Contestaţie la executare. Decizia nr. 911/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 911/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 911/2015
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. R.
Judecător: A. E. B.
Grefier: L. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil privind pe apelant Direcția G. Județeană a Finanțelor Publice B., apelant Direcția G. Județeană a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și pe intimat D. P. V., intimat S. F. V. A. și F. R., având ca obiect contestație la executare Apel împotriva încheierii din 10.09.2015 a Judecătoriei Sibiu,
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 16 noiembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Asupra apelului de față:
Prin Încheierea civilă pronunțată Judecătoria Sibiu la data de 10.09.2015 în dosarul nr._ 15, instanța de fond a respins cererea formulată de contestatoarea Direcția generală Regională a Finanțelor Publice B., reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor publice Sibiu, în contradictoriu cu intimatul D. P. V., privind suspendarea executării silite efectuată în dosarul execuțional nr. 329/2015 de către executorul judecătoresc F. R..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cadrul dosarului execuțional nr. 329/2015 instrumentat de către executorul judecătoresc F. R., s-a început executarea silită a titlului executorii - sentința civilă nr. 1967/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, împotriva contestatoarei Direcția generală Regională a Finanțelor Publice B., la solicitarea intimatului creditor D. P. V., în vederea recuperării creanței în sumă de 520 lei.
Împotriva executării silite s-a formulat contestație la executare de către contestatori, ce formează obiectul dosarului nr._ 15, aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, în cadrul căreia se contestă legalitatea actelor de executare. Contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Instanța de judecată a arătat că poate admite cererea de suspendare formulată în temeiul art. 719 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, numai dacă se va constata existența unor motive temeinice și numai după ce, în prealabil, partea interesată face dovada achitării cauțiunii și în cuantumul stabilit expres de dispozițiile legale.
În privința contestatoarei, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 229 Cod procedură fiscală, potrivit cărora aceasta nu datorează cauțiune.
Pe fond, interpretând noțiunea de „motive temeinice”, instanța de fond a considerat că trebuie să se raporteze la necesitatea măsurii solicitate, ce urmează să fie apreciată de instanță în raport de iminența producerii unui prejudiciu în patrimoniul contestatorului dacă măsura nu ar dispusă.
Concluzionând, prima instanță a apreciat că motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii nu se încadrează în noțiunea mai sus enunțată. Intimatul a făcut dovada formulării și înregistrării cererii de plată a creanței anterior formulării cererii de executare silită, iar de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit obligația de plată în sarcina debitoarei a trecut mai mult de 6 luni. Contestatoarea nu a făcut nici o dovada a demarării formalităților de executare benevolă a obligației menționate.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, neexistând motive temeinice, astfel că a dispus respingerea cererii analizate ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și motivat, a declarat apel contestatorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând admiterea apelului și modificarea Încheierii din data de 10.09.2015 în sensul suspendării executării silite începute împotriva sa.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a susținut că soluția instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât înainte de a pune în executare titlul prin executor judecătoresc, contestatorul avea obligația de a depune o cerere la organul fiscal; apreciază că există pericolul iminent de a fi executată nelegal, motiv pentru care a solicitat suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Invocă dispozițiile art. 229 C.proc.fiscală pentru scutirea sa de la plata cauțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 92/2003 și ale C.proc.civ., Ordinul nr._ .
Intimatul contestator D. P. V. nu a formulat întâmpinare.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
În apel au fost încuviințate nu s-au mai administrat alte probe.
Examinând hotărârea atacată și probele administrate, conform regulii tantum devolutum quantum apellatum în condițiile art. 476 Cod procedură civilă, tribunalul reține că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării silite, este la adăpost de orice critici.
Potrivit dispozițiilor art. 719 alin. 1 C.pr.civ., „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.”
Deși legiuitorul nu a prevăzut în mod expres condițiile în care măsura poate fi luată, instanța apreciază că temeinicia unei asemenea cereri este dată de consecințele pe care le are executarea silită asupra patrimoniului debitorului, suspendarea impunându-se numai pentru a preîntâmpina un eventual prejudiciu pe care debitorul l-ar putea încerca în situația continuării executării silite. Aceasta întrucât măsura suspendării executării silite apare ca fiind o măsură excepțională, fiind necesar ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorului urmăritor.
În speță, debitorul apelant nu doar că nu a dovedit, dar nici măcar nu a invocat posibilitatea cauzării unui prejudiciu ce nu ar putea fi reparat dacă s-ar continua executarea, de exemplu printr-o întoarcere a executării. Faptul că intimatul creditor a formulat sau nu cerere la organul fiscal, anterior sesizării organului de executare, sau faptul că executarea este sau nu legală constituie motive ce urmează a fi analizate în cadrul contestației la executare și nu în cadrul cererii de suspendare a executării, căci fiecare dintre cele două cereri, respectiv de suspendare și contestația propriu-zisă, presupun argumente diferite.
În aceste condiții, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, Tribunalul constată că susținerile din cuprinsul cererii de apel nu sunt susceptibile să conducă la schimbarea Încheierii atacate.
Prin urmare, constatând că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul în contestație Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Încheierii civile din data de 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ 15.
Întrucât dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, se va dispune și obligarea apelantului Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu la plata sumei de 300,00 lei – cheltuieli de judecată în apel către intimatul D. P. V., reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către contestatorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Încheierii civile din data de 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ 15.
Obligă apelantul la plata sumei de 300,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel către intimatul D. P. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2015.
Președinte, Judecător,
S. R. A. E. B.
Grefier,
L. V.
AEB/LV
2 ex./27.11.2005
Jud. fond M. Hancaș
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 857/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 910/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
