Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 688/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 688/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2259/85/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 688/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Din partea Ministerului Public- P. de pe lângă Tribunalul Sibiu, participă d-na procuror M. Măniguțiu.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant I. A. și pe pârât S. R.-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, în raport de împrejurarea că d-l judecător G. C., începând cu data de 01.02.2015 nu se mai află în instanță ca urmare a pensionării, având în vedere Hotărârea nr. 13/10.02.2015 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Sibiu s-a procedat la înlocuirea sa cu d-na judecător D. E. în completul de judecată F6 Fond civil pentru dosarele aflate pe rolul Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- Cauza a fost suspendată la data de 27.02.2015 în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă;
- La data de 4 martie 2013, reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Instanța față de cererea reclamantei dispune repunerea cauzei pe rol.
Instanța din oficiu invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu având în vedere dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009 și art. 155 din Legea 105/1992.
Reprezentanta Ministerului Public arată că solicită admiterea excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Sibiu. Precizează faptul că reclamantul are domiciliul în Germania astfel că competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București. Arată că la stabilirea competenței de soluționare a cauzei se are în vedere domiciliul reclamantului. Totodată arată că la stabilirea competenței de soluționare a cauzei nu se poate avea în vedere domiciliul procesual ales, în cauză reclamantul și-a ales domiciliul procesual ales la sediul avocatului său. Solicită declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr._ reclamantul I. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să se constate caracterul politic al condamnării, arestării și deținerii nelegale în perioada 30.05._64, care s-au făcut din motive politice;
- să se constate caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva familiei sale, respectiv refuzul autorităților de a atribui o locuință fratelui său căsătorit;
- să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 25.625 EURO și 30.000 EURO sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății efective, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul material respectiv moral suferit prin arestarea și încarcerarea sa nelegală, precum și prin măsurile administrative luate împotriva familiei sale și urmările pe care acestea le-au avut.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost arestat la sfârșitul lunii mai 1959 de Securitatea din județul Sibiu împreună cu mai mulți prieteni, printre care Schenker Gunter, Keul Helmuth, G. Tomas, Schorger Gerhard și Muller Adolf, și cu frații gemenii I. Horst și I. Gunter, suferind suferit prin arestarea și încarcerarea sa nelegală, precum și prin măsurile administrative luate împotriva familiei sale un prejudiciu moral și material.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A., invocată din oficiu Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, reclamantul I. A. a indicat faptul că are domiciliul în Germania, Ludwigsburg, ..
Împrejurarea că domiciliul reclamantului se află în Germania, țară care face parte din UE, alături de România, atrage aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 44/2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. Din nota de fundamentare a regulamentului (pct. II) rezultă că, normele de competență trebuie să prezinte un mare grad de previzibilitate și să se întemeieze pe principiul conform căruia competența este determinată, în general, de domiciliul pârâtului.
Potrivit dispozițiilor art. 148 coroborat cu art. 149 pct. 1 din Legea nr. 105/1992 în vigoare la data introducerii acțiunii cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, instanțele românești sunt competente să soluționeze litigiile dintre o parte română și o parte străină, dacă pârâtul are domiciliul, reședința sau fondul de comerț în România.
Totodată, potrivit art. 155 din legea menționată, în cazul în care instanțele române sunt competente și nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptățită să soluționeze procesul, cererea va fi îndreptată potrivit regulilor de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al Municipiului București sau la Tribunalul București.
În cauza de față, instanța română a fost învestită cu judecata unui proces intervenit între reclamantul I. A. cu domiciliul în Germania și o parte pârâtă cu sediul în România, având ca obiect o cerere formulată în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Astfel de litigii, potrivit normei de competență teritorială absolută prevăzută de legea română (art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009) sunt date în competența tribunalului în circumscripția căruia domiciliază reclamantul, înțelegând prin domiciliu acel element de identificare a persoanei fizice și nu domiciliul ales la care o persoană solicită să îi fie comunicate actele de procedură.
Identificarea competenței rationae loci și rationae materiae se face prin raportare la domiciliul reclamantului, în înțelegerea acestuia ca element de identificare a persoanei fizice și nu ca denumire dată adresei - domiciliu ales - pentru comunicarea actelor de procedură.
De asemenea, este de reținut că, potrivit dispozițiilor art. 13 din Decretul nr. 31/195 „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde își are locuința statornică sau principală”.
Chiar dacă reclamantul și-a indicat un domiciliu procedural ales pe raza județului Sibiu respectiv la avocatul acestuia, acest domiciliu nu poate atrage competența Tribunalului Sibiu, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009 având în vedere domiciliul stabil și efectiv al reclamantului, iar nu domiciliul mandatarului/avocatului acestuia sau sediul cabinetului apărătorului ales. Dacă s-ar admite determinarea competenței în raport de domiciliul/sediul apărătorului ales sau mandatarului reclamantului s-ar ajunge la situația în care reclamantului i s-ar permite să aleagă instanța la care să se judece în funcție de baroul avocațial din cadrul căruia își alege apărătorul sau în funcție de domiciliul mandatarului.
Așa fiind, cum domiciliul reclamantului nu este în România, ci în străinătate și cum, pe cale de consecință, nu se poate stabili care anume tribunal de pe teritoriul României este îndreptățit să soluționeze litigiul, în conformitate cu dispozițiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, competența teritorială aparține Tribunalului București.
Față de aceste considerente având în vedere prevederile art. 129 alin.1 pct. 2, 132 alin.3 din nou cod de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului A., invocată din oficiu, și va trimite cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul I. A. cu domiciliul în Germania, Ludwigsburg, . și domiciliul ales la avocat Krahenbuhl Gema I. din Sibiu, ., jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, . reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii nr. 17 în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.
Președinte, E. D. | ||
Grefier, L. A. |
Red. E.D.
Tehnored. L.A.
5 ex./ 04.05.2015
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 134/2015. Tribunalul SIBIU | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
