Contestaţie la executare. Decizia nr. 1014/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1014/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1014/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1014/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. S. C.
Grefier F. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe apelanta S.C. B.-H. SRL și pe intimatul S. F. MUNICIPAL MEDIAȘ, apel împotriva sentinței civile nr. 1023/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus note de ședință din partea apelantei, după care;
Instanța față de actele existente la dosar și întrucât se solicită judecarea cauzei în lipsă, găsește cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 1023/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatoarea S.C. B. – H. SRL în contradictoriu cu S. F. MUNICIPAL MEDIAȘ, din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu, împotriva procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/22.12.2014 emis în cadrul dosarului de executare nr._/30.04.2009,_/30.07.2009,_/27.10.2009,_/01.02.2010,_/22.02.2010,_/29.04.2010,_/21.05.2010,_/30.07.2010,_/07.10.2010,_/29.10.2010, 1031/07.01.2011,_/30.03.2011,_/23.05.2010, 8414/24,01,2012,_/09.07.2012, 6093/22.01.2013,_/23.07.2013,_/30.12.2013,_/24.06.2014,_/28.11.2014.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 27.02.2009 intimata a emis decizia nr._ (fila 201 dosar fond) prin care s-au stabilit față de contestatoare obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale plătite cu întârziere pentru obligații fiscale accesorii aferente contribuției individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați, contribuție de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, contribuții pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, contribuții pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați și contribuții pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice, conform declarației 102 nr._/26.01.2009.
Pentru același tip de obligații, intimata a emis apoi deciziile nr._/26.02.2010, nr._/31.03.2010, nr._/05.04.2010, nr._/30.04.2010, nr._/12.07.2010, nr._/13.10.2010, nr. 1995/12.01.2011, nr._/11.04.2011, nr._/12.10.2011, nr._/11.04.2012, nr._/11.10.2012, nr._/14.10.2013, nr._/10.04.2014 și nr._/10.10.2014 (filele 178 – 200 dosar fond).
La baza emiterii acestor decizii au stat declarațiile 112 (filele 151-156 dosar), 100 (filele 157-160, 171, 177 dosar), 102 (filele 161-162, 166, 167, 175, 176 dosar), 710 (filele 163-165, 168-170, 172-177 dosar).
În executarea acestor obligații, dar și a unor obligații curente (obligații cu reținere la sursă neachitate în perioada 25.07.2009 – 25.08.2011) intimata a emis titlurile executorii nr._/30.04.2009 pentru suma de 6 lei, nr._/30.07.2009 pentru suma de 367 lei, nr._/27.10.2009 pentru suma de 711 lei, nr._/01.02.2010 pentru suma de 1779 lei, nr._/22.02.2010 pentru suma de 511 lei, nr._/29.04.2010 pentru suma de 584 lei, nr._/21.05.2010 pentru suma de 676 lei, nr._/30.07.2010 pentru suma de 561 lei, nr._/07.10.2010 pentru suma de 796 lei, nr._/29.10.2010 pentru suma de 550 lei, nr. 1031/07.01.2011 pentru suma de 1789 lei, nr._/30.03.2011 pentru suma de 491 lei, nr._/23.05.2010 pentru suma de 893 lei, nr. 8414/24,01,2012 pentru suma de 1019 lei, nr._/09.07.2012 pentru suma de 812 lei, nr. 6093/22.01.2013 pentru suma de 796 lei, nr._/23.07.2013 pentru suma de 792 lei, nr._/30.12.2013 pentru suma de 796 lei, nr._/24.06.2014 pentru suma de 752 lei, și nr._/28.11.2014 pentru suma de 599 lei.
Titlurile executorii sunt însoțite de dovada comunicării, fie prin poștă, cu confirmare de primire, fie prin anunț colectiv, conform art. 44 alin. (3) din OG nr. 92/2003 (filele 30-93 dosar).
