Legea 10/2001. Sentința nr. 532/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 532/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 1414/2/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 532/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Grefier E. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții P. A. - M., P. B. F., P. C. T., P. G. A. M., CĂSĂTORITĂ C., C. G. C. și pe pârâta C. C. DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR, pârât C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENDAREA IMOBILELOR, având ca obiect legea 10/2001 declinat(Lg.134/2010).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 martie2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.03.2015 și pentru data de 30.03.2015, când în aceeași compunere, a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19.02. 2013 la Curtea de Apel București, reclamanții P. A.-M., P. Betlina F., P. Chrisioph T., P. G. A. M. (căsătorită C.), C. G. Ciaudia, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. C. de Stabilire a Despăgubirilor și C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor, obligarea pârâților ca, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate, să selecteze dosarul nr._/CC, ce are ca obiect emiterea titlului de despăgubire în baza Dispoziției nr. 1202/16.02.2002, emisă de Primarul Municipiului Sibiu, ce vizează despăgubiri aferente imobilelor situate în Sibiu, șip. Munteniei, nr. 42, să desemneze un evaluator, iar în termen de 20 de zile de la însușirea raportului de evaluare, să emită titlul de despăgubire.
În motivarea acțiunii, în fapt, reclamanții au arătat că prin Dispoziția Primarului Municipiului Sibiu nr. 1202/2002 a fost soluționată cererea petentului P. Reimar Veit Christian Leonhardt și s-a admis în parte cererea de restituire în natură și s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru apartamentele situate în CF nr. 2233, nr. top. 5261/14/1, 5261/14/2 și 5261/14/3.
Întrucât a intervenit decesul dobânditorului, dreptul la despăgubiri a fost transmis moștenitorilor P. A.-M., P. B. F., P. Chrisioph T., P. G. A. M. (căsătorită C.).
Ulterior, prin act notarial, moștenitorii au cesionat către reclamanta C. G. C. cota de 65 % din drepturile de despăgubire.
Până la data sesizării instanței, pârâtele nu au întreprins nici un demers pentru acordarea despăgubirilor. Neacordarea despăgubirilor contravine dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004. ale Legii nr. 247/2005 și protocoale adiționale CEDO.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: Dispoziția Primarului Municipiului Sibiu nr. 1202/2002, contractul de cesiune și procurile de reprezentare.
2. Pârâta C. C. de Stabilire a Despăgubirilor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca prematură și neîntemeiată, susținând caprin OUG nr. 4/2012 au fost suspendate procedurile de acordare a despăgubirilor. S-a mai arătat, că prin nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012 s-a arătat că nu mai există resursele financiare pentru lata despăgubirilor. Măsurile legislative adoptate nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către stat a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de CEDO., care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Reclamanții nu pot cere îndeplinirea obligațiilor înainte de expirarea termenelor prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte, se mai arată în întâmpinare, cu prilejui analizării dosarului reclamanților s-a constatat lipsa unor informații și înscrisuri necesare și s-au solicitat Primăriei Sibiu informații suplimentare pentru clarificarea inadvertențelor.
în drept au mai fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005, ale HG nr. 1095/2005, ale OUG nr. 54/2012.
3.Prin încheierea de ședință din data de 03.04.2013, Curtea de Apel București, făcând aplicarea dispozițiilor art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a dispus trimiterea ei Tribunalului Sibiu, aceasta fiind înregistrată la Secția a 11-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
4.La termenul din data de 18.11.2013, făcând aplicarea dispozițiilor art. 131 alin.l din Codul de procedură civilă, judecătorul a procedat la verificarea competenței instanței, a constatat că, față de obiectul litigiului, instanța de contencios administrativ este necompetentă și a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a Secției a Il-a civile și de C. administrativ și fiscal și a declinat competența de .soluționare a cererii în favoarea Sec{iei i civile a Tribunalului Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei de a efectua demersuri și de a emite decizia pentru acordarea de despăgubiri, în aplicarea Legii 10/2001, modificată.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, deciziile emise în condițiile art. 33 și 34 pot fi atacate la Secția civilă a tribunalului, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței jurisdicționale prevăzut de alin. 1.
