Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 7923/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 193/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelant P. G. și pe intimat E. R. ASIGURARE- REASIGURARE SA, apel împotriva s.c. nr. 3810/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelant av. F. V., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
La întrebarea instanței, reprezentantul apelantului învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apel.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de valoare redusă ca fiind prescrisă pentru motivele invocate în scris. Concluzionând apreciază că în cauză a intervenit prescripția cererii de chemare în judecată față de data producerii prejudiciului raportat la data promovării acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 3810/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis cererea formulată de reclamanta .” SA (contradictoriu cu pârâtul P. G. și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 6593,91lei cu titlu de despăgubiri plus dobânda legală calculată de la data de 18.05.2011 și până la data plății.
A fost obligat pârâtul la 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.11.2009 numitul P. G. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe raza Municipiului Sibiu. Acesta avea încheiată asigurare obligatorie RCA la Societatea reclamantă.
Din culpa sa a provocat un accident în urma căruia a fost avariată remorca cu nr. de înmatriculare_ .
Organele de poliție au stabilit culpa exclusivă a numitului P. G. care se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În baza asigurării reclamanta i-a plătit proprietarului remorcii suma de 6593,91 ron reprezentând cheltuielile de reparație ale remorcii. Cuantumul a fost dovedit cu actele de service.
Având în vedere faptul că pârâtul se afla sub influența băuturilor alcoolice se impune să suporte despăgubirea.
Față de acestea, în baza art.58 pct.4 din Legea nr. 136/95 și art.1025 și următoarele NCPC instanța a admis cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. G. solicitând admiterea apelului si, pe cale de consecința, să se dispună schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de valoare redusă ca fiind prescrisă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata în apel.
În expunerea motivelor de apel se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește sumele solicitate a fi achitate cu titlu de despăgubiri si dobânzi aferente pentru care s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani pana la momentul înregistrării acțiunii introductive de instanța - 08.05.2014.
În ceea ce privește legea aplicabila litigiului, respectiv soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca, in conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 precum si cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării in vigoare a noului Cod civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În consecința, în cauza sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care prevăd un termen general de prescripție de 3 ani, si nu dispozițiile noului Cod Civil.
Cu privire la momentul de invocare a prescripției, constituind o excepție absoluta, determinata de caracterul de ordine publica a normelor ce o consacra, prescripția poate fi invocata in orice stare a pricinii, inclusiv in recurs/apel.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prescripția extinctiva începe sa curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, in cazul acțiunilor in răspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita si in cazurile asimilate, prescripția începee sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască paguba si pe cel care răspunde de ea.
Evenimentul rutier s-a petrecut la data de 18.11.2009, moment de la care cel păgubit trebuia sa cunoască paguba si pe cel care răspunde de ea, iar cererea de chemare in judecata a fost înregistrata la data de 08.05.2014.
Independent de momentul subrogației personale a asigurătorului pentru cel păgubit, termenul de prescripție curge de la același moment, respectiv cel al provocării prejudiciului. Mai mult, in materie de asigurări, avem si prescripția speciala, de 2 ani.
Daca ne raportam la momentul stabilirii, prin hotărârea de condamnare penala, a faptului conducerii de inculpat a autoturismului care a cauzat prejudiciul, in stare de ebrietate, constatam ca acesta a fost condamnat la data de 15.09.2010, data de la care de asemenea termenul de prescripție este împlinit.
Chiar daca dreptul asigurătorului de a solicita contravaloarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul cauzat de pârât ar curge de la data solicitării acestora, de către păgubit, de asemenea ar fi împlinit termenul de prescripție.
În condițiile în care instanța era ținuta de a verifica incidența prescripției, indiferent de invocarea ei, in temeiul dispozițiilor anterioare de procedura, sus-arătate, hotărârea acesteia este netemeinica și nelegala.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 precum si cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării in vigoare a noului Cod civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În consecința, în cauza sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care prevăd un termen general de prescripție de 3 ani.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani iar potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prescripția extinctiva începe sa curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Dreptul asiguratorului la acțiune împotriva persoana răspunzătoare de producerea pagubei, poate fi valorificat potrivit dreptului comun fiind în afara raporturilor de asigurare astfel încât se aplică termenul general de prescripție nefiind aplicabile dispozițiile art.3 alin. 2 din Decretul 167/1958, care fac referire la termenul de prescripție de 2 ani.
Prin urmare dreptul reclamantei de a recupera despăgubirile achitate s-a născut de la momentul efectuării plății despăgubirilor respectiv 18.05.2011 și nu de la data producerii evenimentului asigurat cum susține pârâtul.
Față de aceste considerente tribunalul în baza art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de paratul P. G. împotriva sentinței civile nr. 3810/2014 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2015
Președinte Judecător
E. D. D. T. L.
Grefier
F. O.
Red.tehnored. E.D.. 8.04.2015
4 ex.
j.f. N. F.
| ← Drept de retenţie. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 195/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