Pentru neachitarea obligațiilor fiscale stabilite prin titlurile executorii, la data de 22.12.2014, intimata a emis procesul verbal de sechestru nr._/22.12.2014 (filele 23-28 dosar), prin care, pentru stingerea creanțelor, s-a pus sechestru pe autoturismul marca Peugeot 306, . VF37ANFZ_, cu nr. de înmatriculare_, cu o valoare estimată de 20.000 lei.
Referitor la criticile aduse actelor de executare, instanța de fond le-a găsit neîntemeiate, pentru că, așa cum rezultă din actele expuse, creanțele reprezintă obligații fiscale curente și accesorii obligațiilor principale, calculate începând cu anul 2009 pe baza declarațiilor 100, 102, 112 și 710.
Deși contestatoarea a susținut că începând cu anul 2008 nu a mai avut salariați și că practic activitatea societății a încetat, admite totuși că în anul 2009 a mai făcut unele mici intermedieri, în opinia sa nesemnificative, iar din documentele depuse la filele 16 și 17 dosar „stat de plată – salariați permanenți” rezultă că a făcut plăți pentru unele persoane pentru care datorează contribuții la bugetul consolidat al statului. Din registrul de casă (filele 121-127 dosar fond) rezultă același lucru.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, în ceea ce privește prescripția eventualelor datorii, potrivit dispozițiilor art. 91 din OG nr. 92/2003, „ (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.”
Prescripția se întrerupe și se suspendă în condițiile art. 92 din OG nr. 92/ 2003, dispozițiile dreptului comun privitoare la prescripția extinctivă fiind aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit prevederilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil prescripției începute până la . noului Cod civil, prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 2537 Cod civil, aplicabil prescripției creanțelor născute după ., prescripția se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere.
Prin emiterea deciziilor de impunere și începerea procedurii de executare contestatoarea a fost pusă în întârziere și, ca urmare, ori de câte ori s-a emis un act de executare a început să curgă un nou termen de prescripție. Ca urmare, excepția prescripției obligațiilor fiscale invocată de contestatoare este neîntemeiată.
În ce privește critica adusă actelor de executare cum că nu i s-au comunicat titlurile executorii, din actele depuse la dosar a rezultat că o parte din titluri au fost comunicate contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (filele 56, 58 și 64 dosar), iar celelalte i-au fost comunicate în condițiile art. 44 alin. (3) Cod pr. fiscală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Prin urmare, contestatoarea nu poate pretinde că nu a avut cunoștință despre stabilirea obligațiilor fiscale și începerea executării silite, cu atât mai mult cu cât creanța totală este în cea mai mare parte consecința calculării unor obligații accesorii pentru neplata la termen a obligației principale. Pe de altă parte, deși contestatoarei i-au fost comunicate titlurile executorii, chiar la cererea sa (fila 106 dosar), aceasta nu a atacat pe cale administrativă niciunul dintre ele.
Privitor la critica adusă procesului verbal de sechestru pentru lipsa condițiilor imperative prevăzute de art. 151 și urm. Cod pr. fiscală, instanța de fond reține că acesta conține elementele esențiale prevăzute la art. 152 Cod pr. fiscală, inclusiv valoarea bunului sechestrat, care a fost stabilită la suma de 20.000 lei. Contestatoarea nu a precizat care ar fi elementele pe care procesul verbal nu le conține.
În raport de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 711 și urm.Cod pr. civilă instanța de fond a respins contestația la executare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea . Mediaș, considerând-o netemeinica si nelegala, fiind ignorate, nelegal si in totalitate, toate cele invocate in cursul procesului, implicit motivele si probele apelantului contestator propuse si supuse spre o administrare legala, imparțiala si pertinenta.
Astfel, apelantul arată că în mod vădit i-a fost luat dreptul la un proces echitabil ocrotit de Legea interna cat si de CEDO, solicitând în primul rând reaprecierea celor invocate la instanța de fond, implicit toate probele si motivele invocate, in vederea combaterii susținerilor formulate de instanța de fond prin hotărârea dată, pe care o poate considera evaziva si confuza, apoi încuviințarea apelantului a probelor admise de lege, iar in final, admiterea apelului formulat, schimbarea in tot a sentinței atacate, si pe cale de consecința, admiterea contestației la executare formulata in fond de către contestatoarea-apelantă, in sensul solicitat prin cererea inițiala.
