Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 314/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 314/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 314/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei de minori și familie privind pe apelantul M. V. și pe intimata M. M. F., având ca obiect ordonanță președințială stabilire program vizitare minori, apel împotriva sentinței civile numărul 178/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei, prin registratura instanței, cerere din partea reprezentantei intimatei, av. P. A. A., prin care se solicită ca în ipoteza anulării apelului ca netimbrat, a renunțării la apel sau a respingerii apelului să fie obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în apel dovedite cu chitanța de la dosar.
Instanța, constată că deși citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru pentru apel în cuantum de 20 lei, apelantul nu s-a conformat acestei obligații.
De asemenea, constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării apelului și rămâne în pronunțare pe această excepție
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 178/29.01.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș, s- a respins excepția inadmisibilității.
S-a admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta M. M. F..
S-a încuviințat reclamantului dreptul de a păstra legături personale cu minorii prin stabilirea unui program de vizită provizoriu, până la soluționarea divorțului, în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună, de la ora 11 la ora 18, la locuința bunicii reclamantului, P. V. din Mediaș, ., jud.Sibiu.
S-a respins cererea reclamantului pentru program de vizită provizoriu în alte intervale de timp.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaș la data de 05.01.2015 reclamantul M. V. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta M. M. F. stabilirea unui program de vizită a minorilor C. și R. la fiecare sfârșit de săptămână de vineri ora 18 până sâmbătă ora 18, în afara domiciliului pârâtei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că în luna decembrie 2014 reclamanta s-a mutat de la locuința comună din Spania în Mediaș, împreună cu copiii, înregistrând acțiunea de divorț. Consideră că legăturile personale cu minorii ( timp de câteva minute, în prezența rudelor reclamantei ) nu sunt corespunzătoare, în condițiile în care este atașat de copii, dorește să se implice în creșterea și educarea lor și are resurse financiare în acest scop.
În drept, a invocat prevederile art. 453, 919, 996 NCPC și art. 2 și 17 din Legea nr. 272/2004.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisurile depuse ( f. 7-21 ).
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că cererea este inadmisibilă, sens în care a solicitat respingerea și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, a arătat că ar agrea un program de vizită în primul și al treilea sfârșit de săptămână al lunii.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, întrucât reclamantul nu a solicitat pe calea dreptului comun o cerere de stabilire a programului de vizită și nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate legale.
Pe fond, pârâta a arătat că prezența reclamantului în România îi provoacă temere din cauza amenințărilor acestuia, motiv pentru care a formulat plângere penală. Minorii merg la grădiniță în Mediaș, pârâta are loc de muncă, iar reclamantului i s-a permis când a dorit să ia legătura cu copiii, în intervalul 20.12.2014 – 13.01.2015 acesta vizitându-i de 6 ori. Consideră că urgența nu este probată de către reclamant.
În drept, a indicat prevederile art. 207 NCPC și art. 453 NCPC.
Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
La termenul de judecată stabilit reclamantul a precizat că dorește ca programul de vizită indicat să se desfășoare la locuința bunicii sale P. V. din Mediaș ., până la soluționarea divorțului, întrucât vizitele de până acum, cu durata de aproximativ o oră s-au desfășurat, de regulă, în parc.
Față de cererea precizată instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la locuința bunicii reclamantului, sub aspectul condițiilor locative.
Autoritatea tutelară au găsit la locuința indicată condiții de echipare, întreținere, dotări și igienă corespunzătoare, concluzionând că spațiul locativ oferă condiții bune pentru desfășurarea programului de vizită ( f. 37 ).
Instanța a constatat că părțile se află în proces de divorț ( dosar nr._, înregistrat la 17.12.2014 ), cauza fiind în prezent în procedura de regularizare.
Pe rolul instanței mai există înregistrată o cauză având ca obiect ordonanță președințială pentru stabilirea provizorie a domiciliului minorilor până la finalizarea divorțului ( dosar_ ), aflată, la data pronunțării prezentei, în curs de cercetare judecătorească, în faza administrării probelor.
