Pretenţii. Decizia nr. 191/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 11529/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 191/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant S. P. PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPULUI SIBIU și pe intimat T. M., având ca obiect pretenții – apel împotriva sentinței civile nr. 7128/24.11.2014 pronunțate de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru;
- La data de 19.02.2015 apelanta a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata apelului, după care,
Față de actele și lucrările dosarului instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare pe cererea de renunțare la judecată formulată de apelantă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7128/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis excepția prescripției invocată din oficiu de către instanță și s-au respins ca prescrise pretențiile formulate de reclamantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu în contradictoriu cu pârâta T. M..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
Pârâta și reclamantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu au încheiat contractul de închiriere nr. 3217/25.08.2005 (f. 11-15), prin care reclamantul, în calitate de proprietar, a închiriat pârâtei, în calitate de chiriaș, locuința situată în Sibiu, Sibiu, ..
Prin contractul încheiat, pârâta s-a obligat să plătească o chirie lunară în cuantum de 11,96 lei lunar, pana la data de 15 ale lunii următoare, în caz contrar pârâta urmând să achite penalități de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi ce urmează aceleia în care suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante, conform pct. III din contract.
Astfel cum arata reclamantul, parata a părăsit imobilul in data de 03.02.2009.
Potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Prin urmare instanța constată că părțile au încheiat contractul la data de 25.08.2005, contractul fiind guvernat de prevederile vechiului cod civil sub aspectul efectelor acestuia, iar sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, este aplicabil in cauza Decretul nr. 167/1958.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 și alin. 2 din Decretul nr.167/1058 privind prescripția extinctivă, “dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, legiuitorul prevăzând că “odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”, iar în art.12 din același act normativ se stipuleaza că “în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
Or, instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani prevazut de art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 care a început să curgă de la momentul determinat în raport cu dispozițiile art. 7 alin.1 coroborate cu cele ale art. III din contract, era împlinit la data introducerii acțiunii, și anume, 30.06.2014, pentru pretențiile aferente perioadei 01.12._09.
Astfel, termenul de prescripție extinctiva a început să curgă la data scadenței fiecărei tranșe de chirie ce compune debitul principal, iar scadența ultimei tranșe de chirie a fost la data de 15.03.2009, obligația de plată a pârâtei raportat la ultima chirie datorata fiind scadentă începând cu această dată, și s-a împlinit la data de 15.03.2012.
Acțiunea a fost introdusă la data de 12.06.2014, deci cu depășirea termenului de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune, iar reclamanta nu a făcut dovada vreunei cauze de suspendare sau de întrerupere și nici nu a justificat vreun motiv temeinic pentru repunerea în termen.
În privința sumei solicitate cu titlu de penalități de întârziere, instanța reține că potrivit art.1 alin. (1) și (2) din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune cu privire la accesoriile unui drept se stinge prin prescripție dacă dreptul la acțiune pentru dreptul principal nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Astfel, prin efectul intervenirii prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal s-a stins și dreptul reclamantei de a obține obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu care a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale.
Apelantul a invocat nelegalitatea sentinței apreciind că acțiunea nu este prescrisă deoarece aceasta nu operează fiind pusă în întârziere conform art. 1079 alin. 1 Cod civil.
În drept s-au invocat prevederile art. 470 și următoarele NCpc și art. 24, 25 din Legea 114/1996.
La data de 19.02.2015 apelanta a formulat cerere de renunțare la judecarea apelului.
Ca atare, instanța va face aplicarea art. 406 NCpc și va lua act de renunțarea la judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 406 C. se ia act de renunțarea la judecarea apelului declarat de apelanta SPAFL Sibiu împotriva sentinței civile nr. 7128/2014 a Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. D. R. L.
Grefier,
L. A.
RED. D.L./09.03.2015
Tehnored. L.A./11.03.2015
J.F. C. C. Mitruța
4 ex/2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Sentința nr. 466/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
