Partaj judiciar. Sentința nr. 656/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 656/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 6373/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 271
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier M. T.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către pârâtul F. E. împotriva sentinței civile nr.656 din 5.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu, în contradictoriu cu intimații S.C. M. V. S.R.L. și N. D. G., având ca obiect - partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata reclamantă . Sibiu, av. L. O., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură al instanței apelantul Frățilăr E. a depus adresă prin care arată că potrivit declarației notariale anexate, declară că renunță la apelul formulat.
Reprezentanta intimatei, av. L. O., arată că, având în vedere că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare, deși a fost citat cu această mențiune, solicită anularea apelului ca netimbrat și acordarea integrală a cheltuielilor de judecată. Nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată formulată la 10.05.2011 și înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sibiu, reclamanta . în contradictoriu cu pârâții N. D. G. și F. E. a solicitat următoarele:
1.- Sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor înscrise în cf_ Sibiu numărul top_/1/1/2 teren și construcții, cf_ C1-U1 Sibiu nr top_/1/1/1/I, apartamentul 1 și a terenului înscris în cf_ Sibiu numărul top_/1/1/1 situate administrativ în Sibiu Șoseaua A. I., numărul 50 A, conform cotelor de proprietate, prin atribuirea în natură a acestora reclamantei și obligarea la plata sultelor corespunzătoare
2.- Să se dispună întabularea întregului drept de proprietate astfel dobândit în cf_ Sibiu nr top_/1/1/2 cf_ C1-U1 Sibiu nr top_/1/1/1/I, apartamentul 1 și cf_ Sibiu numărul top_/1/1/1 pe numele reclamantei
3.- Să se constate că reclamanta a efectuat la imobilele proprietate comună îmbunătățirile și investițiile cuprinse în anexa 1, ce face parte integrantă din prezenta acțiune și să scădeți valoarea acestora din valoarea imobilelor ce va fi avută în vedere la calculul sultei ce urmează să o achite pârâților
4.- Obligarea pârâților să permită reclamantei accesul în imobilele arătate în petitul 1 și să predea un set de chei ale acestora, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze
5.- Să fie obligați pârâții la plata contravalorii folosului de tras în cuantum de 300 euro lunar, din data de 09.03.2011 și până la data la care pârâții îi vor permite accesul în imobile și vor preda cheile.
6.- Cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că părțile sunt coproprietari ai imobilelor în litigiu, că pârâții nu permit reclamantei folosința comună a acestora, că reclamanta a efectuat investiții la imobil fără ca pârâții să contribuie la acestea și că potrivit art. 728 C.civ. nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Reclamanta a mai arătat că pârâții împiedică reclamanta să folosească imobilele, există divergențe între părți și se impune sistarea stării de indiviziune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 480,728 și următoarele, 1084 C.civ., art. 112 și următoarele Cod de procedură civilă iar în probațiune s-au depus: duplicate pentru comunicare, copii extras de carte funciară, copii procese verbale din 09.04.2011 și 16.04.2011, copie plângere penală_/17.04.2011, contract de vânzare-cumpărare 212/09.03.2011, delegație avocațială.
Reclamanta a achitat taxa de timbru de 2633,3 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâții au formulat întâmpinare (fila 33) prin care au solicitat:
- să fie respinsă acțiunea față de pârâtul N. D. G. ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă,
- să fie admis petitul 1 și 2 în ceea ce-l privește pe pârâtul F. E. referitor la starea de indiviziune asupra imobilelor înscrise în cf_ Sibiu numărul top_/1/1/2 teren de construcții, în cf_ numărul top_/1/1/1 situate administrativ în Sibiu șoseaua A. I. numărul 50A, prin atribuirea în natură a acestora reclamantei și să se dispună întabularea întregului drept de proprietate astfel dobândit, cu obligarea reclamantei la plata unei sulte în favoarea pârâtului F..
- să fie respins petitul 3 cu privire la scăderea valorii îmbunătățirilor aduse din valoarea imobilelor, întrucât a contribuit proporțional cu cota de proprietate deținută la costul a cestora
- Să se disjungă petitul 4, obligație care nu are legătură cu obiectul acțiunii de partaj judiciar
- Să se respingă petitul 5 cu privire la plata contravalorii folosului de tras în cuantum de 300 euro lunar din data de 09.03.2011 ca fiind inadmisibil
- Să fie obligată reclamanta la cheltuieli de judecată.
Pârâții au arătat, în esență, următoarele:
I.- Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului N. D. G. care este beneficiarul doar a unui drept de uzufruct viager ca drept real opozabil erga omnes iar prin acțiunea de partaj nu poate fi prejudiciat titularul dreptului de uzufruct.