Părțile au locuit în Spania până în luna decembrie 2014, când pârâta și minorii au revenit în țară.
În prezent, pârâta și minorii locuiesc în imobilul părților din Mediaș, iar copiii merg la grădiniță în Mediaș, în timp ce reclamantul locuiește și muncește în Spania, dar după plecarea reclamantei din fosta locuință comună, a venit și el în țară, pentru a vedea copiii.
Martorul R. N. B. a arătat că reclamantul vizitează frecvent copiii, de regulă îi duce în parc, pârâta fiind de acord cu aceste vizite, deoarece copiii s-au bucurat. Confirmă că sora sa are rețineri în a permite reclamantului să țină copiii peste noapte, din cauza comportamentului violent verbal și neglijent al reclamantului, care consumă băuturi alcoolice, dar și substanțe interzise. A mai arătat că înainte de revenirea pârâtei în Mediaș, părțile s-au separat în Spania de aproximativ 2 luni de zile, din cauza implicării reclamantului într-o relație cu o altă femeie, iar în acest interval de timp copiii au rămas în vizită la reclamant inclusiv peste noapte ( f. 33-34 ).
Probatoriul administrat creionează o stare de puternică nemulțumire a reclamantului față de revenirea pârâtei și copiilor în România, în condițiile în care el locuiește și muncește în Spania.
Minorii C., născut la 18.12.2010 și R., născut la 27.10.2008 locuiesc în prezent alături de mama lor în Mediaș, . la grădiniță în Mediaș.
Reclamantul îi vizitează frecvent, aproximativ pentru o oră, îi duce de regulă în parc, în prezența martorului R., fratele pârâtei.
În condițiile în care în prezent minorii locuiesc efectiv cu pârâta, părțile fiind implicate într-un proces de divorț, reclamantul este îndreptățit să păstreze legături personale cu copiii săi, conform art. 401 al. 1 NCC.
Solicitarea fiind făcută sub forma ordonanței președințiale, instanța a verificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, prev. de art. 996 al. 1 NCPC, în condițiile în care pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii.
Față de motivarea pârâtei ( inadmisibilitatea s-ar datora neformulării cererii reconvenționale a reclamantului prin care să solicite program de vizită, în cadrul procesului de divorț la momentul introducerii prezentei cereri ), instanța a constatat că excepția este neîntemeiată, întrucât la data introducerii prezentei cereri, divorțul se afla în faza de comunicare a acțiunii de divorț, reclamantul fiind în termenul de depunere a întâmpinării și cererii reconvenționale ( ceea ce a și făcut ), solicitând, pe această cale, și stabilirea programului de vizită.
În privința urgenței, instanța a constatat că cererea este admisibilă pentru păstrarea și valorificarea drepturilor reclamantului și copiilor de a avea legături personale până la finalizarea divorțului.
Chiar dacă pârâta permite în prezent reclamantului să viziteze copiii, modul în care au loc aceste vizite ( în parc, cu durată redusă, în prezența unei rude a pârâtei ), nu satisface exercitarea corespunzătoare a legăturilor personale dintre părinți și copii.
Locul indicat de reclamant pentru desfășurarea vizitelor este unul corespunzător.
Vremelnicia este dată de pronunțarea hotărârii până la data soluționării divorțului.
Neprejudicierea fondului dreptului rezultă din probele administrate, verificările instanței fiind specifice procedurii speciale a ordonanței președințiale.
Față de cele arătate, în temeiul art. 998 NCPC, instanța a admis în parte cererea reclamantului și, în baza art. 401 NCPC, a încuviințat acestuia dreptul de a păstra legături personale cu minorii prin stabilirea unui program de vizită provizoriu, până la soluționarea divorțului, în prima și a treia sâmbătă din lună, de la ora 11 până la ora 18, la locuința bunicii P. V. din Mediaș ..
