Revendicare imobiliară. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 3988/288/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 137/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător C. E. G.
Judecător D. T. L.
Grefier S. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil privind pe recurent N. F., recurent L. A. I., recurent M. Y.-I., recurent N. S. și pe intimat C. G., intimat C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V., intimat R. M., intimat S. E., intimat P. C., intimat P. N., intimat C. L. DE LE LÂNGĂ PRIMĂRIA . obiect revendicare imobiliară Legea 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 304/2014 pronunțate de Judecătoria Avrig.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 2 aprilie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, alături de încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 9 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 304/12.09.2014 a Judecătoriei Avrig a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții N. F., L. A.-I., M. Y.-I., și N. S., în contradictoriu cu pârâții R. M., S. E., (în calitate de succesoare ale defunctului F. Ș.), C. G., P. C., (în calitate de succesori ai defunctului C. C.), P. N., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor M. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor V., având ca obiect acțiune în revendicare și acțiune în constatarea nulității absolute. S-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanții N. F., L. A.-I., M. Y.-I. și N. S. cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilelor, iar potrivit art. 274 C. Cod de procedură civilă au fost obligate reclamantele la plata către pârâtele R. M. și S. E. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, și către pârâtul P. N. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.10.2002, se emite titlul de proprietate nr. 404/_, în favoarea numitelor N. F. și H. E., moștenitoare ale defunctului Hodoroaga C., pentru suprafața de 27,16 ha teren extravilan, situat pe raza loc. M..
Anterior acestui moment, la data de 03.10.2002, s-a încheiat procesul verbal de punere în posesie nr. 112, prin care s-a dispus punerea în posesie a numitelor N. F. și H. E. asupra celor două imobile pentru care urma să se emită titlul de proprietate.
Prin titlul de proprietate nr. 1021/_ din data de 05.04.2002, numitului F. Ș. (antecesorul pârâtelor S. E. și R. M.) i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1200 mp teren intravilan situat în loc. M., .>
La data de 04.04.2002 se emite titlul de proprietate nr. 1001/_ în favoarea numitului P. N., după defunctul P. S., pentru suprafața de 8.600 mp teren intravilan, identificat prin .>
Instanța de fond analizează cu prioritate cererea privind constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților, deoarece de soluția ce se va pronunța cu privire la acest capăt de cerere depinde și soluția ce se va pronunța cu privire la cererea de revendicare formulată de reclamanți.
În primul rând, reține instanța de fond este de observat că titlurile de proprietate ale antecesorilor pârâților au fost emise anterior titlului de proprietate deținut de reclamanți, respectiv în luna aprilie 2002, astfel că instanța analizează dacă există vreun motiv de nulitate a acestora prin prisma dispozițiilor art. III din legea nr. 169/1997
Potrivit art. III lit. a din legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
- actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
- actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
- actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
- actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
- actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
- actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
Reclamanții susțin că pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri pe care antecesorii acestora nu le-au avut niciodată în proprietate sau posesie, acestea aparținând de fapt numitului Hodoroaga C..
În primul ciclu procesual s-a administrat proba cu expertiza tehnică topografică, având ca obiective identificarea imobilelor în litigiu, precum și a posesorului acestora și a apartenenței la vreun titlu de proprietate.
Expertul a identificat imobilul în suprafață de 7.875 mp, stăpânit de P. N., dar revendicat atât de acesta cât și de reclamanți ca făcând parte din titlul de proprietate emis în favoarea fiecăruia dintre ei.
Terenul în suprafață de 1348 mp ocupat de moștenitorii defunctului C. C. este de asemenea revendicat de ambele părți ca făcând parte din titlurile de proprietate eliberate acestora, la fel ca și imobilul în suprafață de 1352 mp, deținut în posesie de succesorii defunctului F. Ș..
Antecesorul reclamanților, H. C., a figurat în evidentele agricole ale comunei Morărești, jud. V., și nu ale comunei M., cum se susține prin acțiune (adresa nr. 127/2012, f.449 dosar Jud. Rm. V.).
Moștenitorii acestuia au depus mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, la baza tuturor stând actul de donație încheiat la data de 24.01.1942 (f.457-459), al cărui obiect îl reprezintă suprafața de 35 ha din imobilul „L.”.
