Contestaţie la executare. Decizia nr. 195/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 3705/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 195/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimatul P. D. F., apel împotriva s.c. nr. 5820/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată av. A. L., lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta intimatului depune dovada achitării onorariu de avocat suma de 600 lei.
La întrebarea instanței, reprezentanta intimatului învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală pentru motivele invocat prin întâmpinare. Concluzionând susține că decizia de calcul nu a fost comunicată intimatului așa cum prevăd disp. art. 44 CPF, invocă în apărare disp. art. 44 alin.1 teza I și art. 110 alin.2 din OG nr. 92/2003 . Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 5820/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte contestația la executare formulată de către contestator P. D. F. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, și în consecință, au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare al intimatei nr._/2014 față de contestator; s-a respins cererea de restituire a sumelor de bani reținute de intimată ca urmare a instituirii măsurii popririi; în baza art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 s-a dispus restituirea către contestator a sumei de 50 lei la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu titlu de taxă judiciară de timbru; a fost obligată intimata la plata către constatator a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a sumei de 357, 8 lei către stat, cu titlu de taxă judiciară de timbru în baza art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 18.01.2013 intimata a emis pe numele contestatorului titlul executoriu nr._ având la bază, așa cum se arată în cuprinsul titlului, decizie calcul accesorii nr._/31.05.2012 pentru sumele de 2096 lei, 315 lei și respectiv suma de 2466 lei.
Cu aceeași ocazie a fost emisă și somația din data de 18.01.2013 (f 46) prin care contestatorul era înștiințat despre faptul că figurează în evidențele fiscale cu suma de4.877 lei, somație publicată pe pagina de internet a instituției la data de 19.03.2013 (f 50).
Ulterior, la data de 12.12.2013 intimata a emis pe numele contestatorului titlul executoriu nr._ (f 55) având la bază, așa cum se arată în cuprinsul titlului, decizia de calcul accesorii nr._ pentru suma de 179 lei.
Cu aceeași ocazie a fost emisă și somația din data de 12.12.2013 (f 54) prin care contestatorul era înștiințat despre faptul că figurează în evidențele fiscale cu suma de 179 lei, somație comunicată de către intimată prin publicitate (f 56-58).
La data de 04.02.2014 intimata a emis adresă de înființare a popririi către contestator prin care i se comunica că a fost luată măsura indisponibilizării sumelor existente la patru instituții bancare din Mun. Sibiu, adresă de înființare care a fost comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire către contestator la data de 25.02.2014 (f 60).
Dispozițiile art. 110 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003 și ale art. 44 alin. 1 teza I din OG nr. 92/2003 instituie principiul comunicării actului administrativ fiscal contribuabilului căruia îi este destinat și principiul opozabilității actului administrativ fiscal față de contribuabil în ceea ce privește efectele juridice ale acestuia. Normele metodologice de aplicare a codului de procedură fiscală precizează în art. 44.1 că „organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”
Aceasta înseamnă că actul administrativ fiscal își va produce efectele proprii împotriva contribuabilului doar din momentul comunicării sale sau la o dată ulterioară comunicării menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
În speță, instanța constată că decizia referitoare la obligații de plată accesorii pentru suma de 306 lei (f 90) nu a fost comunicată contestatorului (f 92), iar decizia referitoare la obligații de lată accesorii pentru suma de 493 (f 93) a fost comunicată prin publicitate (f 95), în timp ce deciziile de calcul accesorii nr._/31.05.2012 pentru sumele de 2096 lei, 315 lei și respectiv suma de 2466 lei, nu au fost comunicate instanței, constatându-se astfel inexistența titlului de creanță.
Ca urmare, instanța constată și reține că deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nu au fost comunicate contestatorului în conformitate cu dispozițiile legale (unele dintre ele neexistând), aceasta luând la cunoștință de obligațiile de plată conținute în actele menționate doar în urma comunicării adresei de înființare a popririi.
