Obligaţie de a face. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 13254/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 75/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător D. T. L.
Judecător V. A.
Grefier A. F. A.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător H. C. se află în concediu medical, iar la data de 25 februarie 2015 se află pe lista de permanență d-na judecător D. D., care în prezent funcționează în cadrul Secției a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care s-a procedat la înlocuirea sa cu dna judecător L. D. T., care se află pe lista de permanență la data de 26 februarie 2015.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent G. A., recurent G. E. și pe recurent R. M., având ca obiect rectificare carte funciară împotriva sentinței civile nr. 2186/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenții reclamanți av. M. I., iar pentru recurenta pârâtă se prezintă av. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri de formulat și în baza actelor dosarului, instanța încheie faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți arată că singura modalitate de completare a probatoriului ar fi casarea cauzei și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, întrucât instanța de fond nu a motivat 5 capete de cerere, iar o hotărâre nemotivată este lovită de nulitate. Petitul referitor la servitute a fost admis de instanța de fond, petit ce are la baza expertiza, întrucât în sentință s-a arătat că raportul de expertiză este parte integrantă din sentință, însă, între timp acest teren s-a dezmembrat în două, iar cartea funciară nu mai este actuală. În situația în care nu s-ar admite casarea dosarului și trimiterea cauzei spre rejudecare, sentința instanței de fond ar rămâne fără obiect.
Reprezentanta recurenților reclamanți arată că, din toate punctele de vedere, chiar și al recursului declarat de recurenta pârâtă, se impune casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită să se aibă în vedere că prin completarea probatoriului, recurenta intimată s-a opus solicitării de casare a cauzei, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Reprezentantul recurentei pârâtă arată că se solicită casarea cu trimitere, deoarece s-a schimbat situația juridică a corpului de proprietate de 800 mp, proprietatea reclamantului, însă nu sunt îndeplinite cele două condiții pentru casarea hotărârii.
Reprezentantul recurentei pârâtă arată că se opune să se caseze cauza, cu trimitere spre rejudecare, deoarece sentința civilă s-a pronunțat în aprilie, iar în octombrie 2014 recurenta reclamantă și-a dezmembrat imobilul în două, motiv pentru care solicită să se refacă expertiza, având în vedere noua situație de carte funciară, ori în recurs se analizează motivele de nelegalitate.
Reprezentantul recurentei pârâtă solicită respingerea recursului, pentru că nu s-a invocat nici un motiv de nelegalitate, iar ceea ce se invocă este inadmisibil.
În cartea funciară în extenso se arată că, proprietar este din 1970 M. M., care și-a dezmembrat propriul teren, prin declarație autentică în două corpuri funciare, de 800 mp și 200 mp. Prin această declarație autentică, M. M., arată că terenul de 200 mp îl transmite Statului Român, în proprietate, potrivit art. 60 din Legea 115/1938, astfel că în baza actului de dezmembrare se operează în cartea funciară această dezmembrare.
Corpul funciar de 200 mp trecut în proprietatea Statului Român prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Sibiu din 28.12.1977, s-a atribuit în folosință recurentei G. și familiei R., pentru a-și construi o casă duplex, cu două apartamente. S-a construit casa, iar în anul 1997 au cerut transformarea dreptului de folosință în drept de proprietate.
Prin moștenire recurenta G. a ajuns în anul 1978 proprietara celor 800 mp și astăzi cei 800 mp aparțin recurentei G., iar 200 mp aparțin lui G. și R. și arată că în urmă cu 36 de ani când s-a edificat construcția s-a depășit amprenta la sol, granița terenului, cu 18 mp.
Reprezentantul recurentei pârâtă solicită obligarea pârâtei să consimtă translatarea dreptului de proprietate cu 18 mp, înspre cei 800 mp și să se modifice suprafața de la 200 mp la 218 mp și să se instituie un drept de servitute.
În precizarea de acțiune s-a arătat ca operațiune tehnică, unificarea celor 800 mp cu 200 mp și redezmembrarea terenului, dându-i-se 218 mp intimatei recurente, așa cum s-a extins cu această construcție.