Succesorilor defunctului H. C. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai mult de 35 ha teren, atât prin titlurile de proprietate nr. 404/2002, nr. 58/2007, cât și în baza unor sentințe judecătorești (decizia civilă nr. 355/2006 a Tribunalului V., sentința civilă nr. 1859/2007 a Judecătoriei Rm. V.).
În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 1021/_ din data de 05.04.2002 emis în favoarea numitului F. Ș., instanța reține că acesta a fost emis în baza cererii formulate de acesta la data de 08.03.1991 (f.445), acesta figurând în registrul agricol al anului 1963 cu suprafața de 1,23 ha (f.443-447).
Față de acest aspect, precum și având în vedere că antecesorul reclamanților nu a deținut teren pe raza comunei M., fiind înscris în evidențele agricole ale comunei Morărești, coroborat cu concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, în care se precizează că imobilul ce face obiectul titlului de proprietate nr. 1021/_ din data de 05.04.2002 are alte vecinătăți ( pe latura de sud și vest) decât cel ce face obiectul titlului de proprietate al reclamanților, instanța reține că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate expres și limitativ prevăzute de III lit. a din legea nr. 169/1997.
Având în vedere faptul că acest titlu de proprietate a fost emis anterior titlului de proprietate nr. 404/_, precum și efectul său constitutiv de proprietate, rezultă că la data de 28.10.2002, acest teren nu se mai afla la dispoziția pârâtei C. L. M., și drept urmare nu mai putea face obiectul altei reconstituiri.
Situația este identică și în cazul titlului de proprietate nr. 1001/_ emis la data de 04.04.2002 în favoarea numitului P. N., pentru suprafața de 8.600 mp, prin reconstituirea dreptului de proprietate după tatăl acestuia, P. S.. Cu referire la acest imobil, instanța reține că acesta a aparținut inițial străbunicului numitului P. N., P. G. P., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 01.10.1907 (412).
În consecință, reține instanța de fond că cu privire la nici unul dintre titlurile de proprietate deținute de pârâți nu este incident vreun motiv de nulitate absolută, din cele prevăzute de art. III din legea nr. 169/1997, sens în care instanța respinge cererea reclamanților de constatare a nulității absolute a acestora, precum și a proceselor verbale de punere în posesie ce au stat la baza emiterii lor.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, instanța de fond reține că aceasta reprezintă acțiunea formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, și drept urmare, pentru a fi admisă, pârâții trebuie să ocupe imobilul în litigiu fără titlu.
Având în vedere că toți pârâții (respectiv antecesorii lor) dețin titluri de proprietate valabile pentru imobilele ce formează obiectul acțiunii în revendicare, instanța urmează respinge și acest capăt de cerere ca nefondat.
Totodată, instanța ia act de renunțarea la judecată formulată de reclamanții N. F., L. A.-I., M. Y.-I. și N. S. cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilelor.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamatelor, instanța de fond le obligă pe acestea la plata către pârâtele R. M. și S. E. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, și către pârâtul P. N. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f.43-44 dosar recurs), reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamații N. F., L. A.-I., M. Y.-I., și N. S., prin care au solicitat, ca:
- În principal modificarea în tot a sentinței atacate:
- În subsidiar casarea sentinței și reținerea cauzei pentru rejudecare și admiterea ca urmare a rejudecării a acțiunii, astfel:
- să fie obligați pârâții să respecte dreptul de proprietate și posesia reclamanților asupra terenurilor identificate în titlul de proprietate nr. 404/_ din data de 28.10.2002, după cum urmează:
- R. M. și Ș. E. în calitate de nepoate de fiu predecedat al lui F. Ș. – suprafața de 1.352 mp.
- P. N., suprafața de 7875 mp.
- C. G., suprafața de 1.348 mp.
- să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie eliberate pârâților.
S-au solicitat cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale.
La data de 23 decembrie 2014, a decedat recurenta N. F., iar recursul formulat de aceasta a fost continuat de succesoarele acesteia, L. A. I. și N. S. (fila 74, 75).
În motivarea recursului se arată în esență că hotărârea atacată este nelegală deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece instanța nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea titlului de proprietate emis pe numele autorului C. C. și nu a procedat la operațiunea de comparare a titlului recurentelor cu cel emis pe numele acestuia, este sumar motivată, nefiind arătate textele de lege în baza cărora pârâții ar fi obținut legal titlurile.
