Contestaţie la executare. Decizia nr. 205/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 24/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 205/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător D. T. L.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant A. E. și pe apelant I. M. I., apelant I. E., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 4068/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015 și ulterior la data de 11.03.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 4068/10.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis excepția tardivității contestației la executare raportat la încheierea nr. 1074/15.11._ emisă de Biroul executorului judecătoresc M. V. în dosarul execuțional nr. 1074/_;s-a admis în parte contestația la executare formulată și completată de contestatorii I. M. I. în contradictoriu cu intimata A. E. și în consecință s-a anulat încheierea civilă nr. 1861/CC/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._/_ și toate formele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 1074/_, în baza acestei încheieri civile. S-au respins restul pretențiilor. S-au compensat cheltuielile de judecată avansate de părți și obligă contestatorii să plătească intimatei suma de 1200 lei cu acest titlu.
Instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._ /_, contestatorii I. M. I. și I. E. au solicitat în contradictoriu cu intimata A. E., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea tuturor formelor de executare efectuate de către Biroul executorului judecătoresc M. V. în dosarul execuțional nr. 1074/2013(înștiințare, somatic, încheierea nr. 1074/15.11.2013, etc.), precum si a încheierii de încuviințare a executării silite nr._/CC/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._/1306/2013; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că nu există nici un titlu executoriu, motiv pentru care actele de executare, cât și încheierea de încuviințare a executării silite menționată mai sus sunt lovite de nulitate, întrucât au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege. Cu toate că debitorii contestatori au efectuat o plată de 9.000 lei, la data de 15.11.2013, și alta de 1.800 lei, la data de 12.12.2013, executorul judecătoresc nu le-a luat în considerare. Acesta a apreciat eronat că plata sumei de 1.800 lei/lună trebuie efectuată de la data rămânerii definitive a hotărârii Judecătoriei Sibiu, si nu de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Prin sentința civila nr. 5527/2011 a Judecătoriei Sibiu, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea formulata de către contestatori, în sensul că obligația de întreținere izvorâtă din contractul de întreținere autentificat sub nr. 807/2004 a fost transformata in bani, urmând ca aceștia să achite intimatei suma de 1.800 lei/lună.
Hotărârea evocată nu face decât să transforme obligația contractuală de prestare a întreținerii în natură într-o nouă obligație, de această dată, prin plata unei sume de bani lunare, la cererea contestatorilor, și nu sancționează neîndeplinirea obligației de întreținere de către noi, la cererea intimatei, creditor al întreținerii. Altfel spus, a fost angajată răspunderea civilă contractuală a creditorului întreținerii și nu a contestatorilor, ca debitori ai întreținerii, astfel că hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii civile promovată de aceștia din urmă nu poate fi executată silit contra lor,
Altfel, o hotărâre judecătorească prin care s-a admis în loialitate acțiunea contestatorilor, nu poate fi executată silit contra lor.
Dispozițiile art. 663 NCPC care prevăd că „Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel." Creditorul este titularul dreptului personal sau real pe care instanța judecătorească 1-a recunoscut și sancționat contra debitorului prin hotărârea pronunțată. Or, creditorii dreptului de a cere transformarea obligației de întreținere în natură în executarea acesteia prin plata unei sume de bani. drept ce a fost recunoscut și sancționat prin sentința susmenționată, sunt contestatorii, astfel că numai ei suntem îndreptățiți a cere executarea silită a acesteia, în măsura în care s-ar putea acest lucru și ar fi necesar.
Executorul judecătoresc a formulat două cereri de încuviințare a executării silite: prima, ce formează obiectul dosarului nr._/306/2013, care a fost respinsa prin încheierea nr. 9279/CC/15.10.2013, iar a doua, înregistrată sub dosar nr._/306/2013, care a fost admisă prin încheierea civilă nr._/CC/07.11.2013.
Inițial, încuviințarea executării silite a fost respinsă întrucât decizia civilă nr. 92/2013 a Tribunalului D. nu reprezintă un titlu executoriu, neconținând dispoziții de natură a fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silita. Însă, în toate actele de executare silită întocmite de către executorul judecătoresc, chiar si după respingerea primei cereri de încuviințare silită, se face referire tot la aceeași hotărâre.
În ceea ce privește cea de-a doua încheiere prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, instanța a reținut absolut fals că prin cele trei hotărâri pronunțate în cauza (fond, apel si recurs) s-a dispus obligarea contestatorilor la plata sumei de 14.785,71 lei.
