Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 570/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 570/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 6109/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 570/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. T. L.
Grefier L. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe apelanții R. A. -G., R. A. F., C. C. I., C. I. D. și pe intimat D. V., intimat M. M., intimat L. N., apel împotriva s.c. nr. 3823/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 04.06.2015 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 11 iunie 2015, apoi pentru data de 18 iulie 2015 și apoi pentru data de azi,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3823/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul D. V. în contradictoriu cu pârâții M. M., R. A., R. A. F., C. I. D., C. C. I. și în consecință, s-a dispus apartamentarea imobilului înscris în C.F._ Sibiu cu nr. top._ C1 și C2 conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert topograf Mașca M., care face parte integrantă din hotărâre; s-a constatat că reclamantul a dobândit prin convenția-promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare legalizată sub nr. 5468/23.09.2008 de BNP M. R. E. două apartamente amplasate la etajul 2 al construcției C1 din C.F._ Sibiu; au fost obligați pârâții să predea toate înscrisurile necesare întabulării dreptului de proprietate al reclamantului asupra apartamentelor C.F._ C1 U1 – . mp și C.F._ C1 U1 – . mp, iar în caz de refuz sentința va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt de înscrierea în cartea funciară; au fost obligați pârâții să plătească în solidar în favoarea Statului suma de_ lei reprezentând taxă judiciară de timbru, prin încuviințarea ajutorului public judiciar acordat reclamantului; au fost respinse celelalte pretenții; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată; s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de R. A. – G. și C. C. I. în contradictoriu cu M. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 23.09.2008 s-a încheiat intre reclamant si pârâții M. M., R. A. – G. si C. C. I. o convenție denumita promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare de bun viitor legalizată sub nr. 5468/23.09.2008 de BNP M. R. E. in temeiul căreia parații s-au obligat ca pentru suma de_ Euro sa vândă reclamantului pana cel mai târziu 30.03.2009 doua apartamente in suprafața de aproximativ 100 mp fiecare, ce vor fi amplasate la etajul 2, ce urmează sa fie edificate pe terenul loc de casa de 1200 mp situat in Sibiu . in C.F._ Sibiu nr top. 256/2, teren pe care îl vor dobândi de la R. I. Si R. M.. Prețul de vânzare – cumpărare a fost de 100.000 Euro, care a fost achitat integral si in numerar in data de 23.09.2008 in întregime.
Din cuprinsul convenției, instanța reține că părțile au convenit asupra elementelor esențiale (lucrul vândut și prețul) ale vânzării propriu-zise precum și asupra datei limită pentru încheierea acesteia și a transferului proprietății, data menționată fiind un element determinant pentru reclamant – 30.03.2009.Din extrasul de carte funciara depus la dosar rezulta ca pârâții C. si R. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu titlu de drept cumpărare, intabulându-se dreptul de proprietate prin încheierea_/11.07.2011 sub B6, B7, iar prin încheierea nr._/20.04.2012 s-a intabulat si dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren.
Convenția încheiată are valoarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare ce da naștere în sarcina promitentului-vânzător unei obligații de a face: de a încheia contractul în forma înscrisului autentic notarial. În caz de refuz beneficiarul promisiunii are deschisa, în virtutea principiului executării în natura a obligațiilor de a face raportat la art.1073 si urm. Cod civil), calea unei cereri în executarea promisiunii dublata de una în prestație tabulara. Admiterea lor presupune întrunirea mai multor condiții: existenta unei promisiuni valabile, refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de vânzare-cumpărare, îndeplinirea obligațiilor de către partea care acționează si calitatea de proprietar asupra bunului a promitentului - vânzător. In cazul acțiunii prin care se cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, reclamantul trebuie să facă dovada că și-a îndeplinit propriile obligații și că pârâtul refuză să și le îndeplinească pe ale lui și evident, mai trebuie îndeplinită și condiția ca imobilul să fie intabulat în cartea funciară.
