Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea nr. 19/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 225/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Judecător S. R.
Grefier A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe recurent G. C. și pe intimat S. E. CU D. PROCESUAL ALES, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, împotriva sentinței civile nr.1328/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Cauza se soluționează în componența de mai sus față de împrejurarea că din componența completului de judecată Recurs 3 lipsește doamna judecător C. H. aflată în concediu medical, astfel că, pentru întregirea completului de judecată s-a procedat la introducerea în componența acestuia, din lista de permanență din data de 19 martie 2015-Recurs 3 a doamnei judecător S. R..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata reclamantă S. E. lipsă, avocat P. A. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, față de valoarea obiectului litigiului, pune în discuția contradictorie a părților calificarea căii de atac.
Reprezentanta intimatei reclamante, avocat P. A. A. apreciază că recursul este calea de atac în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând, având în vedere valoarea reținută prin sentința instanței de fond și în baza căreia s-a făcut partajul, în baza art.282 ind.1 C.pr.civilă califică drept apel calea de atac în cauză și
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Constituirea instanței într-un complet de apel format din primii doi judecători-D. R. L.-M. D. pentru soluționarea apelului.
Pronunțată în ședința publică de la 19 martie 2015.
PreședinteJudecătorJudecător Grefier
D. R. L. M. D. S. R. A. B.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 225/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant G. C. și pe intimat S. E. CU D. PROCESUAL ALES, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, împotriva sentinței civile nr.1328/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata reclamantă S. E. lipsă, avocat P. A. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante, avocat P. A. A. declară că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului, încheie faza probatorie și acordă părților atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatei, avocat P. A. A., pe excepție solicită anularea apelului ca netimbrat iar în situația în care până la sfârșitul dezbaterilor se va timbra, pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat, menținut sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală pe motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1328/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâtul G. C., și în consecință:
A constatat că părțile au calitatea de coproprietari, cu o cotă indiviză de 1 fiecare, asupra următoarelor bunuri, dobândite în timpul concubinajului:
-imobilul situat adm. în Mediaș .. 3 .. Sibiu, înscris în Cf._-c1-u3 Mediaș ( nr. cf. vechi_ Mediaș) nr. top. 45-46/5818/62/II/B casă compusă din: 2 camere, 2 bucătării, 1 magazie, 1 șopron, WC, pivniță și pod-adăugire garaj și atelier, și teren înscris în CF nr._ Mediaș nr. top. 45, 46, 5418/62 în cota de 7% din suprafața de 759 mp – cu o valoare de circulație de 32.000 euro ( 140.000 lei )
-1 autoturism marca NISSAN –AC break, în valoare de 3400 euro
-1 autoturism marca Opel Movano – în valoare de 4200 euro
-bunuri mobile: 1 televizor – plasmă; 1 televizor LCD ; 1 calculator; mobilă sufragerie; 2 combine frigorifice; 1 ladă frigorifică; 2 aragazuri; mobilă bucătărie ( 1); mobilă bucătărie (2 ); mobilă dormitor ( 1); mobilă dormitor (2 ); colțar; masă de 12 pers.; mobilier cameră.
A dispus încetarea stării de indiviziune în care se află părțile, astfel după cum urmează:
-lotul nr. 1, compus din: televizor LCD, calculator, combină frigorifică, aragaz (2), mobilă bucătărie ( de lângă sufragerie), mobilă dormitor ( de la etaj), colțar, 1 autoturism marca Opel Movano, se atribuie reclamantei
A obligat pe pârât la predarea acestor bunuri către reclamantă
-lotul nr. 2, compus din: televizor – plasmă, mobilă sufragerie, combină frigorifică, ladă frigorifică, aragaz (1), mobilă bucătărie ( 2), mobilă dormitor(2), masă de 12 pers., mobilier cameră, autoturism marca Nissan, se atribuie pârâtului.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului cu titlu de sultă suma de 400 euro, în echivalent la data plății, până la data de 1.01.2015.