Pe cale de excepție, invocă următoarele: A.- instanța de fond retine greșit ca deciziile de impunere se fac in baza Declarației 112 cat si a Declarațiilor 710, fără a fi si in domeniu contabil, sens in care arată ca Declarația 710 este una Rectificativa care corectează declarația inițiala, respectiv Declarația 112, implicit Decizia de impune. Indică concret: a.- sumele din deciziile aferente lunii 12/2009 (fila 161-162) sunt corectate prin Declarația rectificativa 710 (fila 163-165),respectiv sumele inițiale sunt corectate cu zero*0"; b.- sumele din deciziile aferente lunii 09/2005 (fila 166-167) sunt corectate prin Declarația rectificativa 710 (fila 168-170),respectiv sumele inițiale sunt corectate cu zero"0"; c- sumele din deciziile aferente lunii 06/2009 (fila 171,175-176) sunt corectate prin Declarația rectificativa 710 (fila 172-174),respectiv sumele inițiale sunt corectate cu zero"0"; d- filele 178-200 - reprezintă Decizii accesorii la sumele rectificate. B.- instanța de fond NU se pronunța asupra corespondentei invocate in "completarea contestației la executare (f.101 si verso), ignorând adresele si declarațiile rectificative depuse la dosar (filele:102-119); C- instanța de fond constata GREȘIT faptul ca la fila 16 si 17 ar fi state de plata ale apelantei, F. sa observe ca aceste state de plata aparțin altei societăți (.), prin care a făcut D. dovada venitului lunar al reprezentantului apelantei ca persoana fizica (asociat unic al apelantei) odată cu cererea de ajutor public judiciar; D- instanța de fond constata GREȘIT ca filele 121-127, in registrul de casa al apelantei, fac referire la plați către unele persoane angajate, fara sa verifice ca sunt ALTE operațiuni efectuate "PRIN Registru de CASA; E.- instanța de fond ignora fila 128- care face dovada ca Declarațiile rectificative sunt validate de ANAF București; F- instanța de fond nu se pronunța motivat în prealabil, asupra excepțiilor; G.- instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare si la un proces echitabil (fara discriminări s,a.), tocmai prin refuzul de a admite un interogatoriu pentru intimata, care, oricum ,era in sensul aflării adevărului si a înțelegerii sub toate aspectele a situației ivite, in special "pe latura" contabila cat si pentru faptul ca llA PERMIS" intimatei,in repetate rânduri, sa-si precizeze punctele de vedere, prin amânări repetate, insa apelantei NU i-a admis probele solicitate, legale, amintite mai sus (interogatoriu s,a,); consideră ca ignora si disp. art.147 si 151 și urm.C.p.fisc.
În concluzie, apelanta apreciază hotărârea ca fiind nelegala, atat pentru o considerată ignorare a probelor si a administrării acestora in mod evaziv, incluzând si modul de a judeca cererea de ajutor public judiciar, fara aplicarea corecta a prevederilor legale si a situației de fapt (ce atrag datorii mari/nereale), cât si pentru ignorarea si neaplicarea următoarelor prevederi legale: a.-OMFP nr. 600/2004 - pct.1 privind aprobarea Declarației 710 rectificativa; b.- pct.81.1 din Normele metodologice de aplicare OC 92/2003 aprobate prin HG 1050/2005 ; c- art.9 din OG 68/1997, art.12-17 din OG 61/2002 .art.82 si 115-121 din OG 92/2003 ; toate . cu modificările si completările ulterioare ;
În drept, menține toate prevederile legale invocate in proces, cu precizările ulterioare.
Societatea apelantă a formulat cerere de ajutor public judiciar, soluționată prin încheierea camerei de consiliu din data de 04.11.2015 (f.35 dos.apel). Împotriva acestei încheieri, apelanta nu a formulat cerere de reexaminare, rămânând astfel definitivă.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Pe cale de excepție, a invocat tardivitatea introducerii cererii de apel, și inadmisibilitatea excepțiilor ridicate de apelantă.