Instanța nu a valorificat în mod complet probe esențiale pentru lămurirea cauzei, respectiv: interogatoriul pârâtului C. G.; poziția exprimată de P. N. prin întâmpinare; decizia civilă nr. 355/2006 pronunțată de Tribunalul V.; expertiza tehnică efectuată.
Instanța de fond a interpretat greșit actele dosarului, iar pe altele le-a ignorat, ea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a Legii 18/1991, a Legii 1/2000, a Legii 169/1997, respectiv ale dispoziției art. 480 din Codul civil.
Se solicită ca instanța să examineze cauza sub toate aspectele.
Se arată în motivarea recursului că recurentele sunt proprietarele imobilelor revendicate, conform actelor de proprietate din anul 1912, ce reprezintă loturile lui C Hodoroaga din moșia Boiereasca, în punctul „Moara” actual aparținând de . administrativă din anul 1968. Concluzia instanței de fond este una greșită în sensul că autorul recurenților nu a avut proprietăți pe raza comunei Morărești, la baza cererilor stând actul de donație din data de 24.01.1942. este greșită aserțiunea instanței de fond potrivit căreia s-ar fi dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai mult de 35 ha teren, împrejurare pe care nu au susținut-o nici măcar pârâții. Instanța de fond reține că reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat în baza Legii 18/1991 și nu a Legii 1/2000, iar actele de proprietate trebuiau analizate prin prisma acestui act normativ.
Nu s-a răspuns apărării formulate de recurenți, potrivit cu care pârâții persoane fizice au recunoscut că nu dețin acte vechi de proprietate și că au deținut terenuri mai în aval cu 40 de metri de actualul teren primit și nu motivează pentru ce motive a înlăturat apărarea recurenților rezultând din încălcarea dispozițiilor art. III lit. a din Legea 169/1997, nu are în vedere litigiile anterioare în dosarul nr. 8860/2004 și 1651/2006.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) din legea 18/1991, atribuirea efectivă a terenurilor în zonele colinare se face de regulă pe vechile amplasamente, aceeași dispoziție fiind preluată și în art. 2 alin. (1) din Legea 1/2000.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâților li s-a emis nelegal și abuziv dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru care s-a formulat cererea de anulare a titlurilor și s-a formulat cererea privind revendicarea, de către pârâtul C. G., care la acel moment era primarul localității.
Suprafața menționată în titlul de proprietate al recurenților este moștenire de la Hodoroaga C., care a deținut-o din 1912, până în 1949, iar prin dispozițiile art. 2 alin (1) din legea 1/2000 și art. 6 indice 1 din același act normativ, în situația în care atât proprietarul deposedat, cât și persoana căreia i-a fost restituit dreptul de proprietate justifică un titlu, va fi preferat cel dintâi proprietar.
Nu se poate da eficiență titlurilor de proprietate ale pârâților – intimați, chiar dacă acestea au fost emise anterior celui al reclamantelor, deoarece acestea au fost emise cu încălcarea legii.
Instanța de fond nu dă eficiență răspunsurilor la interogatoriu date de pârâții P. N. și C. G., prin care arată că sunt de acord să fie translatate terenurile lor cu 40 de metri în aval, acolo unde au deținut inițial terenurile.
În privința celorlalți pârâți s-a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 225 din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond nu are în vedere dispozițiile deciziei civile nr. 355/27.04.2006 a Tribunalului V., când P. N., audiat ca martor, confirmă amplasamentul terenului deținut de pârâți și dă crezare Comisiei Locale M., care prin adresă arată că pârâții nu au putut fi puși în posesie pe vechile amplasamente, deoarece terenurilor lor fuseseră anterior înstrăinate de IAS, în mod greșit deoarece nu s-au făcut dovezi în acest sens.
Titlul recurentelor este mai bine caracterizat, deoarece este emis pe vechiul amplasament, pârâții nu au prezentat nici un act primar de proprietate, expertiza efectuată confirmând că acest amplasament a fost avut în vedere și de hotărârile judecătorești anterioare.
De asemenea, instanța de fond nu observă că în din expertiza efectuată rezultă că pârâții ocupă suprafețe de teren mai mari decât cele evidențiate în titlurile de proprietate.
