Pretenţii. Decizia nr. 306/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 6665/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 306/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. T.
Judecător V. C. D.
Grefier N. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta C. A. în contradictoriu cu intimata D. O. P., împotriva sentinței civile nr. 7714/9.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sibiu, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă personal și asistată de avocat O. L. D. și intimata personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța revine asupra taxei judiciare de timbru și timbru judiciar constatând că au fost achitate, dovezile fiind cusute la dosar la f. 4 și 7.
Instanța restituie una dintre dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru, vizată de nefolosire, având în vedere că s-a achitat anterior. S-a depus adresă la care se atașează dovada plății taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicire avocațială. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimata depune la dosar concluzii scrise, împuternicire avocațială pentru redactare și factură pentru lucrări efectuate în timpul închirierii la înțelegere cu pârâta. Ultima chirie din ianuarie 2012 a fost compensată cu aceste lucrări. Arată că din ianuarie 2012 pârâta nu a mai achitat chiria. Susține că pârâta a suportat manopera Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și față de actele existente la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii principale. Arată că instanța de fond a reținut eronat că a existat un act adițional. Acest act adițional nu este semnat de recurentă, deci nu îi este opozabil. Pârâta nu a avut cunoștință de acest act. Consideră că intimata a fost de rea credință având în vedere că la instanța de fond a indicat adresa de domiciliu a pârâtei din C.. Cea care nu a vrut din ianuarie să primească chiria stabilită inițial a fost intimata. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță onorariu avocat.
Intimata arată că ultima plată a chiriei a fost în ianuarie 2012 în valoare de 650 lei, atât a considerat că a costat manopera. Actul adițional despre care se face vorbire a fost înregistrat ulterior încheierii contractului de închiriere la finanțe. Suma de 150 euro era stabilită chiria. Prima chirie a fost achitată față de agentul imobiliar. Din februarie 2012 nu s-a mai achitat chiria. În iunie pârâta a trimis prin poștă 300 lei de la aceeași adresă din C. de la care a fost citată la instanța de fond. Susține că a declarat adresa din C. care era consemnată pe mandatul poștal prin care a trimis suma de 300 lei. Solicită respingerea recursului.
Reprezentanta recurentei arată că s-a trimis suma despre care se face vorbire de la Oficiul poștal nr. 7 Sibiu. Pârâta locuiește în prezent în apartamentul închiriat, unde a convenit chiria la 300 lei.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr. 7714/09.11.2012 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D. O. P. în contradictoriu cu pârâta C. A. și în consecință s-a obligat pârâta la plata sumei de 5550 lei către reclamantă. S-au respins celelalte pretenții. S-a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 462 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond constată că prin acțiunea civilă formulată și precizată în dosar nr._ reclamanta D. O. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. A. ca prin hotărâre să se dispună evacuarea din apartamentul situat în Sibiu, ., ..44, ca urmare a rezilierii contractului de închiriere, plata utilităților la zi, a chiriei în sumă de 650 lei/lună de la 16 aprilie până în prezent, adică suma de 5850 lei, cheltuieli de judecată de 465 lei.
În fapt s-a motivat că au intervenit neînțelegeri pentru că pârâta nu achită chiria. Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, a făcut plăți, însă reclamanta refuză sumele.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
La data de 28.09.2011 s-a încheiat între reclamantă și pârâtă contractul de închiriere nr._ având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință format din 2 camere și dependințe, situat în Sibiu, ., ..44, cu durata până la data de 1.10.2013.
Neplata chiriei este de fapt imputabil chiriașului care și-a asumat plata lunară a sumei datorată pentru folosința spațiului la data de 10 a fiecărei luni.
Având în vedere că închirierea s-a încheiat pe termen, rezilierea de termen se putea face doar condiționat de anunțarea concediului de către locator, în calitate de proprietar și doar pentru un motiv bine întemeiat, rezilierea neputând fi cerută oricând.