Schița de dezmembrare nu are nici un viciu, proprietarul a dezmembrat în anul 1976 pe aliniamentul dorit de el proprietatea sa, iar schița de dezmembrare este vizată de Serviciul de Arhitectură și Sistematizare.
Pentru toate motivele arătate și prin întâmpinare, reprezentantul recurentei pârâtă solicită admiterea recursului formulat de către recurenta R. M. cel cu privire la servitute și solicită să se respingă în totalitatea acțiune, cu cheltuieli de judecată atât la instanța de fond, cât și în apel.
Reprezentantul recurentei pârâtă mai arată că sentința instanței de fond este motivată, iar temeiul de drept al translatării terenului, ar fi unificarea, dar unificarea și dezmembrarea, nu se pot face decât dacă se desființează dezmembrarea din anul 1976, ori nu se poate realiza acest lucru, deoarece nu este parte Statul Român și nu este motiv de nulitate absolută.
În replică, reprezentanta recurenților reclamanți arată că atunci când s-a dezmembrat terenul de 200 mp, acesta era la stradă, iar casa este amplasată jumătate în interior și jumătate pe celălalt teren. Mai arată, că se face referire doar la acțiunea inițială, nu și la completarea de acțiune și solicită instanței să fie obligată partea să-și dea consimțământul la unificare și la redezmembrare, pentru ca realitatea, amplasamentului casei, să fie corectă, în raport cu titlu de proprietate și arată că sentința instanței de fond nu a fost motivată cu privire la toate petitele de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin sentința civilă nr. 2186/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții G. A. și G. E. în contradictoriu cu pârâta R. M. și,în consecință, s-a dispus instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și auto asupra imobilului înscris în C.F.6909 Sibiu,nr.top. 4051/2012 ca fond servant în favoarea imobilului înscris în C.F._ Sibiu,nr.top,4051/20/1 ca fond dominant conform amenzii, nr.8 din raportul de expertiză efectuat de expert Meșu V.; au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că imobilul inițial a fost înscris în C.F.6909 Sibiu nr.top.405/20 loc de casă de 1000 m.p. și a fost în proprietatea numitei Mărgărițescu G. M., apoi a fost dezmembrat în anul 1976 în două corpuri funciare astfel:
nr.top. 4051/20/1 . loc de casă de 200 m.p;
nr.top.4051/20/2 – loc de casă de 800 m.p.
Corpul funciar de 200 m.p. a fost donat Statului Român și a fost dat în folosința reclamanților și pârâtei în cote egale de ½.S-a emis autorizația de construire nr.6356/1976 pentru construcția unei case formată din două apartamente.
In baza Lg.18/91 s-a atribuit terenul de 200 m.p. în cote egale către părți.
In cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către expert Meșu V..Acesta a relevat faptul că imobilul are o amprentă la sol de 217 m.p.
In plus apartamentul reclamanților nu are cale de ieșire directă la stradă fiind nevoit să treacă pe imobilul de 800 m.p. care în prezent este în proprietatea pârâtei.
Primul petit este inadmisibil deoarece prin translatare s-ar încălca cealaltă proprietate a pârâtei respectiv cea de 800 m.p. In această situație se impune doar stabilirea unui drept de superficie în favoarea reclamanților și doar pentru suprafața ocupată de apartamentul acestora.
In speță nu s-a formulat un asemenea petit.
De asemenea,petitele privitoare la nulitatea documentației de dezmembrare efectuată în anul 1976 nu sunt întemeiate. Atât timp cât părților li s-a acordat 200 m.p. pentru edificarea unei construcții trebuiau să respecte o asemenea suprafață,nu să pretindă ulterior un teren extins.
D. petitul privitor la servitutea de trecere este întemeiat deoarece apartamentul reclamanților este amplasat pe un loc înfundat fără acces direct la calea publică.
In aceste condiții ,în baza art.883 și următoarele NCcivil și art.757 și următoarele NCcivil instanța a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. A. și E. și pârâta R. M..
