Pretenţii. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1996/306/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 484/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător D. T. L.
Grefier E. G.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător V. C. D. se află în concediu medical, motiv pentru care s-a procedat la înlocuirea sa cu d-na judecător D. T. L.- permanența de la data de 4.06.2015, întrucât permanența din data de 3.06.2015- judecător C. E. G. se află în concediu de odihnă.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelanta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimatul Z. I., având ca obiect pretenții, apel împotriva sentinței civile numărul 6320/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza se află la a doua strigare, iar la apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele dosarului găsește cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.6320/2014 Judecătoria Sibiu a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și, în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu soluționarea recursului în dosarul nr._ al Tribunalului Sibiu.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014, sub nr. _ , reclamantul Z. I. a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial în recurs- din dosarul nr.1808/85/202 al Tribunalului Sibiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat acțiune in contencios administrativ pentru recuperarea taxei de poluare, acțiune ce a fost judecata si admisa de Tribunalul Sibiu in dosar_ . Ulterior parata a formulat recurs impotriva sentinței 3594/CA/2012 pronunțata de Tribunalul Sibiu, iar Curtea de Apel A. I. a respins recursul paratei prin decizia_/2013, menținând dispozițiile sentinței de fond.
Cu toate ca au fost cerute cheltuieli de judecata in recurs, acestea nu au fost acordate de către instanța de control. Vazand dispozițiile art 453 C. si având in vedere ca acțiunea principala din dosar_ de pe rolul Tribunalului Sibiu a fost admisa si soluția pronunțata in fond a fost menținută prin respingerea recursului paratei, aceasta din urma este căzuta in pretenții fata de reclamant si ca atare trebuie obligata la plata cheltuielilor de judecata din recurs, reprezentând onorar avocat, dat fiind faptul ca toate aceste cheltuieli au fost pricinuite de poziția procesuala culpabila a paratei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă.
Au fost depuse înscrisuri (f.5-8).
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare (f.23), prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu s-a aflat în culpă procesuală, ci doar a exercitat și a depus toate diligențele în instrumentarea dosarului, reclamantul nefiind obligat să fie reprezentat de avocat, mai ales având în vedere practica instanțelor de judecată în sensul respingerii recursului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 și urm C..
În cauză, instanța a administrat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, și a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Sibiu având ca obiect pretenții.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Pe rolul Tribunalului Sibiu s-a înregistrat acțiunea în pretenții și obligație de a face formulată de reclamant sub nr._ . Instanța a soluționat acțiunea prin sentința civilă nr. 3594/CA/09.10.2012, admițând acțiunea reclamantului cu cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat recurs în cauză, acesta soluționându-se prin decizia nr._/11.11.2013 a Curții de Apel A.-I.. Odată cu concluziile scrise s-a depus în copie chitanța doveditoare a plății onorariului de avocat în cuantum de 500 lei. Cererea de acordare a cheltuielilor a fost respinsă pe motivul că s-au depus copii și nu originalul documentelor justificative.
Instanța reține că potrivitart. 453 NCPC partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea pârtii care a câștigat, sa ii plătească acesteia cheltuieli de judecata. Textul determina debitorul (partea care pierde procesul) si creditorul (partea care câștiga) obligației având ca obiect cheltuielile de judecata. Culpa procesuală este prezumată și presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate, ea putând fi atât a reclamantului, cât și a pârâtului. Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, inclusiv în dreptul intern, partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C., doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Având în vedere prevederileart. 451 NCPC, instanța apreciază că onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța judecătorească ca și cheltuială de judecată dacă acesta îndeplinește trei condiții cumulative, și anume: este necesar, adică activitatea desfășurată de avocat să fi fost utilă instanței judecătorești, este real, și este rezonabil.
Având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, așa cum rezultă din decizia nr._/11.11.2013 a Curții de Apel A.-I., instanța constată că pretențiile reclamantului în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, fiind depusă chitanța în original (f.34), care face dovada cheltuielilor de judecată. Onorariul solicitat este în cuantum de 500 lei, și este dovedit cu înscrisul depus la dosarul cauzei cu chitanța în original.
