Grăniţuire. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 860/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 860
Ședința publică din 12 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier D. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe apelanții L. N., L. F., intimați H. I., H. S. M., având ca obiect, grănițuire, împotriva sentinței civile nr. 364/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cauza a fost dezbătută în apel la data de 28.10.2015 când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre.
INSTANȚA,
Prin sentința civilă nr. 364/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul civil nr._ instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții H. I. și H. S. M. în contradictoriu cu pârâții L. N. și L. F. și a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF_ (vechi 5763 Săliște), top. 89a, 90, 91 și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF_ (vechi 5607) Săliște, top. 83,84 pe aliniamentul punctelor 5-6-7, conform anexei nr. 3 la expertiza efectuată în cauză de expert S. D. C., parte integrantă din prezenta sentință. Totodată a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 75 mp. identificată în anexa nr. 4 la aceeași expertiză, parte a top. 91 ce aparține reclamanților; a obligat pârâții să desființeze gardul edificat în mod nelegal pe terenul proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz nejustificat a autorizat pe reclamanți să efectueze această lucrare, pe cheltuiala pârâților. De asemenea a obligat pârâții la plata sumei de 3764 lei către reclamanți, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au devenit proprietarii imobilului înscris în CF_ Săliște, nr. top. 89a, 90,91 în anul 1990, cu titlul cumpărare, imobilul având o suprafață de 982 mp., în cartea funciară, iar pârâții au devenit proprietarii imobilului înscris in CF_ Săliște, nr. top. 83,84, în cotă de ½ în anul 1998, cu titlul de donație, și în anul 2010, asupra cotei de ½, cu titlul de cumpărare, imobilul având o suprafață de 533 mp, în cartea funciară.
În interogatoriul luat de pârâți, reclamanta Hadar S. arată că atunci când a cumpărat terenul acesta era împrejmuit pe toate cele 4 laturi, dar cumpărătorii știau că și terenul folosit de fam. L. ca și grădină le aparține (f.70). același punct de vedere este exprimat și de reclamantul Hadar I. la luarea interogatoriului (f.71).
Instanța a mai reținut că martorii audiați în cauză fie au cunoscut situația terenurilor până în anii 1980 (f.76), fie după 1983 (f.74) și au declarat că: terenul fam. L. are și în prezent aceeași configurație ca și în anul 1983, având aceleași linii de graniță (f.74); dl. L. a închis o bucată de teren care, inițial, aparținea doamnei H. (f.76)(cea de la care reclamanții Hadar au dobândit proprietatea terenului care le aparține).
Totodată a luat în considerare expertiza topografică efectuată în cauză ce a avut ca suport documentația cadastrală a imobilelor vizate, expertul având în vedere și folosința actuală, raportat la identificarea cadastrală a imobilelor. Lucrarea a fost avizată favorabil de OCPI Sibiu. Din concluziile expertizei (f.98), așa cum au fost însușite de părți, după discutarea obiecțiunilor formulate, rezultă că pârâții ocupă o porțiune de teren care în realitate aparține reclamanților (75 mp.), porțiune de teren evidențiată în anexele nr. 3,4.
Astfel, instanța a reținut că expertul a realizat mai multe schițe: planul de încadrare în zonă (f.118), folosința actuală (f.119), planul de amplasament și delimitare a imobilelor (f.120), concluziile referitoare la linia de graniță și la identificarea terenului folosit de pârâți, deși aparține reclamanților (f.121,137).
Ambele părți au optat pentru anexa 3 de la expertiză în ceea ce privește stabilirea liniei de graniță.
Potrivit lucrării, top. 89a,90,91 care aparține reclamanților se suprapune peste cad. nr. CC965, A966, parțial CC958, și parțial peste CC 967, cad. nr. CC961. Cu toate acestea, pârâții folosesc și o parte din cad. 958 (64 mp.) dar și din cad. CC967 (11 mp.), respectiv 75 mp. în total (anexa nr. 4 la expertiză și anexa nr. 2 la suplimentul de expertiză).
În drept, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 560 c.civ. actual, potrivit căruia proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
În cauză instanța a stabilit ca fiind recunoscut de ambele părți faptul că sunt proprietari învecinați, ambii recunoscând linia de graniță dintre cele două proprietăți, pe aliniamentul punctelor 5-6-7, conform anexei nr. 3 la expertiza efectuată în cauză de expert S. D. C., parte integrantă din prezenta sentință.
Potrivit art. 563 c.civ. actual, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la o altă persoană care îl reține fără drept.
În cauza de față, concluzia instanței de fond a fost în sensul că reclamanții au demonstrat că sunt proprietarii imobilului top. 89a,90,91 care se suprapune peste cad. nr. CC965, A966, parțial CC958, și parțial peste CC 967, cad. nr. CC961precum și că, pârâții dețin top. 83,84, care se suprapune peste CC 961 folosind totodată și o parte din cad. 958 (64 mp.) dar și din cad. CC967 (11 mp.), respectiv 75 mp. în total (anexa nr. 4 la expertiză și anexa nr. 2 la suplimentul de expertiză).