Apelanta a înaintat la dosar răspuns la întâmpinarea intimatei, solicitând respingerea excepției tardivității cererii de apel, și a celorlalte apărări.
La judecata în apel au fost acordate trei termene de judecată.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate și raportat la dispozițiile art. 476 și următ., art. 712 și următ. C.pr.civ., tribunalul constată că apelul este nefondat, sens în care îl va respinge, având în vedere următoarele:
În ce privește excepția tardivității formulării apelului, invocată de intimată, se constată că hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantei la data de 10.06.2015, iar cererea de apel a fost înregistrată la oficiul poștal la data de 22.06.2015 (conform ștampilei aplicate pe plicul depus la fila 5 dosar apel).
În consecință, a fost respectat termenul de 10 zile prevăzut de art. 651 alin. 4 C.pr.civ., ultima zi în care putea fi exercitat apelul fiind data de 22.06.2015, reținându-se că excepția tardivității formulării cererii de apel, invocată de intimată, este neîntemeiată.
Apoi, se reține că prin contestația la executare formulată, contestatoarea S.C. B. – H. SRL a solicitat în contradictoriu cu S. F. MUNICIPAL MEDIAȘ, din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu, anularea procesului verbal de sechestru nr._/22.12.2014, pe care îl consideră nelegal și netemeinic.
În ce privește acest prim aspect, tribunalul constată că apelanta nu a invocat motive, și nici nu s-au constatat situații, care să determine convingerea instanței că procesul verbal de sechestru este nelegal. În mod corect a reținut instanța de fond că acesta conține elementele esențiale prevăzute la art. 152 Cod pr. fiscală, inclusiv valoarea bunului sechestrat, care a fost stabilită la suma de 20.000 lei, cu atât mai mult cu cât apelanta contestatoare nu a precizat care ar fi elementele pe care procesul verbal nu le conține.
Faptul că titlurile executorii care au stat la baza emiterii procesului verbal de sechestru nu au fost contestate pe cale administrativă de către apelantă, și eventual desființate, au condus la emiterea acestui proces verbal. Apelanta ar fi avut posibilitatea de a contesta deciziile prin care s-au stabilit obligațiile de plată, respectiv titlurile executorii emise în acest sens, însă nu a înțeles să exercite acest drept conferit de legea procesual fiscală.
Conform art. 171, art. 173 C.pr.fiscală – se constată că: art. 172 - Contestația la executare silită: (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență; art. 173 - Termen de contestare: (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă. (2) Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. (3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
În consecință, criticile apelantei referitoare la titlurile executorii în baza cărora s-a emis procesul verbal de sechestru contestat prin prezenta contestație la executare, nu sunt întemeiate, în condițiile în care, deși emiterea acestora și a somațiilor aferente a demarat începând cu aprilie 2009 până în noiembrie 2014, iar legalitatea acestor acte de executare nu a fost contestată de apelantă în condițiile legii.
Tribunalul constată că apelanta nu a solicitat instanței de fond administrarea de probe din care să rezulte că susținerile sale în contestația la executare sunt întemeiate, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ. Este adevărat că au fost depuse la dosar înscrisuri emanate de intimată, însă apărarea contestatoarei trebuie să fie efectivă, prin probe care să susțină poziția acesteia.
În ce privește motivul de apel referitor la împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra corespondenței invocate în completarea contestației la executare, trebuie avut în vedere că instanța nu trebuie să se pronunțe asupra unei „corespondențe” invocată într-o cerere, ci eventual să rețină sau să înlăture anumite înscrisuri invocate în susținerea sau combaterea unei cereri. Pe de altă parte, se observă că instanța de fond s-a pronunțat asupra faptului că titlurile executorii care au stat la baza procesului verbal de sechestru contestat prin prezenta contestație la executare, sunt valabile, atâta vreme cât acestea nu au fost contestate în condițiile legii.
