Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1021/2015. Tribunalul SIBIU

Decizia nr. 1021/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1021/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1021/2015

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. D.

Judecător D. S. C.

Grefier F. O.

Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe apelantul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINAȚELOR PUBLICE B. - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU în contradictoriu cu intimații: M. M., S. I., Z. E., B. V., KOLOȘI IRODINA, B. A. -A. n. KOLOȘI, B. R.-A. n. KOLOȘI, B. C. n. KOLOȘI, KOLOȘI N., S.C. G. C. S.A. MEDIAȘ și S. R. PRIN MUNICIPIUL MEDIAȘ PRIN PRIMAR, apel împotriva sentinței civile nr. 446/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș, având ca obiect succesiune împotriva sentinței civile nr. 446 din 6.03.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L. V. pentru intimații reclamanți și intimații moștenitori, lipsă fiind restul părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

La întrebarea instanței, reprezentantul intimaților învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în apel.

Reprezentantul intimaților, avocat L. V., solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală pentru motivele invocate prin întâmpinare. Concluzionând invocă lipsa de interes a apelantei în promovarea apelului de față, întrucât aceasta nu a fost obligată la nimic prin sentința atacată, nu a fost obligată nici măcar la plata de cheltuieli de judecată la fond. Cu cheltuieli de judecată în apel.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 446/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții: M. M., S. I., Z. E., B. V., Koloși A. în contradictoriu cu pârâții: Koloși N., S.C. G. C. S.A. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta Koloși N. .

S-a constatat că numiții Koloși A. și Koloși A. au dobândit în cotă de 1/2 fiecare dreptul de proprietate asupra apartamentului înscris în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XII, situat administrativ în Mediaș, ., ., ., în baza contractului de construire nr. 12/30.10.1978 .

S-a constatat nulitatea parțială a încheierii nr. 273/4.02.1980 dată de notariatul de Stat Local Mediaș, în ceea ce privește înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusiv al numitului Koloși A. asupra apartamentului nr.12 situat în Mediaș, ., ., jud. Sibiu.

S-a respins cererea de constatare a nulității adresei nr.17/2.02.1080 emisă de O.J.V.V.L. Sibiu și a actelor anexă acesteia .

S-a dispus rectificarea înscrierii în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XII, în sensul că numitul Koloși A. deține doar cota de 1/2 din imobilul apartament, și că numita Koloși A. deține cealaltă cotă de 1/2 din imobilul apartament .

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta Koloși A., decedată la data de 14.10.2003, se compune din cota de 1/2 din imobilul apartament înscris în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XII, situat administrativ în Mediaș, ., ., ..

S-a constatat că moștenitorii legali acceptanți ai succesiunii defunctei Koloși A., anume reclamanții și defunctul Koloși A., toți în calitate de descendenți de gradul I., dețin o cotă succesorală de 1/6 fiecare din masa succesorală a defunctei Koloși A. .

S-a constatat că pârâta Koloși N. este unica moștenitoare a defunctului Koloși A. decedat la 23.04.2014, în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitor testamentar .

S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al fiecărui reclamant asupra unei cote de 1/12 fiecare din imobilul apartament înscris în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XII, și a dreptului de proprietate al pârâtei Koloși N. asupra unei cote de 7/12 din același imobil .

S-a redus onorariul avocatului reclamanților de la 3.700 lei la 2.300 lei .

A fost obligată pârâta Koloși N. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 3.200 lei .

S-au respins petitele din cererea reconvențională privind constatarea că doar cota de 1/6 din imobilul identificat mai sus intră în masa succesorală a defunctei Koloși A., și că masa succesorală după Koloși A. se compune din cota de 1/36 din imobilul identificat mai sus, precum și petitul privind întabularea cotelor de proprietate propuse de reclamanta reconvențională.

S-a respins cererea reclamantei reconvenționale de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată.

Cheltuielile procesuale avansate de stat prin scutirea reclamantei reconvenționale de la plata taxei judiciare de timbru rămân în sarcina statului .

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Numitul Koloși A. împreună cu mama sa Koloși A. au încheiat contractul de construire nr. 12/30.10.1978 ( aflat la dosar la fila 8 ) cu OJCVL SIBIU, prin care unitatea contractantă se obliga să asigure celor doi beneficiari construirea unei locuințe proprietate personală, fiind vorba de apartamentul nr.12 situat în blocul de locuințe din Mediaș, ., ., pentru prețul de 94.229 lei.