Obligația contractuală de plată a sumei de 1.800 lei lunar, cu titlu de întreținere, a devenit certă, lichidă și exigibilă la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 5527/07.07.2011 a Judecătoriei Sibiu, respectiv la data de 10.07.2013, când s-a pronunțat decizia nr. 7469/2013 de Curtea de Apel C.. Până la acest moment, au fost în vigoare dispozițiile contractuale prin care subsemnații ne-am obligai a-i presta întreținere în natură intimatei, executare nerealizată, datorită conduitei culpabile a intimatei.
Trebuie făcută o distincție clară între momentul în care o hotărâre judecătorească devine executorie și cel in care o astfel de hotărâre rămâne irevocabilă. Ultimul moment este important în cauză, întrucât nu este relevant când sentința Judecătoriei Sibiu a rămas definitivă si, implicit, executorie, pentru simplul motiv ca aceasta nu reprezintă titlu executoriu.
Obligația contestatorilor din contractul de întreținere a fost transformată în obligația de a plăti lunar suma de 1800 lei, la data de 10.07.2013, data rămânerii irevocabile a sentinței Judecătoriei Sibiu. Faptul ca intimata nu a mai beneficiat de întreținere se datorează exclusiv culpei acesteia, constatată irevocabil prin cele 3 hotărâri pronunțate.
Raportat la perioada iulie 2013 - ianuarie 2014, au trecut aproape 6 luni, suma fiind de 10.800 lei (6 luni x 1.800 lei), sumă care a fost achitată în avans de contestatori, în datele de 15.11.2013 si de 12.12.2013. Or, in aceasta situație, apare ca evident ca executarea silită a rămas și fără obiect.
În probațiune, s-au solicitat, admis și administrat proba cu înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 194, art. 625 si urm., ari. 711 si urm. Noul Cod de Procedură civilă.
Intimata A. E., a formulat întâmpinare(f. 43), prin care solicită respingerea contestației la executare formulate si menținerea ca legal întocmite toate actele de executare întreprinse în dosarul execuțional nr. 1074/2013 de către Biroul executorului judecătoresc M. V.; cu cheltuieli de judecată.
Totodată, se invocă excepția tardivității formulării contestației in ceea ce privește încheierea nr. 1074/15.11.2013, comunicată contestatorilor la data de 20.12.2013.
Pe fond, se arată că între părțile a existat un litigiu înregistrat la Judecătoria Sibiu, sub nr._/306/2010. Prin sentința civila nr. 5527/07.07.2011 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus transformarea in bani a obligației de întreținere, născuta in sarcina contestatorilor din acest dosar si obligarea acestora la plata către subsemnata a sumei de 1.800 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice. Soluția a fost menținută întocmai prin respingerea atât a apelurilor cat si a recursurilor declarate împotriva acesteia.
Hotărârea judecătorească fiind irevocabilă, deține prerogativele unui titlu executoriu, iar sumele pretinse în faza de executare silită reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă pusă în executare ca urmare a neexecutării de bunăvoie a obligațiilor de către contestatori.
Hotărârea judecătorească produce efecte juridice asupra chestiunilor de drept deduse judecății de la pronunțare. Chiar daca autoritatea de lucru judecat este într-adevăr provizorie in situația in care hotărârea este supusă căilor de atac, în speța aceasta nu a fost modificată, ci i s-a recunoscut acest caracter. Astfel ca, din punct de vedere juridic, contractul de întreținere a fost modificat din chiar momentul pronunțării sentinței civile nr. 5527/2011.
Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești nu se poate realiza anterior dobândirii de către aceasta a caracterului de titlu executoriu.
Contestatorii susțin ca s-au făcut două plăți, una la data de 15.11.2013 si alta la 12.12.2013 și că în felul acesta executarea silită ar fi rămas fără obiect. Însă, cererea de executare silită a fost depusă la Biroul executorului judecătoresc M. V. la data de 04.11.2013, iar la data de 07.11.2013 a fost emisă de către Judecătoria Sibiu încheierea nr._/CC/2013 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.