A dispus vânzarea imobilului de către executorul judecătoresc prin licitație publică, urmând ca suma rezultată din vânzare să fie împărțită între părți conform cotelor indivize reținute.
A respins cererea privind obligarea pârâtului la restituirea a 1/2 din contravaloarea taxei auto .
A luat act de renunțarea reclamantei la cererea privind obligarea pârâtului la plata chiriei .
A obligat pârâtul să plătească reclamatei suma de_ lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Între părți a existat o relație de concubinaj din anul 1992 până în 2012, timp în care acestea au trăit în maniera specifică relației de căsătorie, conviețuind și gospodărind împreună.
În anul 2000 părțile au achiziționat imobilul din litigiu, asupra căruia sunt coproprietari în cotă de ½ fiecare, conform extrasului c.f. anexat, iar la aproximativ un an după aceea au efectuat o . lucrări de extindere și renovare, pentru sporirea gradului de confort al locuinței.
Pârâtul a pretins că aceste investiții au fost făcute din surse personale.
Tot în perioada concubinajului părților, au mai fost dobândite 2 autoturisme, marca Nissan și respectiv Opel Movano, 1 televizor – plasmă, 1 televizor LCD, 1 calculator, mobilă sufragerie, 2 combine frigorifice, 1 ladă frigorifică, 2 aragazuri, 2 garnituri de mobilă bucătărie, 2 garnituri de mobilă dormitor, 1 colțar, o masă de 12 pers. și mobilier de cameră.
În ceea ce privește dreptul de proprietate al părților asupra acestor bunuri dobândite în perioada conviețuirii, instanța reține că prezumția de comunitate asupra bunurilor nu operează și pentru concubini, dispoziția prevăzută de art. 30 din Codul familiei ( în cauză fiind incidente dispozițiile vechiului cod al familiei, raportat la data înregistrării acțiunii ) ,fiind aplicabilă numai bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, astfel încât concubinii nu pot fi considerați în baza legii proprietari în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul conviețuirii lor.
Aceasta nu împiedică însă constatarea pe baza convenției lor, expresă ori tacită, că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în raport de contribuția fiecăruia, indiferent pe numele căruia dintre ei a fost achiziționat bunul, fiind îndreptățiți fiecare dintre ei să facă dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumțiile reglementate de art. 1203 din Codul civil, ca a dobândit bunul, prin contribuție materială comună.
Astfel, pe fondul cauzei, ceea ce trebuie să dovedească reclamanta potrivit art. 1169 cod civil este că intenția concubinilor a fost aceea de a dobândi bunurile în coproprietate si că au contribuit material în acest sens.
Sub acest aspect, instanța constată că părțile, dar și toți martorii audiați în cauză, au confirmat faptul că relația de concubinaj a avut caracter de continuitate, durând o perioada îndelungată de timp, de 20 ani, ori, această stare de fapt - în opinia instanței- prezumă că între părți a existat o convenție tacită ca toate bunurile dobândite de ei să fie, ori să constituie, proprietatea lor indiviză, având în vedere că aceștia s-au comportat în toată această perioadă de timp ca o adevărata familie.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor, instanța reține că îmbunătățirile aduse imobilului au fost efectuate în anul 2001, astfel cum arată chiar pârâtul în cuprinsul întâmpinării ( ,, după aproximativ un an, am început renovarea substanțială a imobilului „ ), iar facturile și bonurile de achiziție ale materialelor pentru efectuarea acestor lucrări, inclusiv contractul încheiat cu Ambient Mediaș, societatea de la care s-au achiziționat materialele, depuse de pârât în susținerea ideii că investițiile îi aparțin în exclusivitate, sunt emise în anul 2006 ( f. 39 și urm.; 68-71; 93 ), deci la mult timp după efectuarea acestora.
