Contestaţie la executare. Decizia nr. 904/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 904/2015
Dosar nr._ /2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 904/2015
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. R.
Judecător: A. E. B.
Grefier: L. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor civile formulate pe apelanții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., apelant Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru Direcția G. Antifraudă Fiscală prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, și pe intimat S.C. F&M P. SRL, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civil nr4249/ 20.15 pronunțată de Judeăctoria Sibiu,
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 16 noiembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 4249/ 17 August 2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul civil nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul S.C. F & M P. SRL în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Antifraudă Fiscală prin Direcția G. Antifraudă Fiscală 7 Sibiu și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., și în consecință a dispus anularea Deciziei de instituire nr._/17.17.12.2013 emisă de ANAF prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, anularea măsurii nr._/19.12.2013 pentru indisponibilizarea sumelor din conturile în lei și/sau valută deschise la bănci, precum și orice sume reprezentând venituri și/sau disponibilități bănești în lei și valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate de către Banca Română de Dezvoltare – G.S.G., dispusă de ANAF prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., și anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/20.12.2013, încheiat de ANAF prin Direcția Regională a Finanțelor Publice B.. Totodată, a obligat intimații la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că situația faptică dedusă judecății vizează solicitarea contestatoarei . SRL de a se anula Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 17. 12.2013 emisă de ANAF prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu; a măsurii nr._/19.12.2013 a indisponibilizării sumelor existente și viitoare; a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._ din 20.12.2013 încheiat de ANAF prin D.G.F.P B. (A.J.F.P. Sibiu ).
S-a mai reținut că prin Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr._/306/2013, s-a admis apelul formulat de apelanta . SRL împotriva sentinței civile nr. 4883/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu; dispunându-se admiterea plângerii și anularea procesului verbal ..G.A.F. nr._ încheiat în 16.12.2013 de către intimată. Cum titlul în baza căruia s-au dispus măsurile de executare a căror anulare se cere, a fost anulat, instanța a dispus admiterea contestației așa cum a fost formulată, apreciind că în drept sunt aplicabile dispozițiile art. 129 Cod procedură fiscală și art. 172 Cod procedură fiscală. Totodată, în baza art. 453 Noul Cod de procedură civilă a obligat intimații la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și motivat, au declarat apel intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B..
Prin apelul formulat, Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privesc actele prin care au fost aduse la îndeplinire măsurile asiguratorii dispuse prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive ce a fost invocată prin întâmpinare, sens în cere critică greșita dezlegare a contestației la executare întrucât nici în considerentele hotărârii și nici în dispozitiv nu se regăsește soluția asupra excepției. În continuarea apelului au fost reiterate cele menționate în întâmpinarea formulată cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive în ceea ce privește procesul verbal de sechestru și adresa de înființare a popririi, invocând dispozițiile art. 33 din O.G. nr. 92/2003 și Ordinele nr. 3565/2014 și 3581/2013.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat că instanța nu a avut în vedere că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, emisă urmare controlului, a fost motivată și cuprinde toate elementele prevăzute de legislația fiscală. Apreciază că este eronat considerentul în baza căruia instanța de fonda admis contestația, în sensul că titlul în baza căruia s-au dispus măsurile de executare a fost anulat. Arată că în speță nu au fost dispuse măsuri de executare, nefiind în prezența unei veritabile executări silite pentru a fi obligatorie existența unui titlu executoriu și că prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii au fost doar dispuse măsuri pentru asigurarea unei protecții a obligațiilor fiscale pe care contestatoarea le datorează bugetului de stat. Invocă dispozițiile art. 129 al. 3 din O.G. nr. 92/2003 și arată că nu are nici o relevanță faptul că a fost admisă plângerea împotriva procesului verbal din 16.12.2013 întrucât acest înscris nu reprezintă titlul de creanță în temeiul căruia au fost emise măsurile asiguratorii.