In ceea ce ii privește pe întreținători, aceștia aveau obligația periodică de a presta întreținerea. Atâta vreme cât au învederat ca nu li s-a mai permis acest lucru și au solicitat in mod expres transformarea în bani a acestei obligații, aveau obligația plății sumelor stabilite lunar, conform obligației principal asumate in momentul încheierii contractului de întreținere. Cu alte cuvinte, nu se poate susține ca atâta vreme cât nu s-a mai putut presta întreținerea în natura, nu se mai justifica în toata perioada de timp cât părțile s-au aflat in litigiu nici plata sumelor lunar stabilite de către instanța.
În ceea ce privește strict actele de executare și titlul executoriu, se poate observa că acestea îndeplinesc toate condițiile impuse de textul de lege aplicabil, ca nu există niciun motiv de nulitate incident, existând titlu executoriu conform dispozițiilor art. 632 Noul Cod de Procedură Civilă, care a fost pus in executare ca urmare a neexecutării benevole.
În probațiune, s-au solicitat, admis și administrat proba cu înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-208, art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă.
Ulterior, contestatorii au formulat o completare a contestației la executare(f. 135), prin care au solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate de către B. M. V., începând cu data de 03.03.2014, în dosarul execuțional nr. 1074/2013, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1861/CC/03.03.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar nr._ .
În motivare, se arată faptul că prin încheierea menționată mai sus, in cadrul considerentelor, se reține absolut eronat că decizia civilă nr. 92/2013 a Tribunalului D. reprezintă titlu executoriu și că, împreună cu deciziile din apel și din recurs, conține obligația, în sarcina contestatorilor, de a achita o suma de bani, respectiv suma de 35.012,90 lei.
În dosarul execuțional nr. 1074/2013, executorul judecătoresc a formulat două cereri de executare silită care au fost admise prin 2 încheieri emise de Judecătoria Sibiu (nr._/CC/07.11.2013 și nr. 1861/CC_). Deși din acestea nu rezultă modul în care s-a ajuns la executarea contestatorilor pentru sumele de 14.785,71 lei, respectiv de 35.012,90 lei, totuși, din cele două somații de executare, rezultă că este vorba despre aceeași obligație de plată a sumei de 1.800 lei/lună, însă pentru intervale diferite de timp: prima - începând cu data de 22.02.2013(data rămânerii definitive a sentinței Judecătoriei Sibiu), iar a doua - pentru perioada anterioara - 07.07._13(de la data pronunțării sentinței Judecătoriei Sibiu până la data rămânerii definitive a acesteia). Este inadmisibil să existe două încheieri de încuviințare a executării silite în același dosar execuțional.
Intimata nu are la dispoziție forța de constrângere a statului cu privire la obținerea sumei lunare de 1.800 lei, datorită naturii juridice a contractului de întreținere, chiar transformat judiciar sub aspectul obligației de întreținere.
Odată ce intimata a solicitat inițial executarea silita, in ceea ce ne privește, de la data de 22.02.2013, înseamnă ca aceasta, în mod expres, a renunțat la dreptul de cere executarea silita din data de 07.07.2011.
În cauză este vorba de o modificare judiciară a unui contract de întreținere, instanța intervenind pentru a sancționa un abuz de drept. Or, în aceasta ipoteza, hotărârea judecătoreasca nu reprezintă titlu executoriu prin ea însăși, ci doar contractul poate avea acest caracter, daca este prevăzut de lege.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 204. art. 625 si urm., art. 711 si urm. Noul Cod de procedură civilă.
În considerentele sentinței prima instanță a mai reținut că la data de 04.10.2013, intimata A. Elisabetan a formulat cerere de executare silită, ce formează obiectul dosarul execuțional nr. 1074/_, instrumentat de către Biroul executorului judecătoresc M. V., prin care a solicitat aducerea la îndeplinire a obligației de plată stabilită în sarcina contestatorilor debitori, prin sentința civilă nr. 5527/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu, respectiv recuperarea creanței totale de 14.785,71 lei, calculată de la data de 22.02.2013, care se va actualiza până la achitarea ei.
În conformitate cu dispozițiile art. 664 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, executorul judecătoresc a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului execuțional nr. 1074/_.
Prin încheierea civilă nr._/CC/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a dispus încuviințarea executării silite a titlurilor executorii-sentința civilă nr. 5527/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu, decizia civilă nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul D. și decizia civilă nr. 7469/2013 pronunțată de Curtea de Apel C., în vederea recuperării creanței de 14.785,71 lei.
