Obligaţie de a face. Decizia nr. 190/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 8369/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant A. I. și pe intimat H. NATALIȚA, intimat P. M., având ca obiect acțiune în constatare – apel împotriva sentinței civile nr. 5187/19.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul A. I., personal, asistat de av. C. I. A. și reprezentanta intimatelor pârâte, av. M. I., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La întrebarea instanței reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacat, cu admiterea în tot a acțiunii și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată. Se arată că hotărârea instanței de fond este incorectă. Învederează faptul că intimatele au venit, au spart peretele și au tăiat conducta de apă a apelantului. Apelantul s-a adresat instanței de judecată și nu a încercat să-și facă singur dreptate. Precizează faptul că la instanța de fond au fost administrate probe, respectiv expertiza, cercetare locală, inclusiv partea adversă a recunoscut faptul că a tăiat conducta. Se arată că instanța de fond a constatat faptul că nu se mai poate locui în imobil deoarece apelantul nu poate locui în acel apartament deoarece nu mai are apă. Precizează că problema care se pune în cauză este aceea că cineva cu voie a tăiat apa apelantului. În continuare arată că intimata Hugel avea posibilitatea să se adreseze instanței nu să-și facă singură dreptate. Totodată arată că instanța de fond trebuia să oblige intimatele să pună înapoi apa apelantului astfel se creează un precedent și orice persoană poate să vină să taie apa vecinului pentru orice motiv. Arată că apelantul a achitat contravaloarea facturii și nu a mai recuperat banii de la intimată și că trebuia să fie măcar lăsat apelantul să-și facă branșament.
Solicită admiterea apelului cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea apelului deoarece hotărârea pronunțată de instanța de fond este dreaptă și bine motivată. Arată că apelantul denaturează adevărul. Se arată că societatea de apă canal a închis apa de la stradă deoarece apelantul nu a plătit facturile. Totodată arată că intimatele au plătit inclusiv facturile apelantului și și-au făcut un nou branșament și l-au invitat și pe apelant să se racordeze dar asta presupunea achitarea unei sume de bani. Învederează faptul că nici în anul 2011 apelantul nu locuia în apartament dar de atunci numai reclamă. Arată că conducta a fost tăiată și din cauză că era foarte veche. Solicită a se avea în vedere faptul că drepturile procesuale trebuie exercitate și promovate de părți cu bună credință.
Solicită respingerea apelului cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul apelantului învederează că nu este adevărat faptul că era foarte veche conducta. Precizează faptul că nu societatea de apă a tăiat conducta din perete ci intimata.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată că:
Prin Sentința civilă 5187/19.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâtele Hugel Natalița și P. M., cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond reține următoarele:
Potrivit evidenței de carte funciară, respectiv CF_ Sibiu, nr top 1392/I, CF_ Sibiu, nr. top 1329/II, CF_ Sibiu, nr top 1329/IV și CF_ Sibiu, nr top 1329/III (f 8-11), instanța reține că reclamantul este proprietarul apartamentelor nr. 3 și 4 situate în imobilul din Sibiu, ., nr. 1, jud. Sibiu, iar pârâtele dețin în proprietate două apartamente de la același număr administrativ, părțile comune fiind terenul clădit și neclădit în suprafață de 205 mp, așa cum reiese din CF 6123 Sibiu (f 12, 13).
Prin prezenta acțiune reclamantul dorește, în primul rând, să se constate că conducta de alimentare cu apa ce deservește apartamentele 3 si 4 din imobilul situat in Sibiu, ., nr. l, jud. Sibiu, a fost obturata, (tăiată), fără drept, și în al doilea rând, să se dispună obligarea pârâtelor ca, . care sa nu depășească 2 luni de la rămânerea irevocabila a hotărârii ce se va da, să refacă traseul inițial al conductei de alimentare cu apa a imobilului deoarece la acest moment nu se poate realiza alimentarea cu apa a celor doua apartamente aflate în proprietatea sa întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile răspunderii civile delictuale.
În privința petitului 1 al acțiunii, instanța constată faptul că în cazul de față se solicită a se constata o situație de fapt, ocazie cu care nu sunt incidente dispozițiile art. 35 C.p.c., dispoziții conform cărora „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.
Având în vedere că se solicită a se constata o stare de fapt și nu de drept, și mai mult reclamantul are la îndemână acțiunea în realizare (exercitată în cadrul petitelor următoare ale acțiunii), instanța va respinge petitul 1 al acțiunii ca inadmisibil.
Potrivit art. 1357 C. civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Din dispozițiile legale enunțate rezultă că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produce și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor civile sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile.
De asemenea, relevante sunt și dispozițiile art. 1353 din Codul civil, dispoziții conform cărora ”cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepția cazului în care acesta este exercitat abuziv”.
