Contestaţie la executare. Decizia nr. 521/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 521/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 4111/257/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 521/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Grefier F. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimații C. C. EU S.R.L. CU SEDIUL PROCESUAL ALES LA C..AV.M. M. C., și O. V., apel împotriva sentinței civile nr. 41/2015 a Judecătoriei Mediaș, având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 28 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, instanța având nevoie de timp pentru a delibera amână pronunțarea la data de 11 iunie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 41/2015 a Judecătoriei Mediaș s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. C. C. EU S.R.L. A.-S., în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, și O. V.; au fost anulată poprirea înființată de către Serviciul Fiscal Mediaș asupra conturilor contestatoarei deschise la S.C. Nextebank S.A. Târgu M. în dosarul de executare nr. 5114/2013; s-a dispus restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 701,9 lei ; a fost obligată intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că titlul executoriu nr. 5114/14.03.2013 este reprezentat de decizia emisă de intimată pentru atragerea răspunderii solidare a contestatoarei alături de debitorul O. V. M.
Prin adresa comunicată intimatei, înregistrată cu nr._/11.11.2014 în evidențele acesteia ( fila 7 ), contestatoarea a înștiințat că nu datorează debitorului O. V. M. nicio sumă de bani, în contextul în care acesta nu mai este angajatul societății contestatoare din data de 2.12.2011, conform deciziei nr.32/2.12.2011.
Dacă terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, el înștiințează organul de executare în acest sens, caz în care, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit va pronunța menținerea sau desființarea popririi ( art.150 din ordonanță ).
Intimata nu a reacționat la cele învederate de către contestatoare în ceea ce privește inexistența unui raport juridic între aceasta și debitorul urmărit O. V. M., insistând asupra obligației contestatoarei de a plăti debitul datorat de către O. V. M., în calitate de debitor solidar, calitate pe care o atribuie acesteia în baza deciziei nr. 5114/14.03.2013 de atragere a răspunderii solidare .
O.G. 92/2003 prevede, într-adevăr, că terțul poprit răspunde solidar cu debitorul ( art.27 alin.1 lit.b, în situațiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) și (15), însă doar în cazul în care a sustras din sumele indisponibilizate în urma popririi, în limita acestor sume sustrase .
Or, în speță, nu este dată ipoteza sustragerii de către terțul poprit a unor sume indisponibilizate, și nici măcar nu au fost indisponibilizate sume de bani, pentru că societatea contestatoare nu datorează sume de bani debitorului urmărit, acesta nemaifiind angajatul acesteia din decembrie 2011 .
Ca atare, instanța reține, pe de o parte, că între contestatoare și debitorul urmărit O. V. M. nu există nici un raport juridic, în baza căruia contestatoarea să datoreze bani sau alte bunuri mobile incorporale celui din urmă, iar, pe de altă parte, că societatea contestatoare nu poate fi urmărită ca debitor solidar, pentru că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii solidare a acesteia.
Potrivit dispozițiilor art.172 alin.1 din O.G. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare .
În speță, fiind dată ipoteza efectuării unui act de executare cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de ordonanță, contestatoare este îndreptățită să obțină anularea actului de executare nelegal pe calea contestației la executare .
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, a fost admisă contestația la executare, în sensul că s-a anulat poprirea înființată de către Serviciul Fiscal Mediaș asupra conturilor contestatoarei deschise la S.C. Nextebank S.A. Târgu M. în dosarul de executare nr. 5114/2013 .
Potrivit art.45 alin.1 lit. f din O.U.G. 80/2013, s-a dispus restituirea către contestatoare a sumei de 701,9 lei achitată de aceasta în cauză cu titlu de taxă judiciară de timbru .
