Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 334/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 334/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 334/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 334/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Grefier F. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei cu minori și de familie privind cererea formulată de reclamantul P. R., în contradictoriu cu pârâta C. N.-N., având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, pârâta personal și asistată de avocat C. F., reclamantul personal și asistat de avocat S. S.-E..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebată de instanță apelanta arată că are domiciliul în localitatea Gologanu, jud. V., dar locuiește și lucrează în Italia.
Reprezentanta intimatului, avocat S. S.-E., depune la dosarul împuternicire avocațială, dovada achitării onorariu de avocat în sumă de 800 lei, în apărare un set de înscrisuri cu privire la starea de sănătate a minorului și o caracterizare privind integrarea socială a acestuia, comunică un ex. reprezentantului apelantei.
Reprezentantul pârâtei, avocat C. F., depune copie de pe plângerea penală formulată împotriva intimatului. Solicită în probațiune a se pune în vedere intimatului să depună actul de proprietate a imobilului în care locuiește cu minorul, pentru a dovedi că imobilul este format dintr-o cameră, respectiv este o garsonieră în care locuiesc mai multe persoane adulte .
Reprezentanta intimatului, avocat S. S.-E., arată că nu se opune cererii formulate, deși din ancheta socială realizată la instanța de fond rezultă că imobilul este un apartament cu două camere, curat întreținut și frumos mobilat.
Instanța deliberând, apreciază că nu este relevantă în cauză depunerea actului de proprietate pentru locuința intimatului și respinge cererea formulată.
Instanța încuviințează depunerea de înscrisuri.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul pârâtei, avocat C. F., susține excepția necompetenței teritoriale invocată prin motivele de apel, solicită admiterea acesteia având în vedere faptul că domiciliul minorului a fost stabilit la mamă prin hotărâre definitivă și irevocabilă, precum și dispozițiile art. 114 alin. 1 NCPC și solicită trimiterea dosarului la Judecătoria Focșani, susține că a arătat cum a fost luat minorul de la mamă și motivul pentru care a fost luat, respectiv pentru ca intimatul să nu plătească pensie de întreținere.
Pe fondul cauzei solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, schimbarea în tot a sentinței în senul respingerii acțiunii pentru motivele invocate în scris. Concluzionând susține că minorul locuiește într-o locuință necorespunzătoare cu mai multe persoane adulte unde se consumă alcool și se fumează, arată că deși mama minorului lucrează în Italia aceasta s-a îngrijit de minor trimițându-i mereu pachete consistente și bani pentru întreținerea acestuia.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției și arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 114 NCPC, iar Judecătoria Avrig este competentă teritorial tocmai datorită faptului că minorul locuiește efectiv pe raza acestei instanțe, aspect reținut și de instanța de fond. Pe fondul cauzei solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală pentru motivele invocate prin întâmpinare. Concluzionând susține că minorul a locuit și locuiește efectiv cu tatăl său încă din anul 2012, iar din chitanțele depuse de apelantă rezultă că banii au fost trimiși mamei acesteia și nu pot dovedi că sumele de bani au fost destinate minorului, iar din diverse bonuri fiscale depuse nu rezultă că produsele cumpărate au fost în totalitate destinate copilului, pentru motivele invocate în scris și cele susținute orala solicită respingerea apelului. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 385/2014 pronunțată de Judecătoria Avrig s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul P. R. în contradictoriu cu pârâta C. N.-N. și în consecință:
S-a stabilit la reclamant locuința minorului P. DARIUS-M., născut la data de 29.10.2009 în Municipiul Focșani, jud. V., CNP_.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului, în beneficiul minorului P. Darius-M., cu titlu de pensie de întreținere, suma de 802 lei, pentru perioada 26.03.2014 – 30.06.2014, și suma de 225 lei/lună, începând cu data de 01.07.2014 și până la majoratul acestuia sau alte dispoziții legale.
S-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de întreținere a minorului P. Darius-M. în natură, prin asigurarea celor necesare traiului.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.540 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Minorul P. DARIUS-M. s-a născut la data de 29.10.2009 în Municipiul Focșani, jud. V., CNP_, din relația de căsătorie dintre reclamant și pârâtă, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr._ din 05.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, prin acordul părților, hotărâre prin care locuința minorului a fost stabilită la domiciliul mamei.
Din anul 2012, minorul locuiește efectiv la domiciliul reclamantului din localitatea Mîrșa, județul Sibiu, iar din anul școlar 2012-2013 și până în prezent frecventează grădinița care funcționează în cadrul Liceului Tehnologic Mîrșa, jud. Sibiu.
De asemenea, începând cu luna aprilie 2012, minorul P. Darius-M. este înscris în evidența Cabinetului medical individual – medicină de familie dr. T. O. din localitatea Mîrșa, jud. Sibiu.
Potrivit prevederilor art. 403 NCC, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Totodată, potrivit prevederilor art. 497 alin. 1 NCC, dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, iar potrivit prevederilor alin. 2 al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți.
Din probele administrate în cauză, menționate mai sus, a rezultat că reclamantul poate să-i asigure minorului condiții corespunzătoare de locuit, realizând venituri adecvate pentru întreținerea acestuia.
Martorele audiate în cauză au declarat că minorul este bine îngrijit de către reclamant și familia acestuia, de care este foarte atașat.
Din concluziile anchetei sociale efectuate în cauză a rezultat că locuința în care locuiește în prezent minorul împreună cu reclamantul și părinții acestuia este un apartament format din două camere mobilate și curat întreținute, iar minorul este bine îngrijit, curat îmbrăcat și are condiții bune de locuit.