Este fără echivoc că părțile au stipulat în art.8 al contractului de închiriere, faptul că se poate rezilia contractul înainte de termen, la cererea locatarului cu înștiințarea în scris, înainte cu 30 zile din momentul în care se dorește încetarea contractului, însă înțelegerea părților trebuie coroborată cu dispozițiile din Legea 114/1996 rep. care prevede cazul în care proprietarul poate solicita rezilierea și anume neachitarea chiriei pe cel puțin trei luni consecutiv.
La data la care reclamanta și-a manifestat intenția denunțării contractului, pârâta avea un titlu locativ valid, iar neîndeplinirea obligației de plată a chiriei era doar de o lună. Aceasta se deduce din împrejurarea că plata retractivă a chiriei este pretinsă din luna februarie 2012, iar înștiințarea denunțării s-a făcut în 7.03.2012 (f.5). Așadar, rezilierea și aducerea la cunoștință a chiriașului despre data la care încetarea urmează să-și producă efectele, nu este în spiritul dispozițiilor Legii 114/1996, ca atare se vor menține raporturile contractuale între părți până la data expirării contractului sau a unei noi puneri în întârziere cu privire la desființarea convenției.
În consecință, nici rezilierea, ca sancțiune, nici evacuarea nu-și găseau justificare la data de 7.03.2012.
În ceea ce privește neplata chiriei, instanța constată că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, neplata constituie neexecutarea unei obligații esențiale la acest tip de contract, urmând a fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma restantă echivalentă intervalului februarie-octombrie 2012, adică suma de 5550 lei.
Chiria aferentă lunii iunie 2012 a fost dedusă din suma pretinsă de reclamantă, de 5850 lei, existând oferta reală de plată în sumă de 307,45 lei.
Actul adițional din 28.09. stabilește adevăratele relații dintre părți sub aspectul cuantumului chiriei, în sumă de 650 lei lunar, această sumă reflectând adevăratele raporturi ale părților.
Plata utilităților ( gaz, curent, cablu etc.) nu a fost cuantificată, ci exprimată generic, așa încât nu reprezintă o creanță certă.
În consecința, se va admite in parte acțiunea si se va obliga pârâta la plata sumei de 5550 lei cu titlu de chirie către reclamantă.
Respinge celelalte pretenții.
Obligă pârâta la plata sumei de cheltuieli de judecată 465 lei către reclamantă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal pârâta Circa A. solicitând modificarea ei în parte în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei – intimate D. O. P. ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare arată că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar instanța de fond a interpretat greșit și a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului dedus judecății.
Susține că în mod eronat s-a reținut că există actul adițional din 28.09.2011 care stabilește cuantumul chiriei, deși nu a semnat nici un act adițional și nu a avut cunoștință de existența lui. I s-a comunicat o copie de pe acest act în timpul procesului, la insistența sa, după dezbaterea fondului și după cum se poate observa actul nu poartă semnătura sa și prin urmare nu a fost legal întocmit, întrucât nu reprezintă voința părților și ca urmare nu îi este opozabil. Suma de 650 lei lunar cu titlu de chirie nu a fost stabilită de comun acord, motiv pentru care obligația de plată stabilită prin sentință nu are bază legală. Totodată actul conține modificări evidente la datele privind termenul de închiriere și a cuantumului chiriei.
Un alt motiv de nelegalitate este judecarea cauzei la primele termene fără îndeplinirea procedurii de citare, fiind cu rea – credință citată la domiciliul din C., deși se solicita evacuarea sa din imobilul situat în Sibiu ., . și nu a avut cunoștință de proces decât la ultimul termen când a aflat întâmplător. Nu i s-au comunicat actele depuse la dosar, astfel că nu și-a putut face o apărare pertinentă. A făcut dovadă că intimata reclamantă nu a vrut să primească chiria, așa încât nu este în culpă procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă disp. art. 299 și urm. art. 3041 C.pr.civ.