Contractul a fost semnat atât de către Koloși A., cât și de către mama acestuia Koloși A., în calitate de beneficiari.

Potrivit contractului, se percepea un avans din preț în cuantum de 30.229 lei, diferența de preț ( de 64.000 lei ) urmând a fi achitată în urma obținerii unui împrumut de la Casa de Economii și Consemnațiuni (pe scurt, C.E.C.) .

Cel care a încheiat contractul de împrumut nr. 2440/31.10.1978 ( aflat la dosar la fila 72 ) este numitul Koloși A., ratele fiind plătite în perioada 2.11.1078 – 10.07.1997, astfel cum reiese din datele comunicate la dosar de către CEC Bank ( fila 216 ), prin poprire lunară asupra salariului numitului Koloși A. – astfel cum reiese din contract, fapt necontestat de părți . Numitul Koloși A. a fost angajat al Întreprinderii Comerciale de Stat Mixtă Mediaș, devenită ulterior S.C. GEROMED S.A. MESIAȘ, aspecte dovedite cu carnetul de muncă al acestuia ( fila 74 și urm.).

Contractul de construire a fost încheiat în temeiul Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcției de locuințe, vânzarea de locuințe din fondul de stat către populație și construirea de case de odihnă proprietate personală.

Este de necontestat faptul că beneficiari ai contractului de construire au fost Koloși A. și mama acestuia Koloși A., având în vedere împrejurarea că aceștia au încheiat împreună contractul respectiv, dar și dispozițiile art.2 din Hotărârea nr. 880 din 16 iulie 1973 pentru stabilirea măsurilor de executare a dispozițiilor Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcției de locuințe, vânzarea de locuințe din fondul de stat către populație și construirea de case de odihnă proprietate personală, potrivit cărora: „Organizațiile de stat sau cooperatiste construiesc, în condițiile prevăzute de Legea nr. 4/1973, locuințe proprietate personală de tipul celor ce se realizează din fondurile statului, precum și locuințe cu confort sporit, numai dacă acestea se încadrează, în ceea ce privește suprafața, dotarea și finisajele, în normele aprobate prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.621/1972.

Locuințele prevăzute la alineatul precedent se execută pe bază de contracte încheiate la prețuri ferme, care se determină potrivit normelor din anexa nr. 1. Aceste contracte se încheie între beneficiarii locuințelor și unitățile contractante de specialitate ale consiliilor populare.”

Actul normativ evocat prevede ipoteza încheierii unor astfel de contracte cu mai multe persoane, care fiecare îndeplinește condițiile legii pentru construirea de locuințe proprietate personală ( chiar dacă nu sunt soți ).

Astfel, potrivit art.14 din hotărâre „În cazul când contractele se încheie cu mai multe persoane sau numai cu unul dintre soți, care îndeplinesc condițiile legii pentru construirea de locuințe proprietate personală, se va lua în considerare salariul, pensia sau venitul mediu brut lunar cel mai mare al uneia dintre aceste persoane sau al soțului.”

Din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile art.29 din Legea 4/1973, care prevede că „ pentru împrumuturile acordate în condițiile prezentei legi se va percepe, în mod diferențiat, o dobândă anuală de 2 – 5%, ce se va stabili în funcție de salariul tarifar lunar, respectiv pensia lunară, prevăzute la art.22, și de mărimea creditului, potrivit dispozițiilor legale”, reiese că cei doi, mamă și fiu puteau obține construirea unui apartament în coproprietate, veniturile distincte ale acestora fiind importante pentru determinarea nivelului dobânzii anuale care urma să fie percepută pentru creditul acordat de C.E.C.

Din adresa comunicată la dosar de către Biroul de Administrație Publică al Municipiului Mediaș ( fila 190 ) și din fișele de evidență a muncii și a decontărilor atașate acesteia ( fila 191 și urm.) reiese că numita Koloși A. a fost angajată la C.A.P. Mediaș în perioada 1977 – 1987, având o retribuție în majoritatea lunilor anului, raportată la norma de muncă specifică, venitul total anual variind între câteva sute de lei și aproximativ 4.000 lei, din 1987 aceasta a fost pensionată.

Veniturile numitei Koloși A., ca angajat al C.A.P., nu aveau un cuantum lunar fix și erau inferioare veniturilor salariale ale numitului Koloși A., care aveau un cuantum lunar de 1.131 lei – 1887 lei, raportat la aceeași perioadă de referință (1977 – 1987) .