În drept, cererea de recurs este motivată pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și 304 pct. 1, art. 305 Cod de procedură civilă.
La data de 24 februarie 2015, recurenții depun la dosarul cauzei, concluzii scrise, în care invocă motive de ordine publică referitoare la necercetarea fondului cauzei de către instanța de fond, prin prisma dispozițiilor date prin decizia de casare, în sensul că nu au fost administrate probele necesare și pentru faptul că instanțe de fond nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea titlului de proprietate nr. 1023/8.04.2002, emis pe numele lui C. C..
De asemenea, se invocă motive de netemeinicie ale hotărârii, altele decât cele invocate în motivele de recurs.
Intimații au formulat întâmpinări, prin care s-au opus admiterii recursului (filele 31, 41 și 52).
Recursul este nefondat și va fi respins potrivit celor ce vor urma:
Într-un prim ciclu procesual, prin decizia nr. 440/2014, a Tribunalului Sibiu, pronunțată ca urmare a strămutării cauzei de la Tribunalul Râmnicu V., s-a dispus desființarea sentinței pronunțate de prima instanță, reținând că la pronunțarea soluției, Judecătoria Râmnicu V., a luat in considerare si a analizat probe trimise de către cele doua comisii, la 14 ianuarie 2013, după dezbaterea in fond a cauzei ce a avut loc la data de 7 ianuarie 2014 (fila 394 din dosarul instanței de fond).
La termenul de judecată din data de 7 ianuarie 2013, Judecătoria a constatat că nu se mai impune comunicarea relațiilor de la Primăria M., apreciind că o parte din acestea au mai fost comunicate și constată cauza în stare de judecată.
Registrul agricol la care făcea referire instanța și cererea nr. 133/1991 se regăsesc depuse la dosarul instanței de fond la filele 444 verso și 445, 447, documente ce nu s-au regăsit anterior dezbaterii fondului cauzei și care nu a fost comunicate părților și nici aduse la cunoștința lor într-un alt mod, pentru ca acestea să fie în măsură să formuleze apărări.
S-a reținut cu acel prilej că în condițiile mai sus enunțate cercetarea fondului dreptului dedus judecății de către instanța de fond s-a realizat cu încălcarea dreptului la apărare al părților, principiul contradictorialității, lipsindu-le pe acestea de dreptul la un proces echitabil.
S-a mai arătat că deoarece ceste înscrisuri nu pot fi puse în discuția contradictorie a părților și analizate pentru întâia oară la instanța de recurs, deoarece prin aceasta s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, într-o atare situație toate părțile fiind lipsite de un recurs efectiv, iar potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) teza a II a Cod de procedură civilă s-a impus atunci casarea sentinței necurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
S-a dispus ca în rejudecare, instanța de fond să analizeze toate apărările formulate de părți, atât în fața primei instanțe cât și prin cererea de recurs și prin întâmpinările depuse în această fază procesuală, să le pună în discuția contradictorie a părților, să asigure dreptul la apărare al acestora, să administreze toate probele pe care le va considera necesare și să se pronunțe la cererea părților asupra cheltuielilor de judecată.
Rezultă așadar, potrivit celor de mai sus că nu s-a dispus instanței de fond refacerea probatoriului administrat în cauză, motivul determinant pentru dispoziția de casare fiind cel al încălcării dreptului la apărare, instanța de fond pronunțând sentința pe baza unor înscrisuri depuse la dosar după dezbaterea cauzei asupra fondului.
Nu se poate reține că instanța de fond nu a analizat validitatea titlului de proprietate al pârâtului C. G.. Deși într-o exprimare generică, instanța de fond examinează titlurile tuturor pârâților, reținând că cu privire la niciunul dintre titlurile pârâților nu este incident vreun motiv de nulitate absolută, iar titlul de proprietate al acestui pârât emis sub numărul 1023/8.04.2002 este anterior emiterii titlului reclamantelor recurente (28.10.2002), dezlegarea dată de instanța de fond este identică pentru toate cele trei titluri atacate.
Nu sunt îndeplinite așadar dispozițiile art. 312 alin. (5) Cod de procedură civilă, pentru a se dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă că prin titlul de proprietate emis la data de 28.10.2002, sub nr.404/_, pe numele defunctelor N. F. și H. E. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra 27,16 ha teren, în locul numit „La moară”.