În baza art. 453 alin.1 C.pro.civ., intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având culpă procesuală exclusivă, a fost obligată să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata în contestație AJFP Sibiu, care a solicitat modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației la executare. În motivarea apelului se susține că a fost emisă decizia nr. 5114/2013 pentru atragerea răspunderii solidare a debitorului solidar . SRL cu persoana fizică O. V. M., căreia contestatoarea nu i-a adus nici un fel de critici, iar atâta timp cât nu s-a cerut instanței pe calea unei acțiuni separate anularea acestei decizii, actele de executare sunt legale și temeinice. Actele de executare au fost corect întocmite, fiind respectate condițiile de fond și de formă prevăzute de dispozițiile legale în materie. În al doilea motiv de apel se susține că greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, apelanta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În privința cuantumului acestora, apelanta solicită a se face aplicarea art. 274 al.3 c.pr.civ., în sensul obligării sale la suportarea unui onorariu de avocat în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale și a CEDO, adică numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, într-un cuantum rezonabil.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Într-adevăr, executarea silită a fost pornită de apelantă în baza Deciziei nr. 5114/2013, prin care s-a stabilit răspunderea solidară a contestatoarei cu fostul său angajat. Toate considerentele reținute de instanța de fond sunt corecte și sunt legale.
Deși contestatoarea și-a îndeplinit obligația de a înștiința intimata despre faptul că numitul O. V. M. nu mai este angajatul său, obligație prevăzută de art. 149 pct. 9 indice 1 din OG 92/2003. Cu toate acestea, intimata a emis Decizia nr. 5114/2013 pentru atragerea răspunderii solidare. Aceasta, însă, nu reprezintă titlu de creanță pentru că contestatoarea, la primirea acesteia, a comunicat din nou intimatei că O. V. M. nu mai era, însă din 2.12.2011, angajatul său. Intimata era obligată să analizeze această susținere ca pe o contestație împotriva deciziei emise, însă în loc să procedeze astfel, intimata a emis adrese de înființare a popririi asupra contului contestatoarei.
De altfel, dispozițiile art. 149 și 150 c.pr.fisc nu prevăd obligativitatea emiterii unei decizii de atragere a răspunderii solidare, ci doar obligația terțului poprit de a înștiința organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, situație în care, organul de executare, în speță intimata apelantă, sau o altă persoană interesată, trebuia să ceară instanței menținerea sau desființarea popririi. Nu se poate imputa contestatoarei că nu și-a îndeplinit obligațiile, când de fapt, cea care nu și le-a îndeplinit a fost apelanta, care apoi, în mod cu totul nelegal, a procedat la înființarea popririi asupra conturilor contestatoarei.
De asemenea, apelanta intimată în contestație a ignorat disp. art. 205 c.pr.fisc., potrivit cărora împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac, de care contestatoarea a uzat, chiar dacă nu a intitulat-o astfel, însă urmare a primirii deciziei nr. 5114/2013, a formulat acea adresă(f. 9 dos. fond) prin care, practic contestă decizia comunicată, iar intimata trebuia să o soluționeze conf. disp. art. 209-218 c.pr.fisc.
Având în vedere că și din acest punct de vedere actele de executare silite sunt nelegale, fiind efectuate în temeiul unui titlu de creanță contestat, contestația nefiind soluționată nici în prezent, în mod corect instanța de fond a admis contestația la executare.
Față de aceste împrejurări motivul de apel referitor la obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în baza răspunderii civile delictuale este neîntemeiat, iar în ce privește cuantumul acestora, apreciem că suma de 800 lei onorariu de avocat este o sumă rezonabilă, având în vedere că nu este disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu munca depusă de avocat, fiind stabilită de instanța de fond în acord cu disp. art. 451 c.pr.civ.
În consecință, potrivit art. 480 c.pr.civ. instanța va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarate de apelanta – intimată la fond ANAF Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr. 41/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 Iunie 2015
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | |
Grefier, F. O. |
Red. D.T.L. 06.07.2015
Tehnored. F.O. 06.07.2015
5ex.
j.f. D. I. S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 579/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
