Pretenţii. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 13507/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 77
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. T. L.
Judecător C. E. G.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A, recurenta S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A. și pe intimat M. S. PRIN PRIMAR, intimat C. L. S., având ca obiect, pretenții, împotriva sentinței civile nr. 1619/2014 pronunțată de Judecătoria S..
La ultimul apel nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1619/2014 pronunțată de Judecătoria S., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți.
S-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de . GROUP S.A. București, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A. și în consecință:
A obligat pârâta S.C. D. și P. Construcții S.A. la plata sumei de 2774 lei, reprezentând despăgubiri, precum și dobânda legală raportat la debitul de 2774 lei, începând cu data de 22.10.2012 și până la momentul achitării integrale, în favoarea reclamantei;
A respins în rest acțiunea față de pârâta S.C. D. și P. Construcții S.A.;
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. S. prin Primar și C. L. al Municipiului S.;
A obligat pârâta S.C. D. și P. Construcții S.A. la plata sumei de 1644,94 lei, cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, reține:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ. anterior – aplicabil conform art. 6 alin. 2 Noul C.civ., coroborat cu art. 3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil – „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform prevederilor art. 999 C.civ. „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Or, prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, fiind încălcat tocmai principiul de drept conform căruia nimănui nu-i este permis să aducă, prin fapta sa, comisivă sau omisivă, vreo vătămare unei alte persoane, adică drepturilor subiective ale acesteia.
Pe cale de consecință, obligația încălcată prin săvârșirea unei fapte ilicite este o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor – obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, fiind vorba despre o obligație de a nu face.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, iar apărările invocate de către cei trei pârâți, prin invocarea excepției lipsei calității lor procesuale pasive, sunt apărări de fond, vizând condițiile răspunderii civile delictuale pe care acești pârâți nu le consideră întrunite în persoana lor.
Prin urmare, instanța a respins, ca neîntemeiate, toate cele trei excepții invocate de fiecare dintre pârâți, și anume: M. S. prin primar, C. L. S. și S.C. D. și P. Construcții S.A., a lipsei calității lor procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 20.04.2010, numitul Ș. D. a condus pe . S. Transilvania autovehiculul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea ..N. S.A., utilizat de ., asigurat CASCO la societatea reclamantă conform poliței . nr._/12.08.2008 (fila 8).
Din declarația conducătorului auto Ș. D. din data de 22.04.2010, coroborată cu declarația dată de acesta în calitate de martor audiat în cauză, dar și cu planșele foto, se reține că numitul Ș. D. a condus autovehiculul în cauză dinspre . S. Transilvania, iar după sensul giratoriu, datorită ploii și a gropilor din carosabil, umplute cu apă, a avariat roțile din partea stângă a autovehiculului, respectiv ambele anvelope și jante de pe partea stângă.(filele 33, 167, 159-164 ale dosarului)
În urma reparațiilor efectuate la autovehiculul avariat, în dosarul de daună nr. A1RA18SB/10/_/22.04.2010, reclamanta a achitat cu titlu de indemnizație de asigurare, suma de 5548 lei pentru factura fiscală nr. BT_/26.05.2010 (filele 14, 16).
D. consecință, reclamanta s-a adresat pârâților în vederea plății de către aceștia a sumei de 5548 lei cu titlu de despăgubiri, după cum rezultă din dovezile de convocare la conciliere directă.
Conform art. 998 C.civ. anterior aplicabil în cauză conform art. 6 alin. 2 Noul C.civ., coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil – „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform prevederilor art. 999 C.civ. „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Din cuprinsul dispozițiilor articolelor citate, rezultă că pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este necesară dovedirea existenței, cumulativ, a patru condiții, și anume: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, respectiv vinovăția făptuitorului, sub forma intenției (dolului) sau a culpei (neglijenței sau imprudenței).
În ceea ce privește prima dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, și anume prejudiciul, acesta constă în efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite a unei alte persoane. El trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: să fie cert, atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare și să nu fi fost reparat.
Totodată, răspunderea civilă delictuală este caracterizată de principiul reparării integrale a prejudiciului, fiind supuse reparării, pe de o parte, atât pierderea suferită de cel prejudiciat, adică paguba efectivă, cât și câștigul nerealizat ca urmare a faptei ilicite, iar, pe de altă parte, atât prejudiciul previzibil, cât și prejudiciul imprevizibil, toate acestea indiferent de forma de vinovăție, deci chiar și pentru cea mai mică culpă.
Instanța a considerat că reclamanta a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, actual și nereparat în valoare de 5548 lei, reprezentând despăgubirea achitată asiguratului său.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, raportat la prevederile art.1106 și 1109 C.civ. reclamanta asigurator este îndreptățită, pe calea acestei acțiuni în regres, să pretindă plata despăgubirii pârâtei, în limita indemnizației de asigurare plătite, în temeiul subrogației legale ce a operat, în drepturile asiguratului despăgubit.
