Drept de retenţie. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 288/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 288/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelanta U. L. B. SIBIU și pe intimații C. G. (N.F.), C. C. E. P., T. R. (N. C.), C. R. M. P. VIKTOR, B. (N. C.) R. Y. B. C., și B. R. Y. B. C., apel împotriva s.c. nr. 5842/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect pretenții Disjuns din dos. nr._ al Tb. Sb.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă c. jr. D. B., pentru intimați av. N. S. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta apelantei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului apel.
Față de actele depuse de către părți la dosarul cauzei, probele administrate și concluziile prezentate, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii pentru motivele invocate în scris. Concluzionând arată că de când a preluat imobilul respectiv anul 1982, s-au făcut lucrării de investiții pentru al putea folosi ca spațiu de învățământ. Cu privire la investițiile în sumă de 422.000 lei arată că acestea au fost stabilite de experți prin expertiză și reprezintă o valoare certă, necontestată de pârâți, valoarea lucrărilor de investiții are în vedere starea actuală a lucrărilor și utilitatea lor, ceea ce corespunde valorii rămase, neamortizate. Susține că în aceste condiții are împotriva pârâților un drept de creanță, actual și determinat, iar acțiunea formulată nu este prematură, după cum reține instanța de fond, pentru aceste motivele arătate în scris și oral solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Concluzionând apreciază că prezenta acțiune este prematură întrucât la data când apelanta a introdus acțiunea în pretenții aceasta avea imobilul în folosință, abia în timpul procesului pârâții au devenit proprietari și li s-a restituit imobilul în natură potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 care nasc raporturi de locațiune chiar dacă nu există un contract de închiriere încheiat, astfel că locatarul care face investiții într-un imobil nu poate să pretindă contravaloarea lor câtă vreme el îl folosește, la acest moment nu se poate stabili care este exact contravaloarea investițiilor stabilite acum 5 ani și nu se cunoaște încă cât timp apelanta va mai folosi imobilul. Pentru aceste motivele arătate în scris și oral solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală . Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele depuse de către părți la dosarul cauzei, probele administrate și concluziile prezentate, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.5842/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis excepția prematuritatii actiunii, invocata de parati si in consecință, s-a respins ca prematura acțiunea formulată de reclamanta U. L. B. SIBIU în contradictoriu cu pârâții C. CERDA, C. C. E. P., T. R., C. RICARD M. P. VIKTOR, B. R. Y. B. C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că actiunea care face obiectul prezentei cauze a fost calificata de Curtea de Apel A. I. ca fiind o actiune in pretentii de drept comun, intrucat conditiile de admisibilitate a actiunii intemeiate pe art. 48 alin1 din Legea 10/2001 nu erau indeplinite in cauza, reclamanta (parata-reclamanta reconventionala la acea vreme ) nu avea calitatea de chirias, iar imobilul nu avea destinatia de locuinta, ci de unitate de invatamant.
La termenul de judecata din data de 17.04.2013, reclamanta prin reprezentant a aratat ca solicita obligarea paratilor la plata contravalorii lucrarilor efectuate la imobilul in litigiu in temeiul art. 997 Cciv, referitor la imbogatirea fara justa cauza.
In doctrina s-a aratat, referitor la momentul inceperii termenului de prescriptie pentru formularea actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, ca atunci cand imbogatirea si insaracirea corelativa s-au produs ca urmare a faptului ca insaracitul a efectuat anumite lucrari de imbunatatire a locuintei imbogatitului, locuinta pe care o folosea insaracitul, inceputul termenului de prescriptie coincide cu data cand reclamantul a incetat sa mai foloseasca acea locuinta.
In acelasi sens s-a pronuntat si practica judiciara. Astfel, prin Decizia civila nr. 2521/10.06.2003 pronuntata de Sectia Civila a instantei supreme, s-a aratat ca dreptul la despagubire se naste de la data incetarii contractului de inchiriere, prin ajungere la termen sau in alte conditii prevazute de lege, deoarece pana la incetarea raporturilor locative, chiriasul este cel care se foloseste de acel spor de valoare.
Daca s-ar admite teza potrivit careia chiriasul ar putea cere contravaloarea imbunatatirilor ce exced cheltuielilor locative, s-ar crea o imbogatire fara justa cauza a acestuia din urma, intrucat la sfarsitul locatiunii valoarea imbunatatirilor va fi inferioara prin uzura, morala si fizica, de care a profitat chiriasul, fara vreun profit direct in patrimoniul proprietarului.