Apelanta mai aduce critici soluției primei instanțe și în ceea ce privește obligarea sa la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, arătând că aceasta putea să facă aplicarea dispozițiilor art. 451 al. 2 C.proc.civ. referitor la majorarea sau micșorarea onorariilor avocaților. În aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării. În speță au existat doar câteva termene și s-a administrat doar proba cu înscrisuri și apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 C.proc.civ. întrucât nu se află în culpă procesuală în emiterea actelor de executare, considerând că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este răspunderea civilă delictuală ale cărei condiții nu sunt îndeplinite în speță.
În drept au fost invocate dispozițiile C.proc.civ. și ale C.proc. fiscală.
Prin apelul intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu se solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, considerând că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este răspunderea civilă delictuală ale cărei condiții nu sunt îndeplinite în speță întrucât nu se află în culpă procesuală în emiterea actelor de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile C.proc.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare în apel.
Apelurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
În apel au fost încuviințate nu s-au mai administrat alte probe.
Examinând hotărârea atacată și probele administrate, conform regulii tantum devolutum quantum apellatum în condițiile art. 476 Cod procedură civilă, tribunalul reține că apelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală este nefondat, iar cel al Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, critica legală de lipsa calității sale procesuale pasive nu este întemeiată întrucât, așa cum recunoaște însăși partea prin întâmpinarea formulată (f. 60 dosar fond), Direcția G. Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, care a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/17.12.2013, este o structură în cadrul Agenției, fără personalitate juridică, și că, în prezenta cauză, calitate procesuală pasivă are Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Este adevărat că intimatul apelant nu este emitentul actelor de punere în executare a măsurilor dispuse prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, respectiv a procesului verbal de sechestru asigurator și a măsurii pentru indisponibilizarea sumelor de bani deținute de contestator, acestea fiind emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice. Însă, după cum rezultă din chiar petitele cererii de chemare în judecată, contestatorul a indicat pentru fiecare act în parte cine este emitentul acestuia, fiind evident că fiecare intimat a fost chemat să răspundă pentru propriul act încheiat și nu pentru cele emise de alt intimat.
În aceste condiții, instanța apreciază că intimatul apelant are calitate procesuală, evident limitată la decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, sens în care excepția invocată nu este întemeiată.
În ceea ce privește greșita soluționare a fondului cauzei, Tribunalul constată că situația de fapt reținută de prima instanță este corectă, existând doar o eroare materială în sensul că actele contestate nu sunt de executare, cum s-a reținut, ci doar măsuri asiguratorii. În rest, în mod corect s-a stabilit că la baza acestor măsuri a stat procesul verbal . nr._/16.12.2013 întrucât, din motivarea deciziei nr._/17.12.2013 emisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, rezultă că singurele obligații de plată constatate au fost cele ce izvorau din acest proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Deși intimatul apelant susține că emiterea deciziei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 129 al. 5 C.proc.fiscală, în sensul că a fost motivată și cuprinde toate elementele prevăzute de lege, acesta a ignorat dispozițiile al. 2 cuprinse în același articol potrivit căruia „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.”
Or, măsura dispunerii măsurilor asiguratorii a fost justificată de către organul emitent prin discrepanța semnificativă între obligațiile de plată stabilite prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.12.2013 și activele societății, fără indicarea în concret a unui element de fapt din care să rezulte pericolul sustragerii contribuabilului de la plata amenzii, sau că acesta încearcă să își ascundă ori să-și risipească averea.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că, deși la baza emiterii deciziei atacate a stat procesul verbal de contravenție, iar acesta a fost anulat prin Decizia Tribunalului Sibiu la data de 15.05.2015, apelantul nu a făcut dovada până la momentul pronunțării sentinței primei instanțe în 17.08.2015 că a dispus ridicarea măsurii, cum avea obligația conform art. 130 C.proc.fiscală „Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse … .”
Nici măcar în apel nu a arătat că ar fi emis vreo decizie în acest sens, ci a susținut, în mod neîntemeiat, că admiterea plângerii nu prezintă relevanță în cauză întrucât nu acesta ar fi titlul de creanță în temeiul căruia au fost emise măsurile asiguratorii.