De asemenea, reclamanta este îndreptățită și la repararea prejudiciului rezultat din întârzierea la plata de îndată a contravalorii despăgubirii, determinabil prin raportare la nivelul dobânzii legale, față de prevederile art.43 C. . asemenea în raport de data faptei ilicite, subrogația legală a reclamantei în drepturile păgubitului, incluzând și drepturile cu caracter accesoriu dreptului de creanță principal.
Pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală, este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită, ceea ce se apreciază în mod obiectiv. Este ilicită fapta unei persoane dacă s-a efectuat cu încălcarea normelor juridice care îi reglementează comportamentul.
Conform dispozițiilor art.5 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.” Persoanelor menționate în textul sus-arătat le incumbă o obligație de a face – de a fi înlăturat obstacolele din carosabil, respectiv gropile din carosabil cum au fost cele în speță fiind astfel de obstacole.
În cauză nu poate fi antrenată răspunderea pârâtului M. S., prin primar, în calitatea lui de titular al dreptului de proprietate asupra străzilor, conform dispozițiilor pct.III.1 din Anexa la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, întrucât în cauză reclamanta a invocat dispozițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, iar nu pentru eventuala faptă a lucrului.
Este adevărat că pârâtul C. L. S. este administratorul părții carosabile în speță potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea 215/2001, art. 22 teza I și art. 40 alin. 1 teza I din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, care avea obligația dea menține drumul în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.
Însă prin contractul de concesiune privind exploatarea de bunuri și a serviciilor publice nr. 69/1999 și actele adiționale la acesta, încheiat de pârâta S.C. D. și P. Construcții S.A. în calitate de concesionar cu concedentul C. L. S., în sarcina pârâtei concesionare s-a transferat obligația de a asigura viabilitatea drumurilor publice de pe raza Municipiului S. în sensul art. 2 pct. 2 din HG 1391/2006, respectiv starea tehnică corespunzătoare a părții carosabile, constând în practicabilitatea permanentă a acesteia, lipsa obstacolelor și existența amenajărilor rutiere și a mijloacelor de semnalizare, care să asigure fluența și siguranța circulației, conform art. 1 din actul adițional nr. 7/2006 la contractul de concesiune.
Instanța nu poate reține că în lipsa comenzii emise de Direcția Tehnică din cadrul Primăriei S., conform art. I.2 alin. 2 din anexa nr.1 a HCL 174/2009 pentru efectuarea reparațiilor necesare la partea de carosabil unde a avut loc accidentul rutier în speță, respectiv pentru astuparea gropilor din carosabil, concesionara pârâtă S.C. D. și P. Construcții S.A. nu poate fi antrenată răspunderea pentru prejudiciul cauzat asiguratului reclamantei atâta timp cât aceasta avea obligația de întreținere a drumului conform contractului de concesiune, așa cum s-a arătat. Pe de altă parte, conform art. I.2 alin. 1 din Regulamentul anexa 1 a HCL 174/2009 invocat de pârâta S.C. D. și P. Construcții S.A., acesta stabilește metodologia de refacere a infrastructurii rutiere în urma lucrărilor de modernizare, investiții sau intervenții de urgență asupra rețelelor edilitare de pe domeniul public și privat al Municipiului S., ori în speță, gropile din partea carosabilă în zona descrisă de conducătorul auto Ș. D. nu s-a reținut a fi rezultat în urma unei astfel de intervenții la vreo rețea edilitară.
Din concluziile raportului de expertiză și suplimentului la acesta efectuat în cauză, a rezultat că avarierea autovehiculului Audi A4 cu nr. de înmatriculare_ în data de 20.04.2010 nu s-a datorat în exclusivitate gropilor din carosabil din zona . S. Transilvania, ci și modului în care s-au efectuat manevrele de trecere peste aceste gropi de către conducătorul auto. Expertul a arătat că „prin adoptarea unei conduite adecvate situației create de prezența și trecerea peste gropile anterior descrise, conducătorul autoturismului putea evita producerea pagubelor semnalate”. (filele 201-214, 233-237).
Prin urmare, instanța a reținut că există legătură de cauzalitate între neîndeplinirea obligației de întreținere și reparație a părții carosabile de către pârâta S.C. D. și P. Construcții S.A. și producerea pagubei în speță doar în proporție de 50% din aceasta, existând și o culpă a conducătorului auto de 50% pentru avarierea autovehiculului_ la data de 20.04.2010, datorate conduitei și comportamentului acestuia în abordare traseului și zonei conflictuale, gropile semnalate având dimensiuni reduse și adâncime relativ mică.