II.- Pavarea curții s-a făcut de către reclamantă fãră să le fi solicitat acordul în calitate de coproprietari iar costurile cu izolarea termică în exterior a apartamentului 1, cu zugrăvirea în exterior a acestuia precum și cele privitoare la montarea ușii de la intrare au fost achitate de pârâți
III.- Consideră pertinentă cererea de disjungere a petitului 4 având în vedere și faptul cã pe rolul instanței se află o cerere de ordonanță președințială ce are același obiect.
IV.- În doctrină și în practică s-a stabilit că un proprietar nu poate să pretindă chirie de la ceilalți coproprietari motivat de faptul că are o cotă mai mare decât aceștia deoarece toți au calitatea de coproprietari.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 cod de procedură civilă iar în probațiune s-a depus: contract de rentă viageră, . Judecătoriei Sibiu.
Probatoriul administrat: înscrisuri, interogatoriul pârâtului F. E., N. D., martorii: C. G. D., T. C. D., B. I., B. F. M., expertiza tehnică efectuată de expert S. T., expertiza contrarie de către expert O. E..
Din întreg probatoriul cauzei instanța de fond a reținut urmãtoarele:
Din extrasele de carte funciară coroborat cu documentele de proprietate, rezultă că reclamanta . și pârâtul F. E. sunt coproprietari, în cotă egală de ½ părți fiecare, asupra imobilelor înscrise în cartea funciară_ Sibiu numărul top_/1/1/2 teren de 196 mp și construcție compusă din atelier, debara, magazie și cf_ C1-U1 Sibiu nr top_/1/1/1/I compus din parter cu 2 camere, bucătărie, hol, cameră, baie, WC și întregul subsol al casei, scările de la parter la subsol din holul comun, și a terenului de 213 mp înscris în cf_ Sibiu numărul top_/1/1/1 situate administrativ în Sibiu Șoseaua A. I., numărul 50 A.
Pârâtul N. D. G. este beneficiarul unui drept de uzufruct viger asupra cotei de ½ pãrți din imobil.
Instanța reține că prin contractul de rentă viageră autentificat sub numărul 2326/10.11.2010 încheiat între pârâți, N. D. G. a înstrăinat pârâtului F. nuda proprietate asupra cotei de ½ părți și și-a păstrat dreptul de uzufruct viager.
Prin prezenta acțiune, unul din coproprietari a solicitat partajul, întemeiat pe dispozițiile art. 728 C.civ., dispoziție care prevede că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
În spețã, partajul a fost cerut între cei doi coproprietari și uzufructuar, cu mențiunea cã uzufructul este constituit numai pe cota de ½ părți din imobile. Având în vedere, pe de o parte, cã, în principiu, dreptul de uzufruct este un drept incesibil și netransmisibil, dar cã uzufructuarul are totuși posibilitatea de a ceda altor persoane beneficiul uzufructului iar, pe de altã parte, cã reclamanta a formulat cereri care vizează dreptul de a folosi aceste imobile, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a beneficiarului dreptului de uzufruct. Deși partajul poate avea loc numai între coproprietari, calitatea de coproprietar având-o nudul proprietar și nu uzufructuarul, se subliniază că prezența uzufructuarului în proces este necesară existând și posibilitatea ca uzufructuarul să consimtă la un partaj care să conducă la stingerea uzufructului prin întrunirea în aceeași persoană a ambelor calități de proprietar și de uzufructuar.
Cu privire la fond, instanța a constatat următoarele:
Valoarea imobilelor construcții și teren a fost stabilită de prima expertiză la 323.000 lei și de contraexpertiză la 322.000 lei.
Experții au identificat și lucrările de investiții solicitate prin acțiune și le-au stabilit o valoare de 16.000 lei.
Reclamanta face dovada efectuării acestor investiții iar pârâții nu le contestă. Ceea ce pârâții au susținut este că s-a achitat jumătate din valoarea acestora, sens în care au propus martori. Din declarația martorului C. (fila 74) rezultă că mama pârâtului N. a plătit 50 milioane de lei vechi pentru hidroizolații, zugrăvire exterior, montare ușă intrare. Față de negarea reclamantei, cercetând sursa acestei sume de bani și pentru a verifica veridicitatea acestei mărturii, în condițiile în care pârâtul N. a susținut că această sumă a fost scoasă de la bancă, instanța a constatat, din înscrisurile extrasele de cont, că nu există o retragere care să corespundă timpului în care pârâtul susține că s-a făcut plata. Lucrările s-au efectuat în perioada 2008-2010 iar toate extrasele de cont vizează operațiuni anterioare acestei perioade: până în decembrie 2008, până în august 2000 și până în februarie 2005, fără să se identifice o retragere de numerar în sumă aproximativă în perioada vizată.