În acest context, este evident că la încheierea contractului de construire s-au avut în vedere veniturile stabile și previzibile ale numitului Koloși A., și că era de dorit ca acesta să încheie contractul de împrumut, pentru a se putea înființa poprire pe salariul său pentru încasarea ratei lunare stabilite în cuantum de 311 lei ( potrivit contractului de împrumut – fila 72 ).

Părțile nu contestă faptul că cei doi au dobândit în proprietate comună apartamentul în litigiu . Controversată este, însă, cota de proprietate deținută de fiecare. Reclamanții susțin că fiecare deține cota de 1/2 din imobil, iar reclamanta reconvențională insistă asupra faptului că numita Koloși A. ar deține doar cota de 1/6 din acesta, raportat la suma de 15.114,5 lei, care reprezintă aproximativ 1/6 din prețul total de cumpărare al apartamentului ( de 94.229 lei ), sumă pe care Koloși A. ar fi plătit-o cu titlu de jumătate din avansul din preț ( de 30.229 lei ).

Este de netăgăduit faptul că cei doi au intenționat să achiziționeze apartamentul în proprietate comună, cu toate că acesta a fost înscris în cartea funciară exclusiv pe numele lui Koloși A. ( extras CF – fila 6 ), având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că amândoi au încheiat contractul de construire în calitate de beneficiari, iar, pe de altă parte, situația acestora, relevată de probele testimoniale administrate, anume faptul că numitul Koloși A. era necăsătorit, lucra deja din 1975 în Mediaș, unde nu avea o locuință personală, iar Koloși A., necăsătorită, cu toți copiii rezidenți în Mediaș, a dorit să se mute împreună cu fiul său.

Instanța a reținut, din probele administrate în cauză, că cei doi au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în cote egale, pentru argumentele care vor fi dezvoltate în continuare.

Toți martorii propuși de către reclamanți relatează că avansul din preț a fost achitat exclusiv de către Koloși A. din prețul obținut din vânzarea casei în care aceasta a locuit, situată într-o localitate din județul M..

Niciunul dintre martorii propuși de către reclamanta reconvențională nu afirmă faptul că numitul Koloși A. ar fi plătit jumătate din avans; alte probe nu au fost propuse de către reclamanta reconvențională sau administrate, din care să reiasă că numitul Koloși A. ar fi plătit jumătate din avans sau că acesta ar fi avut banii necesari în acest sens .

Prin urmare, s-a reținut că este dovedit în cauză faptul că numita Koloși A. a plătit avansul din prețul apartamentului, care reprezenta aproximativ o treime din prețul total.

Este necontestat faptul că ratele pentru plata diferenței de preț au fost reținute prin poprirea înființată asupra venitului salarial al numitului Koloși A. .

Reclamanții susțin și dovedesc, însă, că, deși Koloși A. avea venituri ca și angajat la C.A.P. Mediaș, și apoi ca și pensionar, inferioare celor ale fiului său, aceasta suplinea aceste venituri, prestând activitate de curățenie pe mai multe scări de . 2 sau 3 porci anual, pentru consumul său și al fiului său (dar și al primei soții a acestuia, cu care a fost căsătorit din decembrie 1978 până la decesul acesteia, intervenit în noiembrie 1997 – potrivit certificatului de căsătorie și certificatului de deces – fila 220), dar și pentru vânzare, porci pe care îi hrănea cu produse agricole obținute fie de la C.A.P., fie prin cultivarea unui teren agricol pe care îl deținea. Martorii relatează, de asemenea, că numita Koloși A. avusese terenuri agricole și împădurite în localitatea în care a locuit înainte, pe care le-a vândut.

Veniturile obținute de către Koloși A. din activitatea de curățenie, prestată pe 8 sau 10 scări de . ) erau de aproximativ 1.600 – 2.000 lei lunar, în condițiile în care în perioada 1979 – 1980, la care face referire martorul H. M. (fila 229 ) pentru curățenia pe o scară retribuția lunară era de 200 lei, după afirmațiile acestui martor, care a fost administrator de . Koloși A. menționate mai sus, cât și veniturile numitului Koloși A., evidențiate de carnetul de muncă, au suferit fluctuații datorită procesului de inflație notoriu care a urmat după 1989. În prezent, serviciile de curățenie prestate pe o scară de . 100 lei, astfel cum susține martorul M. R. (fila 224, însă nu se poate determina raportul între suma de 100 lei (în prezent) și suma de 200 lei (la nivelul anilor 1979, 1980 ) sub aspectul valorii reale a acesteia.