Din probatoriul administrat, instanța reține că reclamantul în calitate de promitent cumpărător a achitat prețul total de_ de EURO, la data încheierii antecontractului, pentru cumpărarea a doua apartamente precum și faptul că pârâții nu și-au îndeplinit, la data scadentă, obligația asumată prin antecontract relativ la perfectarea vânzării – cumpărării în formă autentică, neexecutarea obligațiilor fiindu-le imputabilă acestora.
În cauza de fata din probatoriul mai sus arătat rezulta ca pârâții sunt proprietari asupra construcțiilor, dreptul de proprietate fiind intabulat. Acestora le revine conform L 7/1996 obligația de a efectua documentația de dezlipire, astfel ca reclamatul să își poată înscrie dreptul de proprietate.
In cauza s-a încuviințat o expertiză topografica, aceasta fiind efectuata în cauză de expert topograf Mașca M. Acesta a identificat construcțiile, dar a evidențiat ca apartamentele care au făcut obiectul convenției nu au suprafața de 100 mp fiecare, fiind mai reduse ca suprafața. Expertul a evidențiat si părțile comune indivize.
La termenul de judecata din 7.04.2014 reclamantul a precizat acțiunea solicitând ca pârâții să predea toate înscrisurile necesare intabulării dreptului de proprietate al reclamantului asupra apartamentelor C.F._ C1 U1 – . mp ,_ –C1-U8 –. de 31,02 mp și C.F._ C1 U1 – . mp, iar în caz de refuz sentința va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt de înscrierea în cartea funciară. Instanța constată că aceasta solicitare excede convenției încheiate în condițiile în care obiectul promisiunii îl constituia construirea a două apartamente .Reclamantul are la îndemână alte căi legale dat fiind faptul că suprafața acestora nu a fost respectată .
Pentru aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul D. V. .
În baza art. 18 din OUG 51/2008 a obligat pe pârâți să plătească în solidar în favoarea Statului suma de_ lei reprezentând taxă judiciară de timbru, prin încuviințarea ajutorului public judiciar acordat reclamantului, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată și a a respins cererea de chemare în garanție formulată de R. A. – G. și C. C. I. în contradictoriu cu M. M.. Aceștia nu au administrat probe in sensul celor afirmate . Ori, cel ce face o afirmație trebuie sa o dovedească, simplele susțineri, fără suport faptic neputând fi reținute de către instanța ( art. 1169 C.civil ).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. I.-D., C. C. I., R. A. și R. A. F.. Aceștia au solicitat în principal anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea că judecarea pricinii s-a făcut în lipsa apelanților C. care nu au fost legal citați la instanța de fond. În subsidiar, solicită schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată cu motivarea că:
a) la data introducerii acțiunii era prescris dreptul reclamantului de a cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, termenul de prescripție de 3 ani fiind împlinit la data de 30.03.2012, față de data la are trebuia îndeplinită obligația de a face:
b) apelanții susțin că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantelor C. I. și R. A., care nu au fost părți în convenție și nu au încasat așa-zisul preț de 100.000 euro.
c) Instanța a încălcat disp. art. 132 c.pr.civ. pentru că a acceptat la termenul din 11.02.2014, după mai multe termene de la prima zi de înfățișare, modificarea de către reclamant a acțiunii introductive de instanță:
d) Prin sentința apelată instanța respinge cererea de chemare în garanție ți arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul M. M. împotriva numitului L. N. dar soluția nu este motivată, instanța nu aduce nici un argument de fapt ori de drept care să justifice respingerea cererii, iar cel chemat în garanție nu a fost citat în cauză.