Aflați în culpă procesuală, pârâții au fost obligați la plata sumei de 3764 lei către reclamanți, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, onorariu de avocat (f. 145), onorariu de expert (f.82).
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel pârâții L. N. și L. F. prin care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond să fie stabilită linia de graniță conform schiței cadastrale, iar cheltuielile efectuate d e ambele părți să fie împărțite în mod egal. .
În motivarea în fapt a apelului au arătat că expertul, după ce a procedat la identificarea imobilelor părților, a stabilit linia de graniță în anexa nr. 3, prin punctele 5,6,7,32 fără a ține cont de harta cadastrală care se regăsește la CF. Prin trasarea liniei de graniță prin aceste puncte, apelanții apreciază că expertul se contrazice în sensul că acum, imobilul reclamanților se identifică parțial și pe suprafața de 64 mp cu . parțial pe suprafața de 11 mp cu . arată că harta de CF, pe care a avut-o în vedere expertul, este de pe la 1800 și prezintă o cu totul altă configurație a imobilelor în cauză și a celor învecinate, configurație ce nu reflectă situația din teren căci potrivit planului cadastral, linia de graniță dintre imobile nu este pe toată lungimea din spate a imobilului lor. Totodată, arată că deși imobilul reclamanților este cuprins în parcelele 965 și 966, d-l expert când stabilește linia de graniță se întinde cu aceasta și în . că expertul ar trebui să lămurească ce reprezintă planul cu identificarea cadastrală a imobilelor și planul cu încadrarea în zonă; care este motivul pentru care nu a luat în considerare planul cu identificarea cadastrală a imobilelor și planul cu încadrarea în zonă și nu a făcut referire la acestea; care este motivul pentru care în trasarea liniei de graniță expertul a intrat și în . consideră că instanța de fond în mod greșit a respins solicitarea lor de efectuare a unei expertize cu trei experți care să lămurească aceste aspecte.
Apelanții mai arată că, raportat la petitul nr. 2, s-a admis eliberarea unui suprafețe de teren care potrivit schiței cadastrale, face parte din alt imobil, deși acest capăt de cerere nu a fost opozabil și celorlalți proprietari.
Apelanții consideră că în mod greșit au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată întrucât au fost de acord cu stabilirea unei linii de graniță, iar acțiunea de grănițuire profită ambelor părți.
Se mai arată că au intrat în posesia imobilului lor din anul 1982 iar granițele erau bine stabilite cu toți vecinii, cu gard, iar până în prezent acest granițe au rămas neschimbate, fiind aceleași și când reclamanții au devenit proprietari, astfel că afirmația acestora în sensul că pârâții au edificat un gard și ar fi ocupat o suprafață de teren din imobilul reclamanților nu este adevărată. Apelanții afirmă că în prezent dețin o suprafață de teren mai mică decât cea evidențiată în CF.
În drept au invocat dispozițiile art. 480 pct. 2 C.proc.civ.
Intimații reclamanți H. I. și H. S. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că apelanții solicită efectuarea unei contraexpertize pentru lămurirea valorii juridice a unor înscrisuri CF urmărind, așa cum s-a solicitat și la fond, stabilirea liniei de graniță conform planului cadastral. Arată că planul de identificare cadastrală configurează imobilele conform folosinței, fără a avea vreo relevanță în privința titularului dreptului de proprietate asupra acestora; însă, cum dovada dreptului de proprietate este făcută cu înscrierile de carte funciară, este evident că planul de încadrare în zonă și planul cadastral nu au nici o relevanță sub aspectul proprietății. Arată că expertul a propus linia de graniță având în vedere limitele imobilelor asupra cărora părțile sunt în măsură să dovedească dreptul lor de proprietate.
Se mai arată că potrivit expertizei, imobilul pârâților cu nr. topo 83,84 se identifică cu . planului de identificare cadastrală, însă pârâții folosesc și o parte din imobilul cu nr,. cadastral CC958, respectiv 64 mp, cât și o parte din imobilul cu nr. cadastral 967, respectiv 11 mp, asupra cărora aceștia nu dețin nici un titlu de proprietate. Linia de graniță stabilită de expert a fost indicată și de martorul D. V., care a cunoscut imobilele înainte ca părțile să devină proprietari și ca pârâții să-și extindă folosința asupra proprietății reclamanților, martorul arătând că pârâții au închis o bucată de teren care inițial aparținea doamnei H., antecesoarea reclamanților.
Apelul a fost timbrat cu 50 lei taxă judiciară de timbru conform art. 8 lit. d) și art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013.
În apel s-a administrat proba cu expertiză topografică efectuată de trei experți.
Examinând hotărârea atacată și probele administrate, în condițiile art. 476 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază ca nefondat apelul de față, pentru următoarele considerente:
După cum s-a reținut în cadrul raportului de expertiză efectuat în apel, la stabilirea liniei de graniță dintre cele două proprietăți experții au luat în considerare atât planul cadastral intravilan Săliște, cât și planul vechi de carte funciară, dar și planul situației actuale a imobilelor rezultat în urma măsurătorilor (f. 66), condiții în care apărarea apelanților bazată pe configurația imobilelor conform planului cadastral nu poate fi luată în considerare.