Veniturile numitului Koloși A. nu au avut un nivel ridicat, raportat la puterea de cumpărare atribuită banilor, întrucât a fost muncitor necalificat, poziție profesională care era asociată cu un nivel scăzut de salarizare în societatea românească .

Pe de altă parte, majoritatea martorilor audiați surprind, pe de o parte, faptul că numitul Koloși A. suferea de epilepsie și era supus unor tratamente medicale, spitalizări, context în care o parte din banii câștigați erau destinați suportării cheltuielilor presupuse de asemenea tratamente, iar ulterior a fost spitalizat cu ocazia intervenției de amputare suferite la un picior, iar, pe de altă parte, faptul că acesta cheltuia o parte din banii câștigați pe consumul excesiv de alcool și de țigări. Din relatările acestora reiese și împrejurarea că reclamantele i-au ajutat pe cei doi cu bani și alimente de-a lungul timpului .

Concluzia care se desprinde din probele testimoniale este în sensul că numita Koloși A. și fiul său, Koloși A., au locuit împreună și s-au gospodărit în comun ca o familie, Koloși A. fiind cea care administra în principal activitățile gospodărești, anume mobilarea și dotarea apartamentului, lucrările de întreținere și îmbunătățire aduse acestuia, precum și treburile uzuale – aspecte care reies mai ales din depoziția martorilor M. R. și H. M..

D. fiind contextul evocat în cele ce preced, instanța a reținut că este lipsit de relevanță faptul că ratele pentru plata prețului au fost plătite din salariul numitului Koloși A., în condițiile în care contribuția numitei Koloși A. la veniturile „familiei” era semnificativă și posibil cel puțin egală cu contribuția efectivă a fiului său. În acest sens este de reținut și faptul că aceasta a achitat din venituri proprii avansul din prețul apartamentului, anume aproximativ o treime din prețul acestuia, aspect contestat dar necombătut de către reclamanta reconvențională.

În ceea ce privește contribuția pe care prima soție a numitului Koloși A. a avut-o la veniturile familiei, de la căsătorie ( 1978 ) până la decesul său, intervenit în 1997 este dovedit testimonial că numitul Koloși A. i-a despăgubit pe părinții și frații acesteia pentru partea acesteia din bunurile comune în devălmășie, astfel că veniturile acesteia nu influențează cele expuse cu privire la contribuția numitei Koloși A. și a lui Koloși A. la dobândirea apartamentului în litigiu.

Un alt argument esențial în susținerea contribuției egale a celor doi la dobândirea apartamentului îl constituie însuți faptul că aceștia au amândoi calitatea de beneficiari ai contractului de construire, aspect care este de natură să califice intenția celor doi de a dobândi cu drepturi egale apartamentul cumpărat.

Faptul că apartamentul a ajuns în final să fie înscris în cartea funciară exclusiv pe numele lui Koloși A. nu a fost rezultatul demersurilor personale întreprinse de către acesta, pentru a releva intenția acestuia de a se considera proprietar unic asupra apartamentului, ci s-a petrecut ca urmare a celor întreprinse de unitatea cu care s-a încheiat contractul de construire, care a înaintat Notariatului de Stat Mediaș cererea de înscriere în cartea funciară împreună cu „tabelul cu contractanții blocului nr.16 din Mediaș„ ( menționat în adresa comunicată notariatului, nr. 17/2.02.1980 – fila 9 dosar). Întrucât în acel tabel era înscris doar numitul Koloși A. în calitate de contractant, nu și mama acestuia, încheierea nr. 273/4.02.1980 ( fila 38 dosar ) l-a avut în vedere doar pe acesta ca fiind beneficiarul contractului de construire, și deci, proprietarul apartamentului; tabelul contractanților este redat în cuprinsul încheierii, fiind menționat doar Koloși A. în ceea ce privește apartamentul nr. 12 ( fila 39 ). În mod greșit a fost trecut doar Koloși A. ca și beneficiar al contractului de construire, în condițiile în care contractul a fost încheiat și semnat și de mama acestuia în calitate de beneficiar, greșeală care a fost preluată cu ocazia înscrierii în cartea funciară.

Date fiind argumentele expuse, instanța a reținut că numiții Koloși A. și Koloși A. au dobândit în cotă de 1/2 fiecare dreptul de proprietate asupra apartamentului înscris în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XI, situat administrativ în Mediaș, ., ., ., în baza contractului de construire nr. 12/30.10.1978 .