5. Prin sentința civilă nr. 943/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Secția I civilă, s-a admis excepția de necompetență materială a Secției I civile a Tribunalului Sibiu în soluționarea cererii formulate de reclamanți, reprezentanți convențional de av. Iavolschi B. Ș. în contradictoriu cu C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și Statul Român prin C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Secției a 2- a civile și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Sibiu. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului Secției civile a Curții de Apel A. I. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I civilă a Tribunalului, judecătorul Secției a Il-a civila și de contencios administrativ a arătat că litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165 din 2013, deși reclamanții nu își formulaseră astfel cererea de chemare în judecată, nu și-au precizat-o astfel nici ulterior, cu ocazia adoptării legii, și, mai mult decât atât, inclusiv la acest moment precizează încă odată că înțeleg să se judece din perspectiva altor dispoziții legale.
Procesului civil îi este caracteristic principiul disponibilității, înțeles, în sens material, prin dreptul părții de a dispune de "obiectul" procesului, iar în sens procesual, dreptul acesteia de a dispune de mijloacele procedurale acordate de lege. Astfel, partea este cea care determină limitele judecății, implicit și obiectul și cauza acesteia, ceea ce înseamnă că nici măcar instanța nu le poate modifica. Nu suntem în prezența unei situații de natura celor în care reclamantul își formulează insuficient pretențiile și cauza cererii, revenindu-i instanței rolul de a stabili care sunt textele legale aplicabile, ci el înțelege să indice expres care este natura cererii formulate. In condițiile în care reclamații indică expres că nu înțeleg să se judece invocând dispozițiile Legii nr. 165/2013, în opinia noastă instanța nu poate judeca litigiul în temeiul acestor prevederi legale decât nesocotind principiul disponibilității. Instanța este chemată să analizeze legalitatea și temeinicia pretențiilor reclamanților în limitele în care aceștia și le-au formulat.
Așa fiind, litigiului nu-i sunt incidente prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, ci cele ale art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ceea ce atrage competența de soluționare a cererii în favoarea Secției a II-a civile și de contencios a Tribunalului Sibiu.
6.Prin sentința civilă nr. 84/2014, pronunțată de Curtea de Apei A. lulia, Secția I
civilă, în soluționarea conflictului negativ de competență, s-a stabilit competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, Secția I civilă.
În considerentele hotărârii, Curtea a arătat că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, deci și litigiului de față, pornit în 19.02.2013.
7. La data de 12 februarie 2015 reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând obligarea Comisie Naționale pentru Compensarea Imobilelor București să soluționeze dosarul_/CC în vederea acordării despăgubirilor pentru imobilul situat în Sibiu, st. Munteniei nr. 42, înscris în cf 2233 Sibiu nr. top. 5261/14/1, 5261/14/2, 5261/14/3, potrivit procedurii reglementate de art. 21 alin. 5-9 din Legea nr. 165/2013, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
8. Prin întâmpinarea depusă la data de 11 martie 2015 de către Comisie Naționale pentru Compensarea Imobilelor București, întâmpinare formulată ca urmare a precizării e acțiune, s-a solicitat să se constate că acțiunea este neîntemeiată, întrucât cu prilejul analizării dosarului s-a constatat lipsa unor informații și înscrisuri necesare pentru ca dosarul de despăgubire să poată fi trimis la evaluator. Noua procedură a instituit un termen de 120 de zile în care persoanele interesate să postă face completarea dosarului, termenul fiind stabilit în favoarea notificatorilor.
Pe de altă parte, soluționarea dosarelor se face în ordinea stabilită de decizia_/2012 a CCSD, având în vedere principiile acolo stabilite. Soluționarea dosarului înaintea altor dosare înregistrate la Comisie mai înainte ar reprezenta o discriminare pozitivă în ceea ce îi privește pe reclamanți și ar duce la încălcarea art. 16 din Constituția României, respectiv la încălcarea egalității de șanse și tratament, cetățenii fiind egali în fața legii.
Analizând probatoriu administrat în cauză tribunalul reține următoarele:
În anul 2001, P. Reimar Veit Christian Leonhardt a înregistrat la Primăria Sibiu notificare pentru restituirea în natură a imobilului înscris în carte funciară 2233 Sibiu.
Prin dispoziția nr.1202/16.12.2002 emisă de Primăria municipiului Sibiu se restituire în natură partea de imobil rămasă în proprietatea Statului și se acordă despăgubiri pentru apartamentele din imobil înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 foștilor chiriași .
Persoana îndreptățită, în favoarea căreia a fost emisă dispoziția, a decedat în 26.02.2005, iar potrivit certificatului de moștenitor nr.55/2005 emis de BNP D. V. calitatea de moștenitori o au: P. A. Margarette, P. Christopt T., P. B. F. și P.-G. A. M., fiecare în cotă de ¼ părți.
Prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 160 BNP „ D. S.” reclamanții, moștenitori, au cesionat o cotă de 65% din drepturile lor, celeilalte reclamante, C. G.-C..
La Secretariatul Comisiei Centrale s-a format dosarul de despăgubire_/CC, urmând a fi respectate dispozițiile Legii nr.247/2005.
Pârâta s-a apărat invocând faptul că s-au solicitat dovezi suplimentare reclamanților, așa încât nesoluționarea dosarului nu echivalează cu tergiversarea lui, reclamanții fiind obligați să facă dovezile solicitate.
Reclamanții au făcut, însă, dovada că au trimis actele solicitate, a se vederea adresele și înscrisurile de la f.39-50, dosar_ .
S-a mai arătat de către pârâtă că după . Legii nr.165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubiri constituite în temeiul Legii nr.10/2001 se desfășoară în conformitate cu procedurile acestei legi, care prevede ca măsura reparatorie în echivalent compensarea prin puncte.
Nu se face nici un reproș cu privire la modalitatea legală de acordare de măsuri reparatorii, cererea reclamanților vizând nesoluționarea dosarului de despăgubire.
Se reține, din concluziile pârâtei, că, într-adevăr la nivelul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor s-au înregistrat până la acea dată_ dosare și că ordinea de soluționare va fi stabilită prin Decizia Comisiei Centrale ( a se vedea decizia_ din 14.11.2012).
Ceea ce, însă, se poate reproșa cu deplin temei este lipsa unor proceduri eficiente de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate ale reclamanților.
Termenul rezonabil de soluționare a cererilor reclamanților, așa cum este reglementat de art.6 din CEDO și cum se regăsește explicat în jurisprudența Curții, este evident încălcat în condițiile în care au trecut mai bine de 14 ani de la momentul formulării cererilor de despăgubiri .
Nesoluționarea cererii reclamanților ( și nu numai ) într-un interval de timp rezonabil face dovada că mecanismul implementat pentru restituirea bunurilor nu este compatibil cu respectarea drepturilor prevăzute de art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.
Astfel nu poate fi primită apărarea pârâtei că prin obligarea la soluționarea dosarului acesta s-ar ajunge la o discriminare pozitivă a reclamanților în raport cu celelalte persoane ale căror dosare au fost înregistrate pe rolul Comisiei la o dată anterioară.
Atâta vreme cât instanța apreciază că în cauză se constată o tergiversare nejustificată în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru un drept recunoscut deja reclamanților, nu se poate refuzat cererea lor pe motiv că și drepturile altor persoane au fost încălcate.
Raportat la anul 2001 când autorul reclamantului a formulat cererea de despăgubiri, nesoluționarea dosarului de despăgubiri nici la momentul anului 2015 apare ca depășind intervalul de timp „ rezonabil”, așa cum este el definit de jurisprudența CEDO.
Conform art.21 alin.5-9 din Legea nr.165/2013, Secretariatul Comisiei procedează, în baza documentelor transmise, la verificarea dosarelor din perspectiva existenței dreptului persoanei care se consideră a fi îndreptățită la măsuri reparatorii.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului comisei, se va revalida sau invalida decizia entității investite de lege, se aprobă punctajul stabilit conform alin.7 și se va emite decizie de compensare prin puncte a imobilul preluat abuziv .
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept tribunalul va admite cererea reclamanților astfel cum a fost precizată, fără stabilirea termenului de 30 zile, termen ce era aplicabil din perspectiva dispozițiilor Legii nr.554/2004.
Nu s-a făcut de către reclamanți dovada cheltuitelor de judecată solicitate, motiv pentru care acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții: P. A. M., P. B. F., P. Cristoph T., P. G. A. M., căsătorită C., toți cu domiciliul procesual ales la mandatar SCA S. și Asociații, cu sediul în Sibiu, ..3, și C. G.-C., domiciliată în București, ..92, . în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1 și în consecință:
Obligă pe pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București să soluționeze dosarul_/Cc, având ca obiect cererea de despăgubiri pentru imobilul situat în Sibiu, ., înscris în Cf 2233 Sibiu nr.top. 5261/14/1, 5261/14/2, 5261/14/3, cu respectarea dispozițiilor art.21 alin.5-9 din Legea nr.165/2013.
Respinge ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2015
Președinte, V. C. D. | ||
Grefier, E. G. |
Red.VD/11.06.2015
Tehn.EG/15.06.2015
Ex. 9
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 452/2015. Tribunalul SIBIU | Partaj judiciar. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