Este adevărat că potrivit planului cadastral intravilan Săliște (f. 69) configurația imobilelor este diferită atât de planul de carte funciară, cât și de situația reală din teren, și că linia de graniță dintre imobilele părților nu este pe toată lungimea din spatele imobilului apelanților, fiind doar pe aliniamentul punctelor topografice A-B-C din planșa nr. 5 la raportul de expertiză. Însă acest plan cadastral nu poate fi luat singur în considerare pentru stabilirea limitelor dintre proprietăți întrucât el nu are rolul de a identifica cu exactitate amplasamentul imobilelor înscrise în Cartea Funciară, acest ultim rol revenind planului de carte funciară întocmit potrivit mențiunilor din cărțile funciare ale imobilelor. Planul cadastral depus la dosar a fost întocmit după evidența parcelelor înregistrate la Serviciul de cadastru al unității administrativ teritoriale, pentru a putea fi stabilită destinația parcelelor în vederea impozitării, motiv pentru care au indicativul CC (curți construcții) și A (arabil). Prin urmare, până la terminarea lucrărilor cadastrale la nivelul unității administrativ-teritoriale, lucrări ce urmează a se efectua treptat la nivelul întregii țări, planurile cadastrale vechi nu reprezintă o redare fidelă a situației de carte funciară, unde imobilele sunt identificate după numere topografice, care se suprapun peste numerele cadastrale.
Tocmai de aceea, așa cum au reținut și experții (f. 67) din compararea planului situației actuale rezultată din măsurători cu planul de carte funciară și cu planul de cadastru a rezultat că . 89a, 90, 91 se continuă peste . 958 până la limita cu nr. cadastral 957, după cum rezultă din planșa nr. 3.
Însă, ceea ce este esențial în speță, este faptul că potrivit concluziilor experților, limita dintre imobilul fam. H. și imobilele vecine din partea de nord este o linie dreaptă, aspect ce se regăsește atât în harta de carte funciară, cât și în planul cadastral, condiții în care nu poate fi admisă cererea apelanților de stabilire a liniei de graniță pe aliniamentul punctelor topografice 5-6-7-11 întrucât din nici o probă nu rezultă că suprafața de teren cuprinsă între punctele C-D-E-F-G-C din planșa nr. 5 a raportului de expertiză se află în proprietatea apelanților.
Un argument în plus îl constituie și împrejurarea că, dacă s-ar recunoaște apelanților pârâți dreptul de proprietate asupra acestei din urmă suprafețe de teren, aceștia ar avea o suprafață reală mai mare decât cea tabulară cu 29 mp, pe când reclamanții intimați ar avea o suprafață reală mai mică cu 221 mp față de suprafața tabulară de 982 mp. Este adevărat că suprafața imobilelor terenuri nu este garantată de cartea funciară; însă, pe de-o parte, pentru o asemenea diferență dintre suprafața reală și cea tabulară a reclamanților nu există o justificare rezonabilă, iar pe de altă parte, configurația imobilelor ar fi schimbată radical atât față de harta de carte funciară, cât și față de planul cadastral.
Mai mult, așa cum a reținut și prima instanță, potrivit declarației martorului D. V. (f. 76), porțiunea de teren închisă de pârât aparținea de grădina doamnei H., al cărei teren avea graniță cu cel al Judecătoriei, d-na H. fiind autoarea reclamanților.
În aceste condiții, în mod corect a stabilit prima instanță ca linia de graniță dintre cele două proprietăți să fie pe aliniamentul punctelor topografice 5-6-7 conform anexei nr. 3 a raportului de expertiză efectuată în cauză de expert Ș. D. C. întrucât concluziile sale au fost confirmate și de raportul de expertiză topografică efectuat în apel.
Iar ca efect al admiterii primului capăt de cerere, Tribunalul apreciază corecte și soluțiile date asupra capetelor 2 și 3 din acțiunea formulată întrucât din probe a rezultat că suprafața de teren îngrădită de pârâții apelanți se află în proprietatea reclamanților, OCPI avizând documentația topografică prin care se arată că nr. topo 89a, 90, 91 se întinde și asupra porțiunii de teren revendicată (f. 114-121 dosar fond)condiții în care se impunea obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie această suprafață și să desființeze gardul edificat nelegal pe acest teren.
Prin urmare, constatând că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
Întrucât dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul va dispune obligarea apelanților la plata sumei de 1000,00 lei – cheltuieli de judecată în apel către intimați, reprezentând onorariu de avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții L. N. și L. F. împotriva sentinței civile nr. 364/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria Săliște, pe care o păstrează.
Obligă pe apelanții L. N. și L. F. la plata, către intimații H. I. și H. S., a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
Președinte, Judecător,
C. H. V. C. D.
Grefier,
D. M.
red.,tehn.red.VCD/23.12.2015
cop.DM/23.12.2015; ex.6
j. fond A. D.; Jud. Săliște
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 290/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 857/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