Raportat la motivul de apel de la pct. C - se reține că acesta nu a fost determinant în pronunțarea soluției pe fond; reprezentantul apelantei a depus la dosar înscrisuri în susținerea cererii de ajutor public judiciar din care rezultă, astfel cum acesta susține în cererea de apel, venituri ale reprezentantului ca persoană fizică – asociat unic al apelantei (condițiile legale pentru acordarea ajutorului public judiciar trebuie îndeplinite de persoana căreia i se acordă acest ajutor – apelanta în speță).
Tribunalul constată că în completarea la contestația la executare (f.101 dos.fond), reprezentantul apelantei a arătat că „persoana care a depus declarațiile până la finele anului 2009 și începutul anului 2010, adică persoana care ținea evidența contabilă finală, nu era împuternicită să semneze și să depună declarații, nu avea baza legală după care să întocmească declarații fiscale”. Se reține că nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă - Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - adagiu latin potrivit căruia nimeni nu poate sa obțină foloase invocând propria sa vina, și nici să se apere valorificând un asemenea temei.
În ce privește critica apelantei referitoare la refuzul instanței de fond de a admite proba cu interogatoriul intimatei, tribunalul constată că potrivit dispoz. art. 716 alin. 1 C.pr.civ. - Contestațiile se fac cu respectarea cerințelor de formă prevăzute pentru cererile de chemare în judecată; art. 254 alin. 1 C.pr.civ. prevede că Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. (…); alin. 2 - Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; 5. există acordul expres al tuturor părților.
Totodată, în baza art. 194 lit. e) C.pr.civ. – Cererea de chemare în judecată va cuprinde: e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. (…) În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată. (…).
Tribunalul constată că apelanta a solicitat încuviințarea luării interogatoriului intimatei prin înscrisul depus la data de 20.05.2015 la fila 202 dosar fond, cerere formulată de apelantă în situația în care nu se va da curs solicitării referitoare la comunicarea situației exacte a obligațiilor pretinse de intimată. Însă intimata a depus la dosar actele solicitate de instanță – filele 150–201 dosar fond, și în consecință, cererea de rămas fără obiect. Amânată fiind pronunțarea hotărârii, apelanta a depus concluzii scrise (f.205-206).
Apelanta nu a reiterat cererea în probațiune privind luarea interogatoriului intimatei, și nici nu a invocat incidența art. 254 C.pr.civ. pentru admiterea unei astfel de probe peste termenul legal. În consecință, această critică este neîntemeiată.
De asemenea, în ceea ce privește prescripția eventualelor datorii, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 91 din OG nr. 92/2003, „ (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.” Prin emiterea deciziilor de impunere și începerea procedurii de executare termenul de prescripție s-a întrerupt, astfel că ori de câte ori s-a emis un act de executare a început să curgă un nou termen de prescripție.
Având în vedere cele ce preced, față de dispozițiile art. 110 alin. 3 lit. a), c) C.pr.fiscală - Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: decizia de impunere; decizia referitoare la obligații de plată accesorii; ale art. 141 alin. 1-2 C.pr.fiscală - Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (1 ind. 1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. (1 ind. 2) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, art. 205, art. 206 C.pr.fiscală, tribunalul constată că apelul contestatoarei nu este întemeiat, aceasta nu a prezentat dovezi privind nelegalitatea procesului verbal de sechestru emis împotriva sa, sens în care va dispune respingerea apelului formulat de contestatoarea . Mediaș împotriva încheierii civile nr. 1023/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._, pe care o va păstra.
În baza art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, suma de 100 lei de care a beneficiat apelanta cu titlul de ajutor public judiciar (reducere cuantum taxă judiciară de timbru de la 500 lei la 400 lei) va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de contestatoarea . Mediaș împotriva încheierii civile nr. 1023/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Suma de 100 lei de care a beneficiat apelanta cu titlul de ajutor public judiciar (reducere cuantum taxă judiciară de timbru de la 500 lei la 400 lei) rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2015.
Președinte, E. D. | Judecător, D. S. C. | |
Grefier, F. O. |
Red. Tehnored. D.S.C. – 29.12.2015
4 ex.
j.f. O. H.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 853/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1015/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