Având în vedere că între reclamantă și mama pârâtului nu au existat relații apropiate și, din acest punct de vedere, orice dovadă a plății sumei de aproximativ 5000 lei trebuia să fie făcută prin înscris, că N. V. a decedat la 12.01.2009, că declarația martorilor pârâților și susținerile acestora nu se coroborează și cu probe obiective (cum sunt considerate extrasele de cont), instanța nu va reține că mama pârâtului N. V. a contribuit la plata investițiilor.
Pârâtul recunoaște că pavajul curții a fost efectuat pe cheltuiala reclamantei.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut pentru partaj valoarea imobilului de împărțit în valoare de 322.000 lei (valoare stabilită mai aproape de data pronunțării hotărârii) din care a scăzut investițiile de 16.000 lei, rezultând o valoare de 306.000 lei.
Prin sentința civilă nr.656 din 2013 a Judecătoria Sibiu a admis în parte acțiunii și a dispus partajul prin atribuirea imobilului reclamantei, pe care a obligat-o să plătească pârâtului contravaloarea nudei proprietăți pentru cota de ½ părți din imobil, respectiv suma de 122.400 lei, în termen de 2 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Instanța a evaluat dreptul de nudă proprietate la 80% din cota de ½, astfel: 306.000 lei:2= 153.000 lei x80%= 122.400 lei.
În temeiul art. 24 Legea 7/1996 rep., instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit cu titlu de partaj în favoarea reclamantei. S-a menținut înscrierea dreptului de uzufruct viager pe cotă de ½ părți în favoarea pârâtului N. D. G., având în vedere că dreptul de uzufruct viager nu se poate stinge prin partaj decât cu acordul uzufructuarului.
În cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru stingerea uzufructului.
Cu privire la cererea privind accesul reclamantei în imobil, instanța a constatat că reclamanta avea calitatea de proprietar pe cota de ½ părți din imobil și în virtutea art. 480 C.civ. avea drept de folosință a imobilului la fel ca dreptul uzufructuarului. În lipsa înțelegerii în ceea ce privește folosința în limita cotei de ½ părți fiecare, se poate solicita partajarea folosinței. Cum instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, s-a pronunțat numai asupra obiectului dedus judecãții.
În cauză s-a dovedit în mod cert că pârâții au împiedicat folosința imobilului de către reclamantă prin aceea că nu au permis . acest sens fiind proba testimonială administrată la propunerea reclamantei. Pârâții au distrus camerele de supraveghere montate de reclamantă și s-au opus constant ca reclamanta sã intre în imobil – teren și construcție. Având în vedere că reclamanta are dreptul de a folosi imobilul, pârâții vor fi obligați să permite . un set de chei.
Deoarece pârâții și-au exercitat abuziv dreptul lor, săvârșind un delict civil, pentru lipsa de folosință a imobilului reclamanta este îndreptățită la despăgubiri egale cu 14.700 lei, sumă cuantificată de expert pentru perioada mai 2011-ianuarie 2013. Despăgubirile s-au acordat și în continuare, câte 700 lei lunar, până la data la care se va permite accesul reclamantei în imobil.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, instanța a obligat pârâții la cheltuieli de judecată în sumă de 3959,19 lei, sumă ce reprezintă ½ din totalul cheltuielilor în sumă de 7918,3 lei constând în taxe de timbru totale de 2638,3 lei, onorariu avocat total de 1500 lei, onorariu experți total de 3780 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul F. E., fãră a-l motiva.
În baza dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 instanța a pus în vedere apelantului să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii sale de 5078,25 lei și timbru judiciar.
Pentru a-și îndeplini obligația, apelantului i s-a acordat un termen, însă acesta nu s-a conformat.
Întrucât nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146 din 1997 se va anula apelul ca netimbrat și se va păstra sentința atacată.
În baza art.274 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în apel (1000 de lei, onorariu avocat)
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtul F. E. împotriva sentinței civile nr., 656/5.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.
Obligă pe apelant la plata către intimata S.C. M. V. SD.R.L. a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. H. V. C. D.
GREFIER,
M. T.
Red.C.H./tehnored.M.T.20.12.13
Ex.5
JF.Ș. Deagoe – Judecătorie Sibiu
| ← Validare poprire. Hotărâre din 28-10-2013, Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