Reclamanții au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii principale sau subsidiare, cu motivarea că ambele părți recunosc că starea de fapt nu este cea evidențiată în CF și că s-au produs erori, iar în vederea intrării în legalitate au solicitat translatarea și rectificarea, respectiv unificarea provizorie și redezmembrarea cu rectificarea suprafețelor, pentru că în realitate nu s-a construit pe o suprafață de 200 mp ci pe 217 mp. Modificarea limitelor de proprietate se face efectiv prin operațiunea de translatare a imobilului 4051/20/1 în actualul amplasament, mai în interiorul top actual 4051/20/2/2.Aceste operațiuni se pot efectua conform Ordinului 634/2006. Rectificarea de hotare este posibilă fie în temeiul unei documentații cadastrale având la bază declarațiile autentice ale coproprietarilor sau în temeiul unei hotărâri judecătorești, iar ca urmare a rectificării de hotare nr. top 4051/20/1 este înconjurat de nr. top 4051/20/2/2, astfel că nu se mai impune chemarea în judecată a altor proprietari învecinați. Apoi urmează a se institui o servitute de trecere cu piciorul și mașina alături de servitute de vedere pentru cele două apartamente rezultate din dezmembrare.
Pârâta a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților, cu motivarea că corpul funciar coproprietatea părților cu nr. top 4051/20/1 are ieșire direct la stradă, fiind limitrof cu . a respins capetele de cerere privind reunificarea celor două corpuri funciare și redezmembrarea propusă de expert, prin care corpul lor funciar era desprins de la stradă și câștiga teren în interiorul celuilalt corp funciar, dar pierdea terenul de la stradă. Pentru că amplasarea celor două corpuri funciare a rămas, potrivit sentinței, aceeași așa cum a fost stabilită prin schița de dezmembrarea din anul 1975 coproprietatea pârâtei are ieșire directă la stradă și nu se impune instituirea unei servituți de trecere pentru că nu există două fonduri. Reclamanții G. au ieșire directă la stradă pentru că sunt coproprietari cu pârâta în cote egale pe terenul cu nr. top 4051/20/1, iar terenul de 800mp este proprietatea reclamanților, nu a pârâtei, cum greșit a reținut instanța de fond. Servitutea de trecere s-ar fi impus doar dacă s-ar fi dispus redezmembrarea și mutarea corpului lor funciar de la stradă. Ori în cauză nu există loc înfundat pentru a se institui servitutea de trecere.
Analizând sentința atacată instanța reține următoarele.
Prin acțiune reclamanții au formulat trei capete de cerere, apoi prin precizarea de acțiune, care a fost mai întâi disjunsă, apoi conexată, au mai formulat două capete de cerere, astfel încât obiectul acțiunii, în întregul ei, este deosebit de complex și presupune o analiză amănunțită.
Cu toate acestea, instanța de fond, a soluționat cauza fără să analizeze amănunțit toate capetele de cerere, raportat la probele administrate, și fără a aduce argumente convingătoare în sprijinul soluției pronunțate.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul aflării adevărului și justei soluționări a cauzei. Ori, instanța de fond nu a arătat pentru fiecare capăt de cerere admis sau respins care sunt argumentele logice și legale, de fapt și de drept, care i-au format convingerea.
Față de aceste împrejurări, cum nemotivarea sentinței echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, urmează ca potrivit art. 312 al.5 c.pr.civ. să se admită recursul, cauza fiind trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe de fond. Cu ocazia rejudecării instanța va avea în vedere și motivele invocate de părți în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite atât recursul declarat de reclamanții G. A. și G. E., cât și cel al pârâtei R. M. împotriva sentinței civile nr. 2186/11.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. C. D. D. T. L. V. A.
Grefier,
A. F. A.
Red. D.L./27.03.2015
Jud. fond F. N.
Tehnored. A.F/30.03.2015
2 ex
| ← Anulare act. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul SIBIU | Succesiune. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