La data de 15.11.2013, executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 1074, prin care, potrivit dispozițiilor art. 669 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv suma de 2892,32 lei.
Totodată, executorul judecătoresc a înștiințat contestatorii debitori, conform prevederilor art. 657 Noul Cod de procedură civilă, că s-a declanșat executarea silită, înregistrată temeiul titlului executoriu-decizia civilă nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul D..
La data de 15.11.2013, executorul judecătoresc a emis și somația, conform art. 667 Noul Cod de procedură civilă, prin care li se aduce la cunoștință debitorilor faptul că au obligația de a achita suma de_,03 lei, cu titlu de contravaloare obligație de întreținere și cheltuieli de executare.
D. fiind faptul că debitorii contestatori au achitat, la data de 15.11.2013, suma de 9000 lei, executorul judecătoresc a întocmit, în aceeași zi, procesul-verbal de eliberare sume, virând banii în contul creditoarei intimate. De asemenea, contestatorii au mai achitat, la data de 12.12.2013, suma de 1.800 lei, astfel că executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de eliberare sume, virând banii în contul creditoarei intimate.
La data de 17.01.2014, intimata creditoare a formulat o nouă cerere către Biroul executorului judecătoresc M. V., înregistrată sub nr. 449/2014, prin care solicită a se demara executarea silită împotriva debitorilor contestatori, conform titlului executoriu-sentința civilă nr. 5527/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu, menținută prin decizia civilă nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul D. și decizia civilă nr. 7469/2013 pronunțată de Curtea de Apel C.. Intimata a menționat că suma ce trebuie recuperată este de 35.012,90 lei, calculată pe perioada 07.07._13, reprezentând contravaloarea întreținerii pe o perioadă de 18 luni și 45 de zile.
Executorul judecătoresc a formulat o nouă cerere de încuviințare a executării silite, în cadrul aceluiași dosar execuțional nr. 1074/2013, care a fost admisă prin încheierea civilă nr. 1861/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La data de 13.05.2014, executorul judecătoresc emite o nouă somație, prin care li se aduce la cunoștința debitorilor contestatori faptul că au obligația de a plăti suma de 35.012,90 lei, în termen de o zi de la data primirii somației.
Între timp, dat fiind faptul că debitorii contestatori au mai achitat din totalul creanței, executorul judecătoresc a întocmit procese verbale de eliberare sume, la data de 19.20.2014 și 06.05.2014, prin care a consemnat că a virat în contul creditoarei sumele avansate de debitori.
Împotriva tuturor acestor forme de executare silită s-a formulat prezenta contestație la executare.
Așa cum s-a reținut mai sus, intimata a invocat excepția tardivității contestației la executare raportat la încheierea nr. 1074/15.11._ emisă de Biroul executorului judecătoresc M. V. în dosarul execuțional nr. 1074/_.
Față de natura dirimantă a excepției, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 248 Noul Cod de procedură civilă, o va analiza anterior intrări în cercetarea fondului.
Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
Încheierea supusă analizei a fost comunicată contestatorilor la data de 20.12.2013, astfel că termenul legal de contestare a acesteia a expirat la momentul înregistrării contestației la executare.
Față de aceste considerente, instanța va dispune admiterea excepției analizate și în consecință va respinge, ca tardiv formulat, petitul privind contestarea încheierea nr. 1074/15.11._ emisă de Biroul executorului judecătoresc M. V. în dosarul execuțional nr. 1074/_.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Așa cum s-a menționat anterior, unul din motivele pe care contestatorii își întemeiază contestația la executare este acela că executarea silită demarată și efectuată până în prezent de către executorul judecătoresc nu are la bază un titlu executoriu.
Conform dispozițiilor art. 632 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, constituie titlu executoriu hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum si orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare.
Prin sentința civilă nr. 5527/07.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a dispus transformarea obligației contractuale de prestare a întreținerii în natură, asumată de contestatori printr-un contract de întreținere, în prestarea întreținerii prin plata unei sume de bani lunare, respectiv suma de 1800 lei/lună, în favoarea intimatei.