Intimata și-a precizat poziția în prezenta cale de atac în sensul respingerii recursului ca nefondat, susținând că chiria trecută în contract este greșită, de la început, de comun acord cu recurenta, au stabilit cuantumul chiriei la 150 euro lunar (650 lei) sumă pe care aceasta a și plătit-o în primele 4 luni de închiriere pe perioada octombrie 2011 – ianuarie 2012. Astfel nu ar fi înregistrat actul adițional la organul fiscal. D. la primul termen de judecată nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurenta, după care a fost legal citată, așa încât motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Analizând recursul potrivit motivelor formulate și disp. art. 3041 C.pr.civ. Tribunalul constată că este fondat în limitele ce vor fi arătate în continuare.
Contractul de închiriere este un contract sinalagmatic, cu obligații corelative ale părților, este oneros și comutativ, cu executare succesivă pentru ambele părți. Deși este valabil indiferent de modul de exteriorizare al consimțământului părților, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că acestea s-au înțeles de comun acord, încă de la începerea locațiunii și încheierea contractului la 28.09.2011 asupra unei chirii în cuantum de 650 lei. În contractul semnat de ambele părți este scrisă chiria de 300 lei lunar.
Actul adițional invocat de intimata – reclamantă privind modificarea termenului de închiriere și a cuantumului chiriei la 650 lei lunar nu este semnat de recurenta – pârâtă și în lipsa altor probe care să facă dovada consimțământului acesteia la plata unei asemenea chirii, actul nu-i poate fi opozabil. Pârâta nu recunoaște pretinsa înțelegere, așa încât chiar dacă actul adițional, care nu poartă data la care a fost întocmit, a fost înregistrat la organul fiscal, nu suplinește prin aceasta acordul de voință al recurentei – pârâte pentru o asemenea sumă. Nu s-a putut face dovada că chiria plătită pe primele 4 luni de închiriere a fost în cuantum de 650 lei.
Nici recurenta – pârâtă nu a făcut dovada că în perioada februarie – octombrie 2012 a plătit chiria de 300 lei stabilită prin contract. D. în luna iunie 2012 a trimis prin mandat poștal intimatei – reclamante suma de 300 lei (f. 20 dosar fond). dar recunoaște că aceasta a refuzat primirea sumei, așa încât în baza art. 1429 al. 2 C.civ. și în temeiul clauzelor contractuale opozabile, aceasta datorează pe cele 9 luni de neplată suma de 2700 lei.
Procedura a fost legal îndeplinită cu recurenta – pârâtă încă de la al 2 – lea termen de judecată, la adresa la care locuia efectiv, dovada de la f. 10 din dosar fond fiind semnată personal de predarea citației.
Reținând așadar că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile datorate în cuantum de 2700 lei pe perioada pretinsă de intimata – reclamantă, fapt ce denotă culpa sa în promovarea acțiunii, recursul va fi admis în ce privește cuantumul chiriei, în temeiul art. 312 al. 1- 3 C.pr.civ., urmând a se modifica în parte sentința sub acest aspect, prin reducerea obligației de plată de la 5550 lei la această sumă precum a cheltuielilor de judecată aferente.
În baza art. 274, art. 276 C.pr.civ. intimata – reclamantă se va obliga să plătească recurentei cheltuieli de judecată parțiale ocazionate în calea de atac, din taxele judiciare și onorariul de avocat justificate cu chitanțele depuse la dosar, proporțional admiterii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. A. împotriva sentinței civile nr. 7714/9.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 2700 lei cu titlu de chirie către reclamantă și la plata sumei de 230 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pe intimata D. O. P. la plata către recurenta a sumei de 719,65 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 Aprilie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. B. M. Ț. V. C. D.
Grefier,
N. O.
Red. 17.06.2013 M.B.
Tehnored. 8.07.2013 N.O.
Exp. 2
j.fond. M.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 179/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