În aceste condiții, culpa sa procesuală este evidentă și în mod întemeiat s-a procedat la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, al căror cuantum este rezonabil față de miza litigiului și munca apărătorului, acesta formulând acțiunea, răspuns la întâmpinare și prezentându-se la cinci termene de judecată.
În privința cuantumului acestor cheltuieli, se constată că instanța de fond a obligat intimații la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată. Din modul de formulare a dispozitivului sentinței, Tribunalul apreciază că, în lipsa oricăror alte precizări, suntem în prezența unei obligații divizibile și fiecare din cei doi intimați apelanți, ale căror acte au fost anulate, urmau să achite în mod egal aceste cheltuieli conform art. 455 C.proc.civ., respectiv 500 lei intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală și 500 lei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B.. A reține altfel, în sensul că întreaga sumă de 1000 lei ar fi doar în sarcina acestui intimat, ar însemna să se aducă atingere principiului reglementat de art. 481 C.proc.civ. referitor la neînrăutățirea situației în propria cale de atac.
Prin urmare, suma de 500 lei ce incumbă intimatului Agenția Națională de Administrare Fiscală este rezonabilă iar criticile din apel nu pot fi primite pentru a înlătura această obligație.
În ceea ce privește apelul Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu, Tribunalul apreciază că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată nu se justifică întrucât nu se află în culpă procesuală, condiție impusă de art. 453 C.proc.civ.
În acest sens, trebuie observat că, odată ce a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii de către organul fiscal competent, în speță Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Antifraudă Fiscală prin Direcția G. Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, indisponibilizarea sumelor de bani și instituirea sechestrului asigurator reprezintă pentru organul teritorial o obligație impusă de prevederile Codului de procedură fiscală.
De altfel, din chiar cuprinsul deciziei nr._/17.12.2013 rezultă că măsurile asiguratorii dispuse de acest organism urmează a fi aduse la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, adică de organele fiscale teritoriale competente, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, conform art. 33 din O.G. nr. 92/2003. De asemenea, se menționează în cuprinsul deciziei că aceste măsuri asiguratorii vor fi ridicate de către organul de executare în baza deciziei motivate emise de organul care le-a dispus, ca urmare a desființării în tot sau în parte a actului administrativ fiscal care a generat luarea măsurilor asiguratorii, decizie care, în speță, nu a mai fost luată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Antifraudă Fiscală prin Direcția G. Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, deși procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.12.2013 a fost anulat încă din 15.05.2015.
Prin urmare, se constată că intimatul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu s-a aflat în imposibilitate de a ridica măsurile asiguratorii luate atâta timp cât nu a fost emisă o decizie în acest sens, condiții în care acesta nu poate fi obligat la plata unor cheltuieli de judecată.
Așa cum a apreciat Tribunalul și în cazul intimatului apelant Agenția Națională de Administrare Fiscală, și în privința apelului Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., cheltuielile ce urmau a fi achitate de această instituție se ridicau la suma de 500 lei. Însă, față de considerentele ce susțin apelul, Tribunalul va admite calea de atac promovată de intimatul apelant Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și va respinge cererea contestatorului de obligare a acestui intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În aceste condiții, pentru claritatea dispozitivului, se impune precizarea că din totalul cheltuielilor acordate de prima instanță, Agenției Naționale de Administrare Fiscală îi revine obligația de a suporta partea sa din aceste cheltuieli, respectiv 500 lei, sens în care, modificând sentința, Tribunalul va dispune obligarea intimatului Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către contestator a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge apelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dar îl va admite pe cel al Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., urmând a schimba în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii contestatorului de obligare a intimatului Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu la plata cheltuielilor de judecată și obligării intimatului Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către contestator a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, urmând a păstra restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 4249/17.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Admite ca fondat apelul civil declarat de intimatul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatului Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către contestator a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2015.
Președinte, Judecător,
S. R. A. E. B.
Grefier,
L. V.
AEB/LV
2 ex./27.11.2005
Jud. fond M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 910/2015. Tribunalul SIBIU | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1047/2015. Tribunalul... → |
|---|