Susținerile pârâtului cu privire la obținerea unor venituri suplimentare provenite din lichidarea depozitelor bancare, încasarea pensiilor și a altor sume de bani și vânzarea utilajelor agricole aparținând celor doi unchi ai săi, folosite la efectuarea investițiilor, inclusiv edificarea garajului și a atelierului, și achiziționarea autoturismului Nissan, s-au dovedit a fi neîntemeiate, în condițiile în care din probatoriu administrat a rezultat că decesul lui P. S. a survenit cu mulți ani înainte de dobândirea acestor bunuri contestate, respectiv în cursul anului 1998 ( certif deces f. 137) și că bunurile din moștenirea acestuia ( tractoare, utilaje agricole, căruț, animale ) au fost vândute de pârât în același an 1998 ( f.38, 139-141, 196, 240 ),dar și față de faptul că de pensia lui P. T. pârâtul a beneficiat - așa cum a precizat în cuprinsul întâmpinării și cum denotă și dovezile de la f. 47-49, 106-132 - doar începând cu anul 2009, adică la cca. 8 ani de la data efectuării investițiilor și la un an de la achiziția autoturismului Nissan ( în 21.02.2008, conform dovezii de la f. 31.
Referitor la autoturismul Nissan, se mai impune a fi menționat faptul că declarațiile pârâtului sunt contradictorii și de natură a ridica mari semne de întrebare cu privire la veridicitatea celor susținute, având în vedere că în întâmpinarea formulată și în interogatoriul luat reclamantei ( întreb. nr. 10 ) a susținut că acesta ar fi fost achiziționat din vânzarea utilajelor agricole aparținând unchilor săi, pentru ca la interogatoriu ce i-a fost luat de reclamantă ( răspunsul la întreb. nr. 7 – f. 182 ) să susțină că autoturismul a fost cumpărat din banii lăsați moștenire de aceștia. Oricum, în oricare dintre variante, rezultă în raport de dovezile administrate, că sumele de bani au fost obținute în cursul anului 1998, ori, este puțin probabil că acestea au fost folosite pentru cumpărarea autoturismului 10 ani mai târziu, respectiv în 2008. Depoziția martorului audiat la f. 195 dos, cel care le-a adus părților autoturismul din străinătate, este și ea de natură să confirme concluzia instanței .
Față de cele mai sus reținute, faptul că toate chitanțele de la dosar pentru achizițiile de materiale și bunuri pentru lucrările de investiții sunt emise pe numele pârâtului, nu prezintă relevanță și nu poate conduce la concluzia reținerii aportului exclusiv al acestuia la efectuarea acestor lucrări, în condițiile în care din probatoriu a rezultat că părțile aveau un buget comun de venituri și cheltuieli, pe care l-au folosit pentru achiziționarea unor bunuri de valoare însemnată, știut fiind și faptul că în familiile tradiționale există și în prezent practica consacrată, în sensul că bărbatul, ca și cap al familiei, este cel care se ocupă de lucrările de construcții, de achiziționarea autoturismelor, tot el fiind și cel care gestionează veniturile familiei. De altfel, pârâtul, într-un moment de sinceritate, și recunoaște la interogator că reclamanta a contribuit cu venituri proprii și în mod egal la efectuarea tuturor cheltuielilor și investițiilor de-a lungul celor 22 de ani de concubinaj ( f.182, răspunsul la întreb. nr. 4), iar martora Gall Medina ( f. 252 ), care a lucrat ca zilier atât în locuința părților cât și la chioșcul de flori al acestora, fiind o apropiată a familiei, confirmă acest fapt.
Întrucât veniturile părților realizate din activitatea de comerț pe care o desfășurau au fost aproximativ egale, conform adeverințelor de la f. 163, iar la dosar nu sunt depuse dovezi relevante care să ateste că în perioada dobândirii bunurilor contestate pârâtul a realizat venituri mai mari decât reclamanta, faptul că acesta a beneficiat și de pensie compensându-se cu perioada anilor 2000-2003 în care reclamanta a realizat venituri din activitatea de comerț și cu munca acesteia în gospodărie, instanța reține că toate bunurile din litigiu au fost dobândite în perioada concubinajului, prin contribuția ambilor concubini, fiind, ca atare, bunuri indivize în cotă egală, în acest sens fiind și declarațiile martorilor audiați la f. 195, 252.
