Contestaţie la executare. Decizia nr. 345/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 10737/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 345/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. E. G.
Judecător D. T. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent .. și pe intimat A. F. PUBLICE CISNADIE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, având ca obiect contestație la executare revizuire împotriva sentinței civile nr. 8094/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin administrator Astefane V., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depusă la dosar, prin registratura instanței, la data de 4 aprilie 2013, întâmpinare din partea intimatei.
Instanța comunică reprezentantului recurentei un exemplar de pe întâmpinare.
Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanță în sumă de 5 lei reprezentând plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei. Arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scria la dosar.
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față reține următoarele:
Prin sent. civ. nr. 8094/ 22 noiembrie 2012 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta . Cisnădie în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CISNĂDIE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 4 C.proc.civ, revizuirea unei hotărâri se poate cere „dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății”.
Din cuprinsul acestei dispoziții legale rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ 2 condiții pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe acest caz de revizuire și anume: să existe un înscris fals și acest înscris fals sau mențiunile false din înscris să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Fiind vorba de condiții cumulative și nu alternative, înseamnă că lipsa uneia dintre ele face ca cererea de revizuire să nu fie întemeiată.
Prin sintagma “înscris declarat fals" nu trebuie înțeles înscrisul despre care partea ar pretinde că ar fi fals, simpla afirmație a părții interesate în acest sens nefiind suficientă, ci este necesar ca falsitatea înscrisului să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească. Această hotărâre poate fi una de condamnare penală sau poate rezulta și dintr-o hotărâre civilă.
Potrivit art. 184 C. proc civ., cercetarea falsului intră în competența instanței civile atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris.
Cât privește ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale, aceasta nu poate fi opusă în revizuire cu putere de lucru judecat, dar poate servi ca probă.
Prin înscris fals, în sensul art. 322 pct. 4 C. proc. civ., se înțelege, pe lângă înscrisul reținut ca fals odată cu stabilirea unei infracțiuni, și înscrisul al cărui conținut nu este real.
Din ordonanța emisă la data de 10.08.2012 în dosarul penal nr. 3001/P/2011 (fila 4), se reține că factorul poștal s-a prezentat la adresa . și, având în vedere că anterior i se comunicase de către numita Astefane V. ca în cazul în care nu o găsește poate lăsa corespondența la angajați, a predat corespondența unui angajat al societății fără însă a-l identifica, îndeplinindu-și astfel în mod corespunzător atribuțiile de serviciu. Totodată, din ordonanță, mai rezultă că, deși inițial susținuse că nu-i dăduse acordul de a preda corespondența altei persoane și în perioada respectivă nu existau angajați, ulterior, în urma confruntării cu factorul poștal, numita Astefane V. a arătat că nu-și mai amintește exact dacă a avut o discuție cu factorul poștal în sensul predării corespondenței altei persoane, iar în acea perioadă societatea avea angajați doar în probă.
Prin urmare, faptul că factorul poștal a predat corespondența unui angajat al societății fără însă a-l identifica, nu înseamnă că înscrisul „confirmare de primire” are un conținut care nu este real.
De asemenea, lipsa ștampilei societății și a datelor de identificare ale persoanei care primește actul nu determină caracterizarea înscrisului ca fals, deaorece “prin fals" în sensul cel mai larg al acestei noțiuni se înțelege orice alterare a adevărului, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs revizuenta . solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire.
În motivarea recursului arată că a formulat plângere împotriva factorului poștal deoarece acesta a predat corespondența unei persoane din cadrul societății care nu avea calitatea de a o primi și pe cale de consecință înscrisul confirmare de primire este un act fals, încheiat cu încălcarea atribuțiilor de serviciu ale factorului poștal și că înscrisul respectiv nu a fost declarat fals deoarece a intervenit prescripția.
Recursul este neîntemeiat.
Problema legalei comunicări a actelor atacate cu contestație la executare a fost analizată în dosarul civil nr._ și nu poate fi reluată decât în măsura în care se face proba falsului invocat ca motiv de revizuire. În prezentul dosar în care se invocă drept motiv de revizuire faptul că înscrisul intitulat confirmare de primire ar fi fals, nu s-a făcut nicio dovadă în plus față de cele care existau în dosarul în care înscrisul respectiv a fost folosit. Există în plus doar Ordonanța din 10.08.2012 a Parchetului de pe langă Judecătoria Sibiu care însă nu constată existența falsului, reținând că a intervenit prescripția răspunderii penale. În aceste condiții existența falsului trebuia dovedită în acest dosar, însă nu s-a făcut o astfel de dovadă și corect s-a reținut de către prima instanță că nu este îndeplinită condiția constatării falsului cu privire la înscrisul folosit în dosarul contestației la executare.
Pe de altă parte, pentru a se admite cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.este nevoie, pe langa cerința constatării falsului, ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru soluția pronunțată. Analiza deciziei nr. 594/2009 a Tribunalului Sibiu dovedește însă elementul luat în considerare pentru respingerea contestației împotriva procesului-verbal de licitație, a actului de adjudecare, a procesului-verbal de predare primire și a celorlalte acte din dosarul execuțional respectiv l-a constituit împrejurarea că judecarea contestație la executare nu s-a făcut și în contradictoriu cu adjudecatarul.Ca urmare, chiar dacă această contestație ar fi fost formulată în termen ea nu ar fi avut sorți de izbândă dacă judecata nu s-a făcut și în contradictoriu cu adjudecatarul.
Față de cele de mai sus, în baza art. 322 pct. 4, 312 și 3041 Cod proc.civ. se va respinge recursul, cu consecința menținerii hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta .. împotriva sentinței civile nr. 8094/2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.05.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. E. G. | Judecător, D. T. L. pl.CO semn.cf.art.261 C.p.c. PREȘEDINTE TRIBUNAL C. E. G. |
Grefier, S. E. |
red.Gh.C.25.06.2013
j.f.D.D.
tehn.S.E.25.06.2013
2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1361/2013.... | Uzucapiune. Decizia nr. 490/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