Instanța a respins solicitările reclamantului privind desfășurarea vizitelor peste noapte, întrucât acomodarea minorilor la un astfel de program într-o altă locuință și capacitatea reclamantului de a supraveghea minorii peste noapte, raportat la vârsta acestora, nu au fost probate. Nici solicitarea de desfășurare a programului în fiecare sfârșit de săptămână nu a fost acceptată, un astfel de program ar lipsi-o pe pârâtă de legături personale cu copiii în toate sâmbetele din lună.
În concluzie, aceste solicitări ale reclamantului au fost respinse ca nefondate.
Față de opoziția reclamantei la cererea pârâtului ( aceasta a fost cererea sa principală, astfel că acordul parțial subsidiar nu poate fi luat în considerare ), în baza art. 453 al. 2 teza I NCPC, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 de lei, reprezentând taxa judiciară de timbru. Reclamantul nu a probat efectuarea altor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. V. solicitând schimbarea sentinței în sensul stabilirii unui program de vizită a minorilor, în favoarea apelantului, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la orele 18 până sâmbătă la orele 18.
În motivarea apelului s-a arătat că pe rolul instanțelor se află și acțiunea de divorț a părților, iar necesitatea prezentei acțiuni a rezultat din aceea că pârâta a refuzat se permită reclamantului să-și viziteze copiii.
Soluția primei instanțe încalcă dreptul reclamantului de a păstra legătura cu copiii lui, stabilind o durată mult prea redusă în care acesta își poate petrece timpul cu copiii.
Dreptul reclamantului la a avea legături personale cu copiii corespunde și obligației legale de a veghea la creșterea și educarea lor, iar programul solicitat corespunde jurisprudenței CEDO.
Reclamantul este foarte atașat de copii, are o legătură strânsă cu aceștia, iar programul stabilit de prima instanță este mult prea restrâns.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelantul a timbrat cererea de apel cu 10 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea, în esență, că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și întemeiată atunci când a admis numai în parte programul de vizită solicitat de reclamant. Instanța de fond a ținut cont de faptul că reclamantul nu s-a ocupat singur de copii niciodată, că nu are capacitatea de a supraveghea copiii, că este consumator de substanțe interzise. După ce reclamantul a aflat de introducerea de către pârâtă a acțiunii de divorț a amenințat-o, atât pe ea, cât și pe familia ei, cu acte de violență, motiv pentru care s-a și formulat o plângere penală împotriva acestuia.
Pârâta nu s-a opus ca reclamantul să aibă legături cu copiii lui, i-a permis să îi viziteze chiar dacă supă prima întâlnire cu tatăl lor copiii au fost foarte speriați.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale ale cererii de ordonanță președințială.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei al data de 6 martie 2015, apelantul a declarat că nu înțelege să achite diferența de taxă judiciară de timbru, întrucât există posibilitatea unei împăcări a părților.
În acest context, reținând că obligația de plată a taxei judiciare de timbru este prealabilă, reținând poziția clară a apelantului în sensul că nu înțelege să completeze timbrajul, în temeiul dispozițiilor art.33 din OUG nr. 80/2013, tribunalul, admițând excepția insuficientei timbrări, va anula ca insuficient timbrat apelul declarat.
În temeiul dispozițiilor art. 451 Cod pr. Civilă, reținând culpa procesuală a apelantului, tribunalul îl va obliga la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariu de avocat. Tribunalul a făcut astfel aplicațiunea prevederilor art. 451 alin. 2 Cod pr. Civilă, reducând la jumătate cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, dată fiind atât complexitatea redusă a cauzei, cât mai ales modalitatea de soluționare a acesteia, pe baza excepției de netimbrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficiente timbrări a apelului, invocată din oficiu de instanță:
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr.178/29.01.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o păstrează.
Obligă pe apelant la plata către intimata M. M.-F. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2015.
Președinte, V. C. D. | Judecător, S. R. | |
Grefier, E. G. |
Red.VD/18.05.2015 Tehn.EG/20.05.2015 ex. 4 jud.fond. G.O.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea... | Pretentii. Sentința nr. 95/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