S-a apreciat astfel că fapta săvârșită cu prilejul exercitării unui drept subiectiv poate fi o faptă ilicită, de natură a antrena răspunderea delictuală, numai în măsura în care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu prin exercitarea abuzivă a unui drept subiectiv, respectiv cu rea-credință, cu depășirea limitelor sale juridice și deturnarea de la scopul său economic și social în vederea căruia a fost recunoscut de lege.
În cauza pendinte exercitarea dreptului pârâtelor de a avea acces la un trai decent prin accesul la resursele de apă potabilă nu poate fi apreciază ca fiind o faptă ilicită pentru următoarele argumente:
Alimentarea cu apă potabilă a imobilului situat în Sibiu, ., nr. 1 s-a realizat până în luna martie 2011 printr-o conductă care pornea din branșamentul stradal fiind contorizat de un contor de apă-apometru amplasat în căminul de racord din curtea imobilului care contoriza consumul de apă al întregului imobil. Din căminul de racord din curtea imobilul conducta de apă potabilă intra în subsolul clădirii, de unde traversa bucătăria, holul și baia apartamentului nr. 2, proprietatea pârâtei Hugel și apoi urma în apartamentele nr. 3 și 4, proprietatea reclamantului, așa cum reiese din cele consemnate în cuprinsul raportului de expertiză de către expertul L. I. și recunoscut de pârâte cu ocazia cercetării la fața locului.
Pentru consumul de apă potabilă societatea . Sibiu emitea o singură factură pe numele reclamantului în baza contractului de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr. 4199/04.10.2005 (f 24-29).
Având în vedere că au existat întârzieri în achitarea contravalorii facturilor de furnizare a serviciilor aferente contractului menționat la data de 18.03.2011, pe perioada noiembrie 2010-martie 2011, societatea . Sibiu a trimis reclamantului o notificare prealabilă (f 65) prin care era informat asupra faptului că apare în evidențele societății cu un debit de 429,55 lei.
Deoarece debitul nu a fost achitat la data de 31.03.2011 societatea . Sibiu a intervenit la branșamentul de apă al imobilului sistând alimentarea cu apă a acestuia prin închiderea robinetului de concesie și demontarea contorului de branșament, așa cum reiese din adresa societății nr._/03.12.2013 (f 123).
Ca urmare a sistării alimentării cu apă potabilă locatarii imobilului s-au întâlnit la data de 05.04.2011 în vederea remedierii problemei ocazie cu care s-a discutat posibilitatea separării și contorizării consumului de apă pentru fiecare apartament în parte, iar la data de 07.04.2011 numita P. G. a trimis reclamantului o înștiințare prin care îi comunica că debitul restant urmează a fi achitat de către dânsa (f 30, 31 dosar nr._ ), înștiințare pe care reclamantul nu a ridicat-o de la poștă.
Astfel, numita P. G., sora pârâtei Hugel Natalița, care locuiește în apartamentul nr. 2 a achitat la data de 08.04.2011 atât contravaloarea debitului restant, a penalităților și a taxei de rebranșare (f 69-72), încheind la data de 13.05.2011 contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr. 1341/13.05.2011 (f 53-59).
Având în vedere probleme create ca urmare a contorizării comune a consumului de apă potabilă pârâtele au demarat procedura necesară contorizării de condominiu întocmit documentația necesară, proiect de contorizare condominiu, filele 132-143, realizând și lucrarea de branșare individuală, branșamentul de apă fiind împărțit în trei racorduri de apă.
Cum reclamantul nu a fost de acord cu branșarea individuală, pârâtele și-au realizat propria instalație de alimentare cu apă potabilă în cadrul condominiului, în subsol existând un racord de apă pentru apartamentele proprietatea reclamantului care nu este funcțional existând doar un robinet.
Potrivit Regulamentului pentru contorizarea individuală în cadrul condominiului (f 61) și respectiv Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare a Mun. Sibiu (f 14) în vederea realizării contorizării individuale în cadrul condominiului este necesar acordul tuturor proprietarilor cu privire la soluția tehnică adoptată, situație ce nu se regăsește în privința proprietarilor imobilului din Sibiu, ., nr. 1 deoarece reclamantul nu și-a dat acordul, ocazie cu care citirea și facturarea consumului de apă de către societatea . Sibiu se realizează la nivel de contor principal de branșament, așa cum reiese din adresa nr. 5938/19.04.201 (f 64).
În cursul lunii aprilie 2011 reclamantul a promovat o acțiune de ordonanță președințială, ocazie cu care s-a format dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 3883/16.05.2011, iar de la acel moment și până la promovarea prezentei acțiuni, 26.06.2013, a manifestat o atitudine de pasivitate față de situația apartamentelor pe care le deține în proprietate în imobilul din Sibiu, ., nr. 1.
Este de subliniat faptul că în urma cercetării la fața locului instanța a constat faptul că în apartamentele proprietatea reclamantului nu locuiește nicio persoană, fiind în stare de degradare.