Această concluzie este susținută și de faptul că toate celelalte bunuri de valoare însemnată, inclusiv achiziționarea autoturismului Opel, a bunurilor mobile, a imobilului, efectuarea lucrărilor de investiții menționate la f. 21, precum și economiile bănești în valoare de 27.000 lei existente la data separării faptice a părților, au fost realizate de părți împreună, prin contribuție egală.
În ceea ce privește c/v taxei de poluare, fiind făcută dovada prin înscrisurile autentice de la dosar că aceasta a fost achitată exclusiv de către pârât ( f. 138, 145), reclamanta nefăcând dovada contrară, reținând și faptul că prezumția de comunitate asupra bunurilor nu operează în cazul concubinilor, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtului la restituirea cotei de 1/2 din această taxă.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate în vederea identificării și evaluării imobilului, valoarea de circulație a acestuia fiind stabilită la nivelul sumei de_ euro ( 140.000 lei ) f. 211, 255.
Având în vedere cele arătate și luând act de cererea părților, de-a fi vândut imobilul la licitație publică, iar bunurile mobile împărțite conform propunerii de lotizare avansate de pârât, valoarea celor două autoturisme fiind stabilită prin acordul părților la 3400 euro - auto Nissan –AC break și 4200 euro- auto Opel Modavo( f. 185 ), instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată de reclamantă și să dispună în temeiul disp. art. 673 ind.4 și 5, 673 ind. 11 al.3 C.p.c. ieșirea părților din starea de indiviziune, prin atribuirea bunurilor mobile în natură și vânzarea imobilului de către executorul judecătoresc prin licitație publică.
În baza art. 673 ind. 5 al.2 C.p.c., pentru egalizarea loturilor, va obliga pe reclamantă să plătească pârâtului cu titlu de sultă suma de 400 euro, în echivalent în lei la data plății, până la data de 1.01.2015. Totodată, va obliga pe pârât să predea în natură reclamantei bunurile atribuite acesteia, incluse în lotul nr. 1.
În baza art. 246 C.p.c., se va lua act de renunțarea reclamantei la cererea privind obligarea pârâtului la plata chiriei pentru folosirea exclusivă a imobilului.
Față de soluția pronunțată în cauză, în baza art. 274 C.p.c. pârâtul va fi obligat să plătească reclamatei suma de_ lei cheltuieli de judecată parțiale, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat corespunzător pretențiilor admise.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul G. C. a declarat recurs în termen, motivat și netimbrat, solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei.
Din motivarea recursului se reține că instanța prin hotărârea pronunțată a acordat ceea ce nu s-a cerut și a încălcat principiul disponibilității și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
În drept se invocă art.304 pct.3, 6, 7, 8 și 9 C.pr.civilă.
Intimata solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea civilă din 19.03.2015 (fila 26) dosar, instanța califică prezenta cale de atac ca fiind APEL.
Analizând apelul declarat, tribunalul constată:
Întrucât apelantul deși a fost citat cu mențiunea timbrării apelului, indicându-i-se și cuantumul taxei de timbru datorate, nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, cauza va fi soluționată pe excepția netimbrării.
Pentru aceste considerente, în condițiile art.20 (3) din Lg.146/1997 republicată apelul va fi anulat ca netimbrat.
Conf.disp.art.274 (3) C.pr.civilă recurentul va fi obligat să-i plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelantul G. C., împotriva sentinței civile nr.1328/2014 a Judecătoriei Mediaș pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.03.2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | |
Grefier, A. B. |
Red.M.D. 6.04.2015
Tehnored.A.B.6.04.2015
Ex.5
Jud.fond L.V.
| ← Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 334/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 314/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