Pentru aceste considerente, instanța a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. Și P. Construcții S.A., urmând ca aceastar să fie obligată să plătească reclamantei suma de 2774 lei, reprezentând contravaloare despăgubire, precum și dobânda legală, calculată la suma de 2774 lei, începând cu data de 22.10.2012 și până la data plății efective a debitului principal. Totodată, instanța a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei față de pârâții M. S., prin primar și C. L. al Municipiului S., ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. anterior, instanța a obligat pârâta S.C. D. Și P. Construcții S.A. să plătească reclamantei suma de 1644,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat, conform înscrisurilor de la filele 76, 77, 183, 198 ale dosarului.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termen, motivat, legal timbrat S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A, și S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A.
Recurenta S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A. solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii.
În subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Din motivarea recursului se reține că, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii întrucât recurenta nu este administratorul drumurilor publice din municipiul S. și nici nu are calitate procesuală pasivă, calitatea de administrator al drumurilor publice este atribuită generic prin actul adițional nr.7/2006 la contractul de cesiune nr. 69/1999.
Un alt motiv vizează neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 998 – 999 C. civ. și art. 1000 (1) C. civ., în sarcina pârâtei.
Instanța nu menționează nimic legat de susținerile S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A.
prin întâmpinare și concluziile scrise referitoare la prevederile HCL nr. 174/2009.
În fine, recurenta arată că în ce privește solicitarea S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A. nu a fost dovedită fapta ilicită și nici vinovăția.
În drept. se invocă art. 304 pct. 8 și 9 C.p.civ.
Recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii în tot a cererii formulate.
Din motivarea recursului se reține că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, se solicită respingerea acesteia.
Pe fondul cauzei se solicită a se avea în vedere concluziile suplimentului la raportul de expertiză.
În drept, se invocă art. 309 C.p.civ.
Intimații solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală (întâmpinare f. 17 – 22 dos.).
Examinând recursurile declarate sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art. 3041 C.p.civ., tribunalul constată ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune în despăgubiri întemeiată pe disp. art. 998 – 999 C. civ., Legea nr. 136/95, OUG nr. 195/2002, Legea nr. 215/2001 li O.G. nr. 43/97.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, față de obiectul cauzei deduse judecății, în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, dat fiind faptul că motivele invocate în susținerea excepției, sunt apărări de fond.
De altfel, recurenta S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A. în prezenta cale de atac, invocă aceeași excepție, reiterează aceeași stare de fapt nesusținută de nici o probă sub aspectul lipsei calității procesuale pasive în raportul juridic dedus judecății.
Recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. solicită respingerea excepției invocate de pârâți prezentând pe larg starea de fapt dedusă judecății deși, prin hotărârea atacată instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel că motivul invocat de recurenți este în contradicție cu însăși hotărârea atacată.
Asupra îndeplinirii tuturor condițiilor pentru admisibilitatea unei acțiuni în antrenarea răspunderii delictuale, instanța, față de probatoriul administrat, reține în mod corect culpa recurentei S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A. în procent de 50% pentru neîndeplinirea obligației de întreținere și reparații a părții carosabile. De altfel, expertul care a efectuat expertiza ordonată în cauză reține că: „avarierea autovehiculului A4 cu nr. de înmatriculare_ din data de 20.04.2010 nu s-a datorat în exclusivitate gropilor din carosabil din zona . sala „Transilvania”, cât a modului …”.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă indubitabil că S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A. nu și-a onorat obligațiile privind întreținerea și repararea carosabilului, astfel că, susținerile recurentei privind lipsa faptei ilicite ori vinovăția, sunt doar simple aprecieri ce vin în contradicție cu probatoriul administrat în cauză.
Recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. deși promovează prezenta cale de ataca și solicită modificarea sentinței atacate, nu motivează în drept care din situațiile prev. de art. 304 C.p.civ. sunt incidente cazului de speță. În drept sunt invocate prev. art. 309 C.p.civ. care nu au nici o legătură cu disp. art. 304 raportat la art. 312 C.p.civ. incidente soluționării prezentei căi de atac.
În considerarea celor prezentate constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cazului de speță, în condițiile art. 312 (1) C.p.civ. recursurile astfel cum au fost formulate, vor fi respinse.
Nu sunt solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și S.C. D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A. împotriva sentinței civile nr.1619/2014 a Judecătoriei S., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. D. D. T. L. C. E. G.
Grefier,
D. M.
red.MD/12.3.2015
tehn.red.DM/31.3.2015
ex.2; j. fond A. L.
Jud. S.
| ← Succesiune. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare act. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