D. urmare, s-a constatat nulitatea parțială a încheierii nr. 273/4.02.1980 dată de Notariatul de Stat Local Mediaș, în ceea ce privește înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusiv al numitului Koloși A. asupra apartamentului nr.12 situat în Mediaș, ., ., jud. Sibiu, și, în temeiul art. 34 din DL 115/1938 incident în cauză raportat la momentul efectuării înscrierii ( potrivit dispozițiilor art. 76 din Legea de aplicare a Noului cod civil ), s-a dispus rectificarea înscrierii în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XII, în sensul că numitul Koloși A. deține doar cota de 1/2 din imobilul apartament, și că numita Koloși A. deține cealaltă cotă de 1/2 din imobilul apartament .

Nu se impune a se constata nulitatea adresei nr.17/2.02.1080 emisă de O.J.V.V.L. Sibiu și a actelor anexă acesteia, cu atât mai mult cu cât aceasta vizează toate apartamentele existente în blocul de locuințe în care este situat apartamentul în litigiu, astfel că solicitarea reclamanților în acest sens a fost respinsă .

Ca atare, s-a reținut că masa succesorală rămasă după defuncta Koloși A., decedată la data de 14.10.2003 ( certificat de deces – fila 44 ), se compune din cota de 1/2 din imobilul apartament înscris în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XII, situat administrativ în Mediaș, ., ., .. Restul bunurilor succesorale ale defunctei au făcut obiectul certificatului de moștenitor nr.111/11.12.2008 ( fila 5 dosar ).

Calitatea de moștenitori legali acceptanți a reclamanților și a numitului Koloși A. față de succesiunea defunctei Koloși A. a fost stabilită prin certificatul de moștenitor, necontestat în cauză, aceștia venind la succesiunea mamei lor, potrivit art. 651 și 659 din vechiul Cod civil, în cote succesorale egale .

Prin urmare s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta Koloși A., decedată la data de 14.10.2003 ( certificat de deces – fila 44 ), care face obiectul prezentei cauze, se compune din cota de 1/2 din imobilul apartament înscris în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XII, situat administrativ în Mediaș, ., ., precum și faptul că moștenitorii legali acceptanți ai succesiunii defunctei Koloși A., anume reclamanții și defunctul Koloși A., toți în calitate de descendenți de gradul I, dețin o cotă succesorală de 1/6 fiecare din masa succesorală a defunctei Koloși A. .

Prin testamentul autentificat la data de 18.09.2013 ( fila 70 dosar ), defunctul Koloși A., decedat la 23.04.2014 ( certificat de deces – fila 11 ), a testat în favoarea soției sale, Koloși N. întreaga sa avere succesorală.

Pârâta Koloși N. devine astfel unicul moștenitor testamentar al defunctului său soț Koloși A., în acord cu prevederile art. 1.034 și 1.055 noul Cod civil, și are și vocație succesorală ca moștenitor legal, în calitate de soție supraviețuitoare, potrivit art. 970 noul Cod civil. Reclamanții, fiind frați ai acestuia, nu sunt moștenitori rezervatari, potrivit art. 1.087 noul Cod civil, și, deci, nu au vocație succesorală la moștenirea defunctului, dată fiind existența testamentului .

Ca atare, s-a constatat că pârâta Koloși N. este unica moștenitoare a defunctului Koloși A., decedat la 23.04.2014, în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitor testamentar .

Reclamanții dețin, așadar, o cotă succesorală de 1/6 din cota de 1/2 a apartamentului în litigiu care compune masa succesorală a defunctei Koloși A., ceea ce echivalează cu o cotă de proprietate de 1/12 fiecare .

Reclamanta reconvențională deține și ea, în calitate de unic moștenitor al soțului său, o cotă succesorală de 1/6 din cota de 1/2 a apartamentului în litigiu care compune masa succesorală a defunctei Koloși A., anume cota de proprietate de 1/12, la care este îndreptățit soțul său defunct din averea succesorală a mamei sale, la care se adaugă cota de proprietate de 1/2 din apartament deținută de acesta, deci, în total, cota de 7/12 din apartament.

Pentru a se reflecta noua situație juridică a apartamentului în litigiu în evidența de carte funciară, s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al fiecărui reclamant asupra unei cote de 1/12 fiecare din imobilul apartament înscris în CF nr._ – C1- U8 Mediaș nr. top. 4712-4726/1/3/XII, și a dreptului de proprietate al pârâtei Koloși N. asupra unei cote de 7/12 din același imobil .