Reconstituirea dreptului de proprietate a avut loc de pe urma defunctului H. C., astfel cum rezultă din titlul de proprietate mai sus arătat. H. E. și N. F. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în nume propriu, astfel cum rezultă din copiile acestora depuse la filele 460 și 461 din dosarul Judecătoriei Râmnicu V., invocând în susținerea cererilor lor contractele dotale încheiate cu autorii lor la momentul căsătoriei.
Prin contractele dotale, ale căror copii sunt depuse la dosar, fiecare dintre cele două petiționare au primit 1/6 din moșia autorului lor H. C., fiecăruia dintre copii săi fiindu-le donate părți egale din avere, ori încheiate pentru fete contracte dotale, pentru aceeași porțiune, astfel cum rezultă din copia contractului de donație existent la fila 458 din dosarul aceleiași instanțe.
C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor M., în adresa de la fila 449 din dosarul Judecătoriei Râmnicu V. susține că suprafața de teren aferentă trupului La M. este de 35 de ha, iar recurenții, în concluziile scrise că suprafața este de 37 ha teren.
Mai întâi, având în vedere existența cererilor formulate de cele două petiționare în nume propriu, este necesar, astfel cum recurenții solicită să examinăm efectele pe care contractele dotale le-a produs și în ce măsură în momentul preluării terenului se produsese transferul dreptului de proprietate de la autorul lor, prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. (2) din legea 18/1991, privind fondul funciar, care se constituie în dreptul comun în materie de reconstituire a dreptului de proprietate. Potrivit acestor dispoziții legale de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile.
De esența regimului dotal, prin prisma dispozițiilor Codului civil, în vigoare la data încheierii contractelor dotale este ca el se prezintă ca un regim separatist, cu efectul divizării bunurilor femeii in doua mase distincte: bunuri dotale si parafernale (art. 1283 Codicele civil de la 1864.).
Dota reprezenta o donație pentru femeie, indiferent cine era constituitorul ei. Dar o donație care deroga in anumite elemente de la dreptul comun, fiind considerata excepționala si privilegiata. Astfel, ea nu era revocabila pentru ingratitudine (art. 835 Codicele civil de la 1864), dobânzile dotei curgeau de drept de la celebrarea căsătoriei (art. 1241 Codicele civil de la 1864), după cum donația dotala dădea recurs in garanție pentru evicțiune sau vicii ascunse ca la vindere (art. 1240 Codicele civil de la 1864).
In plus, se poate observa ca dota rămâne in proprietate femeii.
Rezultă astfel că actele mai sus arătate au efect translativ de proprietate, iar reconstituirea dreptului astfel transmis nu putea avea loc după constituentul dotei, în cauza de față autorul acestora H. C..
Și contractele de donație făcute pe numele fiilor săi au avut același efect translativ de proprietate, astfel că cererile de reconstituire ale dreptului puteau fi formulate doar în nume propriu, sau în calitate de moștenitori ai gratificaților.
Deși instanța nu a fost investită cu o cerere privind anularea titlului de proprietate emis pe numele defunctelor N. F. și H. E., examinare actelor de proprietate mai sus arătate este relevantă sub aspectul întinderii dreptului de proprietate al reclamantelor, în vederea soluționării cererilor privind anularea titlurilor pârâților intimați și al comparării titlurilor emise pe numele părților.
Astfel cum rezultă din adresa aflată la fila 449 din dosarul Judecătoriei Râmnicu V., cu privire la terenurile în litigiu s-au formulat 4 cereri de reconstituire al dreptului de proprietate: 3/12.11.1997, 4/12.11.1997, 5/12.11.1997, 6/12.11.1997.
Primele două cereri sunt formulate de N. F. și H. E., iar celelalte două cereri de reclamanții recurenți N. V. M. și L. A. I., în calitate de succesori testamentari ai defunctei H. E., astfel cum rezultă din copiile acestora, dar chiar din motivarea în fapt a acțiunii.
Dacă s-ar reține că terenurile din trupul „L.”, sau „La M. au suprafața de 37 ha, astfel cum susțin recurenții, în prezența celor două contracte dotale, suprafața ce li s-ar fi cuvenit defunctelor N. F. și H. E. este de 12,33 ha de teren (37X2: 6).