S-a aratat in consecinta, ca nu se poate naste in favoarea chiriasului un drept cert actual si determinat cu privire la valoarea lucrarilor executate la imobil inainte de incetarea contractului de locatiune si in lipsa obligatiei de a preda imobilul inchiriat, neputandu-se recunoaste nici un drept de retentie pentu garantarea creantei.
In cauza, reclamanta este cea care foloseste in prezent imobilul si care, conform legii, urmeaza sa il foloseasca inca o perioada relativ indelungata in temeiul unui contract de inchiriere ce urmeaza a se incheia intre parti, fiind vorba un imobil restituit in temeiul Legii 10/2001.
In consecinta, se constata ca, la acest moment, reclamanta este cea care beneficiaza de imbunatatirile pretinse, neputandu-se estima ce valoare vor avea acestea la sfarsitul locatiunii, sau daca acestea vor mai avea vreo valoare pentru proprietar la momentul la care acesta va intra in posesia imobilului, pentru a se putea discuta de existenta unei imbogatiri fara justa cauza.
Asa fiind, se constata ca la acest moment reclamanta nu detine un drept cert, actual si determinat, neputandu-se stabili valoarea pretinsei imobgatiri fara justa cauza de care ar beneficia paratii, motiv pentru care s-a admis exceptia prematuritatii si s-a respins actiunea ca prematura.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ULBS Sibiu, care a solicitat desființarea sentinței și admiterea acțiunii sale. În motivarea apelului se arată că a efectuat investiții al imobilul în litigiu, care este dat în administrarea Universității „L. B.” Sibiu din anul 1982, investiții care, conform expertizei, se ridică la valoarea de 422.428 lei, iar în temeiul art. 997 c.civ. privind îmbogățirea fără justă cauză, reclamanta este îndreptățită să ceară proprietarului valoarea acestor investiții, în condițiile în care patrimoniul său a fost micșorat, iar patrimoniul cestuia s-a mărit cu această sumă. Instituția este îndreptățită să-și recupereze valoarea investițiilor efectuate fără să aștepte momentul evacuării din imobil. Invocă diospozițiile art. 7 și 8 din DL 167/1958 privind prescripția extinctivă. Susține apelanta că în practică s-a aplicat regula începerii cursului prescripției extinctive de la data când cel „sărăcit” a cunoscut sau trebuia să cunoască micșorarea patrimoniului său și sporirea corespunzătoare a patrimoniului altei persoane. La momentul formulării cererii reconvenționale, ULBS cunoștea valoarea investițiilor efectuate cu care s-a micșorat patrimoniul său și care au sporit corespunzător patrimoniul moștenitorilor foștilor proprietari.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Instanța de fond a reținut corect și a admis excepția prematurității acțiunii formulate de reclamanta U. „L. B.” Sibiu.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 și 8 din D. 167/1958 privind prescripția dreptului la acțiune, pe care, de altfel, nici nu le-a reținut instanța de fond. Cursul prescripției dreptului la acțiune începe, într-adevăr, la data la care cel păgubit cunoaște paguba și pe cel care răspunde de ea, principiu care se aplică și situației îmbogățirii fără just temei. Dar în practică și în doctrină s-a statuat că acest termen curge de la data la care cel al cărui patrimoniu s-a micșorat, cunoscând aceasta și pe cel care răspunde, a pierdut posesia bunului la care a efectuat investiții. Ca urmare, prescripția dreptului la acțiune pentru îmbogățirea fără just temei începe să curgă doar de la acea dată.
În speță, reclamanta se află încă în posesia imobilului, beneficiază ea însăși de investițiile efectuate, iar această folosință se întinde conform legii, pe o perioadă relativ îndelungată, proprietarii fiind obligați, în temeiul L. 10/2001 să păstreze destinația clădirii, ca instituție de învățământ superior, pe o perioadă de 10 ani.
Ca urmare, la momentul formulării acțiunii, dar și la acest moment, nu se poate vorbi de o îmbogățire fără just temei a pârâților, pe seama reclamantei.
În consecință, sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 296 c.pr.civ. instanța va respinge apelul și o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta U. L. B. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 5842/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.04.2015
Președinte, E. D. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, F. O. |
Red. D.T.L. 13.05.2015
Tehnored. F.O. 13.05.2015
15 ex.
j.f. C. C. Mitruța
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 295/2015. Tribunalul SIBIU | Cerere necontencioasă. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