e) Prima instanță reține în mod nejustificat că sunt întrunite cerințele admiterii acțiunii în executarea în natură a obligației de a face din promisiunea de vânzare-cumpărare pentru că din probele dosarului rezultă că nu există identitate între părțile convenției și proprietarii imobilului, apoi nu s-a făcut dovada că prețul de 100.000 euro a fost achitat celor doi promitenți-vânzători ce sunt și proprietari ai apartamentelor, în convențiile părțile au prevăzut că actul încheiat de ei poate fi prezentat instanței în vederea emiterii unui act jurisdicțional care să țină loc de contract, după dovada faptului că s-a achitat întreaga sumă aferentă transferului dreptului de proprietate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, instanța reține următoarele:
În ce privește cererea de anulare a sentinței atacate și trimitere a cauzei pentru rejudecare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, la instanța de fond pârâții C. au fost citați de la adresa indicată de reclamant în acțiune, adresă care corespunde celei înscrise convenția legalizată de notar(f. 6,7 fond), respectiv Sibiu, .. 17. La această adresă s-a îndeplinit procedura de citare atât cu pârâtul C. C. I., cât și cu pârâta C. I. D., conform art. 92 al. 2 c.pr.civ.(f. 28, 29, 34, 59, 60, 79, 80). În consecință, acest motiv de apel este neîntemeiat.
Cu privire la celelalte motive de apel:
a). Excepția prescripției extinctive este neîntemeiată. Acțiunea formulată de reclamant nu este o simplă acțiune de obligare a pârâților să facă ceva, ci este o acțiune în prestație tabulară, iar potrivit art. 29 al.4 din Titlul XII din L. 247/2005 această acțiune este imprescriptibilă.
b). Pârâtele C. I. și R. A. au calitate procesuală pasivă din moment ce reclamantul solicită și obligarea loc la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât acestea sunt întabulate în cartea funciară ca proprietare a apartamentelor, împreună cu ceilalți doi pârâți, soții lor(f. 8). Apelanții confundă calitatea procesuală cu temeinicia acțiunii. Deci și acest motiv de apel este neîntemeiat.
c). Precizarea de acțiune a fost depusă de reclamant la termenul de judecată din 7.04.2014(f. 144) și nu la termenul din 11.02.2014,un astfel de termen nu a fost acordat de instanță, de la termenul din 20.01.2014 s-a acordat termen la 24.02.2014. Potrivit art. 282 al. 2 c.pr.civ. împotriva încheierilor premergătoare se poate face apel odată cu fondul. Încheierea prin care instanța de fond a primit precizarea de acțiune nu a fost atacată cu apel odată cu fondul. Pe de altă parte, precizarea de acțiune a fost făcută în raport de concluziile raportului de expertiză, și oricum era necesar să fie soluționată împreună cu acțiunea principală, astfel că chiar dacă ar fi fost înregistrată separat, ar fi fost necesară conexarea ei la prezenta cauză, pentru o bună administrare a justiției.
d). Instanța nu a motivat soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a numitului L. N. pentru simplul motiv că la această cerere pârâtul maxim M. a renunțat(f. 123), iar instanța a luat act de această renunțare prin încheierea din 20.01.2014. prin sentința atacată instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții R. A.-G. și C. C. I. față de M. M., care, de altfel, avea calitatea de pârât, cerere pe care instanța a respins-o pentru că nu a fost dovedită(pag. 4 din sentință). Fraza reprodusă de apelanți în apel la pct. d) nu se regăsește în sentința atacată.
e). Practic, în acest motiv de apel pârâții susțin că acțiunea este neîntemeiată pentru că convenția de vânzare-cumpărare nu a fost încheiată cu toți proprietarii de carte funciară.
Convenția a fost încheiată între pârâții M. M., R. A. G. și C. C. I., pe de o parte, în calitate de promitenți vânzători și reclamantul D. V. în calitate de promitent cumpărător. În cartea funciară proprietari ai imobilului în care sunt situate cele două apartamente ce fac obiectul convenției, sunt pârâții R. A. și soția R. A., și C. C. I., cu soția C. I. D..
Natura juridică a convenției încheiate este cea de antecontract de vânzare-cumpărare. Din clauzele convenției rezultă voința părților de a vinde, respectiv cumpăra, ei asumându-și obligația ca, la data finalizării construcției să vândă, respectiv să cumpere, apartamentele ce fac obiectul prezentului litigiu, astfel că primul petit al acțiunii este neîntemeiat, reclamantul nu a dobândit cele două apartamente, ci doar dreptul la îndeplinirea obligației pârâților semnatari ai convenției, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. De altfel, în convenția încheiată de părți se subliniază că actul încheiat nu este un contract de vânzare-cumpărare pentru că nu transferă dreptul de proprietate.