Privită din acest punct de vedere, concluzia instanței de fond din care rezultă că reclamanților recurenți li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafață mult mai mare decât cea care li se cuvenea este una corectă, atât prin titlurile de proprietate nr. 404/2002, nr. 58/2007, cât și în baza unor sentințe judecătorești (decizia civilă nr. 355/2006 a Tribunalului V., sentința civilă nr. 1859/2007 a Judecătoriei Rm. V.).
Nu poate fi primită apărarea recurenților reclamanți cu privire la constatarea nulității titlurilor de proprietate ale pârâților intimați în condițiile art. III lit. a din Legea 169/2007, deoarece potrivit dispozițiilor alin. (2) al acestei dispoziții legale nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Nu se poate reține că dreptul și interesul recurenților reclamanți este unul legitim, prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate și în contextul de fapt mai sus arătat.
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâții intimați au deținut terenuri în punctul numit „La M.”, iar astfel cum reține și instanța de fond titlurile acestora sunt mai caracterizate decât cel deținut de recurenții reclamanți, deoarece au fost emise anterior celui dintâi, dar și prin prisma faptului că cel emis pe numele antecesoarelor recurenților nu este emis după autorul deposedat.
Răspunsurile la interogatoriu ale pârâților nu pot fi considerate ca având relevanță în soluționarea cauzei, deoarece recunoașterile părților pot determina soluția instanței doar în situația în care se referă la drepturi de care pot dispune.
Schimbarea amplasamentului pârâților intimați este în atribuția Comisiei Locale de Fond Funciar care gestionează aplicarea legii la nivelul întregii localități, iar potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea 18/1991, privind fondul funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atribuirea efectivă a terenurilor în zonele colinare se face de regulă pe vechile amplasamente, aceeași dispoziție fiind preluată și în art. 2 alin. (1) din Legea 1/2000. Acordul acestora privind translatarea terenurilor lor cu 40 de metri în aval, acolo unde au deținut inițial terenurile nu poate avea drept efect anularea titlurilor lor de proprietate și refacerea lucrărilor de punere în posesie la nivelul localității.
Decizia nr. 355/2006 a Tribunalului V. a fost pronunțată în contradictoriu cu alte persoane, intimații pârâți nefiind părți în litigiul finalizat astfel (fila 427 din dosarul instanței de fond).
În condițiile art. 1200 pct. 4 și 1202 din Codicele civil de la 1864, în vigoare prin normele art. 230 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, numărul 71/2011, prevederile hotărârii judecătorești mai sus arătate se impun părților ca o prezumție legală. Prezumția nu este însă una absolută, putând fi răsturnată, ceea ce în cauza de față s-a și întâmplat.
Chiar dacă prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că pârâții folosesc o suprafață mai mare decât cea înscrisă în titlurilor lor de proprietate, instanța de fond a fost investită cu o acțiune în revendicare pentru suprafața cuprinsă în titluri.
D. în fața instanței de recurs suprafața a fost modificată, aceasta reprezintă o cerere nouă.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 294 raportat la normele art.316 Cod de procedură civilă, în calea de atac a recursului nu se pot face alte cereri decât cele formulate în fața instanței de fond, astfel că această apărare nu poate fi primită.
Motivele de netemeinicie ale hotărârii invocate prin concluziile scrise nu vor fi examinate, fiind evident formulate în afara termenului de prescris de dispozițiile art. 303 din Cod de procedură civilă.
Rezultă așadar, potrivit celor de mai sus că nu sunt temeiuri pentru constatarea nulității titlurilor de proprietate ale intimaților pârâți și nici pentru admiterea acțiunii în revendicare.
Față de cele mai sus arătate, soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate prin cererea de recurs, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și 304 pct. 1, art. 305 și nici cele ale art. art. 312 alin. (5) Cod de procedură civilă, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) din același act normativ, calea de atac de față să fie respinsă, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată la instanța de recurs, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții N. S. și L. A. I., în nume propriu și succesori ai defunctei N. F. ( decedată în etapa recursului ) și M. Y. I. împotriva sentinței civile nr. 304/2014 a Judecătoriei Avrig, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
Președinte, E. D. | Judecător, C. E. G. | Judecător, D. T. L. |
Grefier, S. E. |
red.CEG 30.04.2015
j.f.A.I.V.
tehn.S.E. 4.05.2015
2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 688/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
