea lucrării din material lemnos respectiv grinzi și caferi în suprafață de 26,5 mc pentru S., este evident că numitul S. nu a predat materialul lemnos și nici nu a achitat suma menționată, ci o altă persoană de vreme ce se precizează în mod expres PENTRU S..
Pentru identificarea persoanei care a predat materialul lemnos societății pârâte, instanța de fond trebuia să verifice actul depus la fila 4 dosar de fond din conținutul căruia se poate constata că reclamantul recurent a cumpărat de la Ocolul F. o cantitate de material lemnos.
Actele menționate la care se adaugă cele depuse în calea de atac a recursului precum somația(fila 10 dosar recurs) emisă de numitul S. prin care recurentul era avertizat ca în termen de 2 zile de la primirea acesteia să i se achite suma de_ lei deoarece nu și-a îndeplinit obligația de a procura material lemnos și confecționa grinzi și caferi așa cum rezultă din declarația autentică dată de acesta (fila 11 dosar recurs), drept pentru care, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a apreciat eronat probatoriul administrat în cauză și nu și-a exercitat rolul activ potrivit art.129 C.pr.civ. în identificarea situației reale a modului în care s-a realizat sau nu comanda dată societății pârâte, aspect care reiese din conținutul întâmpinării depuse de intimată în faza recursului.
Instanța de recurs consideră că excepțiile invocate de intimată nu sunt întemeiate deoarece potrivit art.136 C.pr.civ. aplicabil excepțiile de procedură care nu fost propuse în condițiile art.115 și art.132 C.p.civ. nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, or, excepțiile invocate nu sunt de ordine publică, drept pentru care instanța va respinge aceste excepții.
Față de cele ce preced, instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art.304, pct.8 și pct.9 C.pr.civ. aplicabil coroborate cu prevederile art.312, alin.3,teza II din același cod și pe cale de consecință va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare, fază în care instanța de fond va lua în considerare înscrisurile depuse la dosar în faza procesuală a recursului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admis recursul declarat de reclamantul T. V. împotriva sentinței civile nr.9/16.1.2013 pronunțată de Judecătoria Avrig, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. M. Ț. V. C.
D.
Grefier,
D. M.
red.MȚ/4.7.2013
tehn.red.DM/4.7.2013
ex.2,j. fond M.I. M.
Jud. Avrig
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