Având în vedere starea de fapt detaliată mai sus raportat la necesitatea stringentă în care se aflau pârâtele la momentul sistării de către . Sibiu a alimentării cu apă potabilă a imobilului în care locuiau (ca urmare a neachitării contravalorii facturilor de apă de către reclamant), instanța constată faptul că acțiunea acestora de realizare a unei branșări individuale de alimentare cu apă potabilă în vederea asigurării consumului de apă necesar vieții de zi cu zi, nu poate fi încadrat ca fiind o faptă ilicită care să ducă la atragerea răspunderii delictuale a pârâtelor.
Acțiunea pârâtelor este justificată de necesitatea asigurării unui consum de apă și de evitarea unor probleme viitoare raport la achitarea contravalorii facturilor de apă, facturi care până la acel moment se emiteau raportat la consumul pe întreg imobilul, refuzul reclamantul de realizare a unei contorizării individuale fiind nejustificat.
Raportat la înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța constată faptul că reclamantul, atât la moment realizării branșamentului individual, cât și la momentul promovării prezentei acțiunii, își exercită în mod abuziv prerogativele dreptului de proprietate neexistând nicio justificare pentru refuzul său de realizare a unui branșament individual de contorizare a consumului de apă potabilă, și respectiv în prezent pentru solicitarea de refacere a traseului inițial al conductei de alimentare cu apă a apartamentelor proprietatea sa.
În privința reclamantului sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 15 C. civil, dispoziții care prevăd că „nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe”.
Este de subliniat faptul că și la acest moment reclamantul nu este de acord cu branșamentul realizat de pârâte neavând nicio motivare pertinentă pentru acest refuz, dorind pur și simplu refacerea traseului inițial.
În privința modalității în care ar trebui realizat branșamentul individual al reclamantului, având în vedere și concluziile consemnate de către expertul L. I. în cuprinsul raportului de expertiză, instanța constată faptul că nu a fost investită cu un petit privind modalitatea de executare a branșamentului ci doar cu solicitarea reclamantului de a se reface branșamentului inițial de alimentare cu apă potabilă.
Față de cele învederate, instanța constată faptul că pârâtele și-au exercitat în mod normal dreptul de proprietate, atingerea dreptului de proprietate al reclamantului nefiind realizată cu rea credință, ci în vederea asigurării unui trai decent prin consumul de apă potabilă necesar a fi asigurat pentru desfășurarea activităților zilnice. Pentru aceste motive, instanța va petitele 2, 3 și 4 ale acțiunii formulate de către reclamantul, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cheltuieli de judecată solicitate de către părți, instanța având în vedere dispozițiile art. 453 C.p.c., va obliga reclamantul la plata către pârâte a sumei de 1.200 lei, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța nr. 1149/2013 (f 49), cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată urmând a fi respinsă, fiind cel care a pierdut procesul.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel în termen, motivat, legal timbrat, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea apelului se reține că hotărârea instanței este greșită și incorectă atât sub aspectul vădit eronat a stării de fapt cât și sub aspectul interpretării forțate a normei de drept.
În fine apelantul arată că toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc că instalația independentă efectuată de pârâte a fost construită în mod ilegal.
În drept invocă art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatele prin întâmpinarea depusă la f. 21-23 dosar solicită respingerea apelului cu consecința obligării apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune civilă având ca obiect constatarea unei stări de fapt și obligarea pârâților la despăgubiri.
Prin probatoriul concludent administrat în cauză instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cazului de speță – reținând că datorită sistării furnizării alimentării cu apă, din culpa reclamantului, acțiunea acestora de realizare a unei branșări individuale cu alimentare cu apă potabilă, este o acțiune justificată, alimentarea cu apă potabilă fiind o necesitate și nu o facilitate.
Mai mult de atât față de probatoriul administrat instanța constată culpa exclusivă a reclamantului care a generat debranșarea de apă a imobilului din litigiu, și obligația pârâtelor de a realiza o branșare individuală cu apă potabilă.
În atare situație motivele invocate de apelant sunt în contradicție cu probatoriul administrat în cauză, cel în culpă pentru lucrările efectuate de pârâte fiind tocmai reclamantul astfel că propria turpitudine nu poate constitui motiv pentru constatarea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu în sensul dispozițiilor art. 1357 Cod civil.
Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 480(1) Cod procedură civilă apelul astfel cum a fost formulat va fi respins.
Conform art. 453 Cod procedură civilă apelantul va fi obligat să plătească intimatelor suma de 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat în condițiile art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul A. I. împotriva Sentinței civile nr. 5187/2014 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatei P. M. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. D. R. L.
Grefier,
L. A.
RED. D.M.
Tehnored. L.A.
J.F. A. D.
7 ex/23.03.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 470/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 205/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