Față de aceste considerente, ținând seama de interesul superior al copilului și de atașamentul acestuia față de tată și de bunicii paterni, văzând prevederile art. 400 alin. 2 NCC, instanța a admis prezenta acțiune și a stabilit la reclamant locuința minorului P. Darius-M., născut la data de 29.10.2009 în mun. Focșani, jud. V., CNP_.
În ceea ce privește pensia de întreținere datorată minorului, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr._ din 05.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul a fost obligat să plătească în favoarea acestuia suma de 100 euro, lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorului.
Potrivit prevederilor art. 531 alin. 1 NCC, instanța poate modifica pensia de întreținere, dacă se ivește vreo schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, iar în conformitate cu prevederile art. 524 NCC, are drept la întreținere numai cel ce se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
Având în vedere vârsta minorului, instanța a reținut că acesta se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sa, iar mama pârâtă poate fi obligată la întreținere, având loc de muncă în Italia, respectiv posibilitatea obținerii mijloacelor pentru a o plăti, în conformitate cu prevederile art. 527 alin. 1 NCC.
De asemenea, împrejurările avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere prin sentința civilă menționată mai sus s-au schimbat. Potrivit prevederilor H.G. nr. 871/2013, începând cu data de 01.01.2014, salariul de bază minim brut garantat în plată a fost stabilit la 850 lei lunar, iar începând cu data de 01.07.2014, acest salariu s-a stabilit la 900 lei lunar, la aceste sume urmând să se raporteze instanța potrivit solicitării reclamantului și față de faptul că nu s-a făcut vreo dovadă cu privire la veniturile realizate de pârâtă, care nu are în întreținere alte persoane.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 529 și ale art. 532 alin. 1 NCC, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului, în beneficiul minorului P. Darius-M., cu titlu de pensie de întreținere, suma de 802 lei, pentru perioada 26.03.2014 – 30.06.2014, și suma de 225 lei/lună, începând cu data de 01.07.2014 și până la majoratul acestuia sau alte dispoziții legale și a stabilit în sarcina reclamantului obligația de întreținere a minorului în natură, prin asigurarea celor necesare traiului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 452-453 NCPC, pârâta, care a pierdut procesul, urmând să fie obligată să plătească reclamantului aceste cheltuieli, la cererea acestuia, în sumă de 1.540 lei, din care suma de 1.500 lei reprezintă onorariul avocațial dovedit cu chitanța nr. 259/2014 eliberată de Cabinetul de avocat S. S.-E. (fila 55), iar suma de 40 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, dovedită cu chitanța nr._ (10)/08.04.2014 eliberată de Primăria Orașului Avrig (fila 15).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. N. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Avrig dat fiind faptul ca domiciliul minorului legal stabilit de instanța de judecată este în competenta Judecătoriei Focșani, județul V.
Al doilea motiv de apel si care poate conduce la schimbarea soluției instanței de fond, este acela că deși la dosarul cauzei exista o anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantului și care este favorabilă, aceasta nu reflectă, adevărata realitate, în sensul că reclamantul nu are o locuință proprie, ci locuiește împreună cu mai mulți membri de familie (tata, mama, sora), într-o garsonieră cu o bucătărie insalubră, unde se consumă în mod frecvent băuturi alcoolice și se fumează constant, toate acestea în detrimentul minorului, care nu are condiții de dezvoltare normală la aceasta vârstă fragedă.
Toate aceste aspecte, nu au fost evidențiate de cei care au efectuat ancheta socială, însă în scopul creării unui climat corespunzător și a unor condiții minimale pentru minor, apreciază că instanța de fond nu a insistat în administrarea de probatorii minimale, în scopul pronunțării unei hotărâri legale.
De asemenea apelanta susține că a trimis periodic sume de bani si pachete, toate acestea pentru ca minorul sa nu sufere și să aibe cele necesare, unei dezvoltări normale și un trai decent.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește primul motiv de apel referitor la soluționarea greșită a excepției de necompetență teritorială a Judecătorie Avrig Tribunalul constată că este neîntemeiat.
Din probele administrate la instanța de fond a rezultat că minorul P. Darius-M. locuiește efectiv, începând cu anul 2012, la reclamant în localitatea Mîrșa, jud. Sibiu, aflată în circumscripția Judecătoriei Avrig, iar potrivit dispozițiilor art. 114 alin. 1 NCPC, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
În interpretarea acestor dispoziții legale, în mod corect a apreciat instanța de fond că, la stabilirea competenței teritoriale se are în vedere locul unde persoana ocrotită locuiește efectiv, permanent sau temporar.
Cel de-al doilea motiv de apel este de asemenea neîntemeiat.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului (filele 49, 50) rezultă că acesta locuiește la părinții săi într-un apartament proprietate personală format din două camere, mobilate și curat întreținute iar minorul este bine îngrijit, curat îmbrăcat și are condiții bune de locuit.
De altfel aceste aspecte sunt confirmate și de martorii audiați în cauză P. G. și D. A..
În ceea ce privește susținerea pârâtei că a trimis pachete consistente și bani pentru minor instanța reține că este în interesul minorului ca ambii părinți să se ocupe de acesta, întrucât ambii părinți sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor.
Față de aceste considerente Tribunalul în baza art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 NCPC va obliga apelanta să plătească intimatului P. R. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta C. N. N. împotriva sentinței civile nr. 385/2014 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr._ .
Obligă apelanta să plătească intimatului P. R. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 .04. 2015
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | |
Grefier, F. O. |
Red. Tehnored. E. D.14.05.2015
6 ex.
j.f. M. I. M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul SIBIU | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea... → |
|---|