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse a fost admisă în parte atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, în sensul celor mai sus evocate .

S. R. este, încă de la momentul încheierii contractului de construire, proprietarul terenului pe care este situat blocul de locuințe în care se află apartamentul în litigiu, astfel cum reiese din extrasul de carte funciară ( fila 7 dosar, calitate care îi justifică legitimarea procesuală în cauză, din rațiuni ce țin de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate .

Ca atare, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice .

Date fiind cele constatate anterior, au fost respinse petitele din cererea reconvențională privind constatarea că doar cota de 1/6 din imobilul identificat mai sus intră în masa succesorală a defunctei Koloși A., și că masa succesorală după Koloși A. se compune din cota de 1/36 din imobilul identificat mai sus, precum și petitul privind întabularea cotelor de proprietate propuse de reclamanta reconvențională.

În acord cu prevederile art. 451 alin.2 cod procedură civilă, instanța a redus onorariul avocatului reclamanților de la 3.700 lei la 2.300 lei, apreciind că acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, dar și cu activitatea efectiv desfășurată de avocat . Faptul că sunt mai mulți reclamanți în cauză, care ar putea suporta împreună costurile presupuse de inițierea și desfășurarea unui proces, nu justifică perceperea unui onorariu mai mare .

În temeiul art.453 alin.1 și 2 cod procedură civilă a fost obligată pârâta Koloși N. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 3.200 lei .

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere cuantumul cheltuielilor de judecată făcute de reclamanți, anume taxa judiciară de timbru plătită pentru acțiunea principală, anume 3.639 lei, la care se adaugă onorariul redus al avocatului acestora, anume 2.300 lei, împrejurarea că în procesele de partaj părțile au dublă calitate procesuală, pentru că le profită deopotrivă hotărârea pronunțată, împrejurarea că s-a admis doar în parte acțiunea principală, precum și faptul că reclamanta reconvențională a fost parțial de acord cu admiterea acesteia .

Totodată, instanța a apreciat că ceilalți pârâți nu au culpă procesuală, pentru că nu s-au implicat activ în desfășurarea judecății și nu au provocat cheltuieli, interesele vizate de judecată fiind exclusiv cele ale reclamanților și ale reclamantei reconvenționale .

A fost respinsă cererea reclamantei reconvenționale de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată, întrucât, deși aceasta a fost admisă în parte, cererile soluționate prin admitere au făcut obiectul acțiunii principale .

În temeiul art. 19 alin.1 din O.U.G.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de stat prin scutirea reclamantei reconvenționale de la plata taxei judiciare de timbru vor rămâne în sarcina acestuia .

Împotriva acestei sentințe a declarat apel de pârâtul S. R. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie hotărârea fiind dată cu încălcarea prevederilor legale, și pe cale de consecință să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.

În expunerea motivelor de apel se susține că așa cum reiese din extrasul CF depus la dosar, proprietar al imobilului este Kolosi A., persoana care este decedata dar care are moștenitori.

Deoarece reclamanții nu au solicitat instanței sa se constate dreptul acestora de proprietate asupra cotei părți din terenul aferent imobilului în litigiu (teren aflat în proprietatea Statului R. și asupra căruia proprietarii apartamentului exercita un drept de folosința pe durata existentei construcției), teren înscris în CF nr,_-C1-U8 Mediaș nr top. 4712-4726/1/3, consideră ca este întemeiata excepția invocată și se impune admiterea acesteia.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor art. 476 și următoarele cod procedură civilă Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond S. R. este, încă de la momentul încheierii contractului de construire, proprietarul terenului pe care este situat blocul de locuințe în care se află apartamentul în litigiu, astfel cum reiese din extrasul de carte funciară (fila 7 dosar), calitate care îi justifică legitimarea procesuală în cauză, din rațiuni ce țin de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate .

În consecință în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.

Față de aceste considerente Tribunalul în baza art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.

În baza art. 453 NCPC va obliga apelantul la plata sumei de 1800 lei către intimați, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (fila 34).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de pârâtul S. R. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr. 446/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Obligă apelantul la plata sumei de 1800 lei către intimați, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2015.

Președinte,

E. D.

Judecător,

D. S. C.

Grefier,

F. O.

Red. Tehnored. E.D. 29.12.2015

15 ex.

j.f. D. I. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1021/2015. Tribunalul SIBIU