De aceea, instanța apreciind că suma de 500 lei achitată ca și cheltuieli de judecată este rezonabilă, ținând cont de toate criteriile, respectiv, valoarea pricinii, timpul si volumul de munca depusă de avocat, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanta intereselor in cauza, împrejurarea ca acceptarea mandatului acceptat de client îl împiedică pe acesta sa accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, constrângerile de timp la care avocatul este obligat de împrejurările cauzei, pregătirea profesională a avocatului si nu in ultimul rând avantajele si rezultatele obținute pentru profilul clientului, a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Sibiu solicitând anularea și rejudecarea cauzei în fond în sensul de a se respinge acțiunea formulată împotriva sa.
În motivarea apelului se arată că acțiunea trebuia respinsă întrucât reclamanta a omis să solicite aceste cheltuieli în dosarul nr._, ca urmare nu le mai putea cere pe cale separată.
Apelanta mai susține că ea nu a fost în culpă procesuală, ci doar a exercitat și a depus toate diligențele pentru instrumentarea dosarului, partea nefiind obligată să fie asistată de avocat, mai ales având în vedere practica instanțelor de judecată.
Chiar dacă recursul declarat de apelantă a fost respins, nu înseamnă că a fost în culpă procesuală, ci doar a depus toate diligențele pentru instrumentarea dosarului, munca depusă de avocat fiind redusă pentru că în probațiune se depun doar înscrisuri aflate în posesia părții. Pentru acest motiv, instanțele care soluționează cauze ce au ca obiect restituirea taxelor de polure au redus onorariile avocaților.
Pe cale de excepție s-a invocat netimbrarea și lipsa dovezii calității de preprezentant a avocatului, respectiv lipsa delegației de reprezentare.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea excepțiilor întrucât dovada taxei judiciare de timru se află la dosar, iar delegația avocatului se găsește în dosarul nr._ . De asemenea se solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Intimata susține că a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, le-a și solicitat, iar temeiul în baza căruia apelanta trebuia și a fost obligată la plata acestora este culpa procesuală.
În final se arată că cheltuielile solicitate au fost reale, necesare și rezonabile.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este întemeiat și va fi admis, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Acțiunea de față are ca obiect solictarea, pe cale separată, a cheltuielilor de judecată aferente dosarului nr._, respectiv în recursul judecat de Curtea de Apel A. I.. În acest dosar, reclamantul din cauza de față a avut calitatea de intimat, recursul fiind declarat de Direcția R. a Finanțelor publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Sibiu. Față de recurusl declarat, reclamantul Z. I. a solictat respingerea ca neîntemeiat și a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariul de avocat de 500 de lei în dovedirea căruia a depus la dosar copia chitanței cu care onorariul a fost achitat.
Prin decizia nr._ din 2013 Curtea deApel a respins recursul, dar a respins și cererea intimatului (actualul reclamant Z. I.) de acordare a cheltuielilor de judecată reținând că nu a depus documente de plată în original pentru a face dovada efectuării lor.
În acest context, solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată din recurs (dosarul nr._ ) nu mai este posibilă. Solicitarea acestor cheltuieli era admisibilă numai în situația în care ele nu au fost solicitate în cauza inițială, nu și în situația în care ele au fost solicitate, iar instanța a respins cererea, indiferent de motiv.
Excepțiile invocate în apel sunt neîntemeiate. Excepția netimbrării “contestației la executare”, așa cum a fost invocată de apelantă nu are legătură cu cauza de față, iar dovada calității de reprezentant a fost făcută prin delegația de reprezentare depusă la dosar.
Pentru aceste motive, în baza art.466 și urm. Cod proc.civ. se va admite apelul și se va schimba în tot sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE ;
Admite apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Sibiu împotriva sentinței civile nr.6320/2014 a Judecătoriei Sibiu pe care o schimbă în totalitate în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâta Direcția R. a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a finanțelor Publice Sibiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 iunie 2015.
Președinte, C. H. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, E. G. |
Red.CH/25.06.2015
Tehn.EG/25.06.2015
Ex. 5
Jud.fond. B.M.L.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1297/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare act. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