În cartea funciară cele două apartamente sunt întabulate în cote egale de câte ½ în favoare familiei R. și a familiei C., ca bun comun.
Potrivit art. 35 al.2 c.fam., nici unul din soți nu poate să înstrăineze un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, fără consimțământul celuilalt soț. Pârâtele R. A.-F. și C. I.-D. nu sunt părți ale convenției încheiate de soții lor și M. M. pe de o parte, cu reclamantul D. V. pe de altă parte, deci ele nu și-au asumat nici o obligație față de reclamant, astfel că nu pot fi obligate să respecte o obligație pe care nu și-au asumat-o, astfel că raportat la disp. art. 1073 c.civ. acțiunea formulată de reclamant împotriva acestora este neîntemeiată.
Cum apartamentele ce fac obiectul litigiului sunt bun comun, pârâții R. A. G. și C. C. I. nu pot fi obligați să încheie contract de vânzare cumpărare, în lipsa consimțământului soțiilor lor.
În acest sens a concluzionat și ÎCCJ, care prin Decizia nr. 12/2015 a admis recursul în interesul legii, stabilind că în interpretarea art. 1073 și 1077 c.civ. în situația în care promitentul vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi valorificată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țin loc de contract de vânzare-cumpărare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalți coproprietari.
Pârâtul M. M. nu poate fi obligat să încheie contract de vânzare-cumpărare și nici ă predea actele necesare întabulării pentru că nu este proprietar al apartamentelor în litigiu.
În ce privește susținerea apelanților că nu s-a dovedit plata sumei de 100.000 euro de către reclamant, aceasta este neîntemeiată, pentru că în convenție s-a consemnat că prețul a fost integral achitat la data de 23.09.2008, iar părțile au convenit că poate fi prezentat instanței pentru emiterea unui act jurisdicțional care să țină loc de contract, după dovada faptului că s-a achitat întreaga sumă aferentă transferului dreptului de proprietate, ori această mențiune nu face referire la achitarea prețului, ci a cheltuielilor necesar a fi efectuate pentru întabularea imobilului.
Față de toate aceste împrejurări, față de cele reținute la motivul e) de apel, instanța, potrivit art. 296 c.pr.civ. va admite apelul și va schimba sentința atacată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii civile formulate de reclamant. Se va păstra dispoziția din sentință cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție și cu privire la constatarea că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Față de soluția dată în cauză, având în vedere că reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar la instanța de fond, iar prin prezentul apel sentința a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii, având în vedere disp. art. 19 din OUG nr. 51/2008 se va înlătura din sentință dispoziția privind obligarea pârâților la plata către stat a sumei reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei de timbru, aceasta urmând să rămână în sarcina statului.
Potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008, față de împrejurarea că apelul a fost admis și că apelanții au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru, intimatul va fi obligat să plătească statului suma de 2152,75 lei reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care apelanții au beneficiat de reducere de 50%. Apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel, arătând că le vor solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții C. C. I., C. I. D., R. A. și R. A. F. împotriva sentinței civile nr. 3823/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o schimbă în sensul că respinge în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamantul D. V. împotriva pârâților M. M., R. A.-G., R. A.-F., C. I. D. și C. C. I..
Înlătură dispoziția din sentință privind obligarea pârâților la plata în favoarea Statului a sumei de 17.118 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, aceasta rămânând în sarcina statului.
Păstrează dispoziția din sentință privind respingerea cererii de chemare în garanție și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă intimatul D. V. să plătească statului suma de 2152,75 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care apelanții au beneficiat de reducere.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
Președinte, E. D. Plecată C.O. - cf. art. 261 alin. 2 C. Semnează Președinte Tribunalul Sibiu C. E. G. | Judecător, D. T. L. |
Grefier,
L. A.
RED. D.T.L.
Tehnored. L.A.
12 ex./17.07.2015
J.F.M. P.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 524/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