Așa fiind, acestea nu sunt opozabile acestuia și nu-și pot produce efectele proprii, deci nici cel al transformării acestora în titluri executorii, în condițiile în care contestatorul s-a aflat în imposibilitate de a lua la cunoștință de natura, cuantumul și scadența obligațiilor de plată precum și de a ataca deciziile în conformitate cu art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ceea ce atrage nulitatea titlului executoriu și, pe cale de consecință, și a somației fiind întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente referitoare la condițiile de validitate ale acestora.
Față de cele învederate, instanța a constatat întemeiată în parte contestația și a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare al intimatei nr._/2014 față de contestator.
În privința petitului privind restituirea sumelor de bani reținute de intimată ca urmare a instituirii măsurii popririi, instanța l-a respins, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada reținerii vreunor sume de bani în cauza pendinte.
În baza art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 s-a dispus restituirea către contestator a sumei de 50 lei la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel AJFP Sibiu care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii contestației la executare, cu motivarea că a început executarea silită împotriva contestatorului în baza obligațiilor restante comunicate electronic de către C.N.A.S., iar din actele de executare contestate rezultă că obligațiile de plată scadente și neachitate reprezintă contribuții de asigurări sociale. Actele de executare – somație și titlu executoriu – au fost corect întocmite, cu respectarea condițiilor de fond și de formă. Instanța de fond a anulat actele de executare, ori pe calea contestației la executare pot fi analizate doar motivele de nelegalitate a actelor de executare silită, nu și aspecte care țin de fondul cauzei și care pot fi puse în discuție doar în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ. Apoi, decizia prin care s-au stabilit obligațiile fiscale datorate de debitor nu a fost atacată de acesta în cond. art. 205 c,pr.fisc. Mai susține apelanta că la dosarul cauzei a depus dovada comunicării titlurilor de creanță reprezentate de deciziile de calcul accesorii.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Instanța de fond a reținut corect că din actele dosarului rezultă că s-au emis titluri executorii și somații, având la bază decizii de calcul accesorii, care, fie nu au fost comunicate sub nici o formă, iar altele doar prin anunț colectiv sau publicitate sau mai mult, nu au fost emise, din moment ce nu au fost depuse la dosarul instanței de fond.
Potrivit art. 110 din OG 92/2003 colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală. Pentru a deveni opozabil contribuabilului conform art. 44 din OG 92/2003, titlul de creanță trebuie comunicat acestuia, iar de la data comunicării produce efecte juridice.
Astfel, potrivit art. 45 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal își produce efectele împotriva debitorului doar din momentul comunicării sale sau de la o dată ulterioară comunicării, prevăzută în actul administrativ fiscal.
Potrivit art.141 din OG 92/2003 titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prev. de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prev. de lege.
Art. 44 din OG 92/2003 prevede procedura de comunicare a actului administrativ fiscal, astfel: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Potrivit alin. 4) din același articol, „ Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator”.
Din ansamblul dispozițiilor legale privind procedura de citare, cuprinse în cap. II din codul de procedură civilă rezultă că citarea se face personal celui citat(art. 92c.pr.civ.), și doar în caz excepțional, prin publicitate(art.95 c.pr.civ.)
În aceste condiții, constatăm că contestatorului nu i-au fost legal comunicate titlurile de creanță, reprezentat de deciziile de plată accesorii și în acest mod s-a încălcat dreptul la apărare al acestuia, care a fost lipsit de posibilitatea de a contesta pe cale administrativă aceste decizii.
Ca urmare, având în vedere că titlurile de creanță nu au devenit titluri executorii, corect a dispus instanța de fond anularea actelor de executare silită.
În consecință, potrivit art. 480 c.pr.civ. instanța va respinge apelul și va păstra sentința atacată. Potrivit art. 453 c.pr.civ. apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de intimata din contestație A.J.F.P. Sibiu împotriva sentintei civile nr. 5820/2014 a Judecatoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Obliga apelanta sa plateasca intimatului P. D. F. suma de 600 lei, cheltuieli de judecata în apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 05.03.2015
Președinte Judecător
E. D. D. T. L.
Grefier
F. O.
Red.D.T.L. 9.04.2015
Tehnored. F.O. 15.04.2015
4 ex.
j.f. A. D.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Încheierea nr. 452/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