Într-adevăr prin hotărârea evocată nu se sancționează neîndeplinirea obligației de întreținere asumată de către contestatori, la cererea intimatei, în calitate de creditoare a întreținerii, ci tocmai, culpa acesteia din urmă, care a refuzat îndeplinirea obligației de întreținere în natură. Însă, prin hotărâre s-a stabilit o obligație de plată în persoana contestatorilor, care, în situația neonorării de bună voie, poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite. În acest sens sunt și dispozițiile art. 663 NCPC care prevăd că „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel." Creditorul este titularul dreptului personal sau real pe care instanța judecătorească 1-a recunoscut și sancționat contra debitorului prin hotărârea pronunțată. Astfel, intimata a dobândit, prin hotărârea evocată, calitatea de creditoare, iar contestatorii, calitatea de debitori.
Transformarea obligației de întreținere în natură în plata periodică a unei sume de bani, printr-o hotărâre judecătorească, fără acordul părților, presupune modificarea contractului inițial și realizarea unui nou acord de voință între părți, însă nu valorează novație, raporturile dintre părți fiind guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreținere.
La analizarea caracterului executoriu a sentinței civile nr. 5527/07.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu, instanța va avea în vedere dispozițiile Vechiului Cod de procedură civilă. Calificarea unei hotărâri judecătorești ca titlu executoriu aparține etapei procesuale a judecății și nu a celei a executării judecătorești, având în vedere dispozițiile art. 622 Noul Cod de procedură civilă.
Astfel, sentința civilă nr. 5527/07.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu este executorie de drept, conform dispozițiilor art. 278 pct. 3 Cod procedură civilă, de la data pronunțării acesteia.
Însă, așa cum rezultă din cererea de executare silită, intimata creditoare a solicitat aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate în titlul executoriu de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv de la data de 22.02.2013.
Faptul că în încheierea civilă nr._/CC/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite s-a menționat ca și titluri executorii și decizia civilă nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul D. și decizia civilă nr. 7469/2013 pronunțată de Curtea de Apel C., prin care nu s-a stabilit nici o obligație ce poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite, nu este de natură a atrage nulitatea acesteia.
În mod legal, instanța de executare a constatat faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 622,663 și urm. Noul Cod de procedură civilă, neexistând nici o piedică care să conducă la respingerea cererii de executare silită, conform prevederilor art. 665 pct. 5 Noul Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește creanța, aceasta este certă, lichidă și exigibilă, astfel că executarea silită este posibilă, conform dispozițiilor art. 662 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va dispune respingerea petitului privind anularea încheierii civile nr._/CC/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu, ca fiind neîntemeiat.
Constatând că actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc, până la data de 03.03.2014, sunt în conformitate cu dispozițiile legale în materie, neexistând nici o cauză de natură a atrage nulitatea acestora, instanța va dispune respingerea și a acestui capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește încheierea civilă nr. 1861/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, instanța reține faptul că aceasta este nelegală, motivat de faptul că prin aceasta s-a încuviințat executarea silită demarată într-un dosar execuțional, în care instanța de executare, respectiv Judecătoria Sibiu, a admis începerea executării silite la solicitarea aceleași creditoare, împotriva acelorași debitori și în baza aceluiași titlu executoriu.
Așa cum s-a reținut anterior, în cadrul dosarului execuțional nr. 1074/2013, la data de 17.01.2014, intimata creditoare a formulat o nouă cerere către Biroul executorului judecătoresc M. V., înregistrată sub nr. 449/2014, prin care solicită a se demara executarea silită împotriva debitorilor contestatori, conform titlului executoriu-sentința civilă nr. 5527/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu, menținută prin decizia civilă nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul D. și decizia civilă nr. 7469/2013 pronunțată de Curtea de Apel C.. Intimata a menționat că suma ce trebuie recuperată este de 35.012,90 lei, calculată pe perioada 07.07._13, reprezentând contravaloarea întreținerii pe o perioadă de 18 luni și 45 de zile. Deci, în concluzie, prin această nouă cerere intimata a solicitat recuperarea sumei datorată de contestatori cu titlu de întreținere, calculată de la data pronunțării sentinței civile nr. 5527/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu și până la data rămânerii definitive a acesteia.
Faptul că, în cadrul unei executări silite, se solicită, ulterior, recuperarea unei creanțe, aferentă unei alte perioade, chiar dacă rezultă din titlul executoriu, nu justifică obținerea a două încuviințări din partea instanței de executare, în cadrul aceluiași dosar execuțional.
Intimata are posibilitatea de a formula cerere de executare silită separat pentru recuperarea creanței, aferentă perioadei menționate mai sus, însă în cadru unui nou dosar execuțional, în termenul de prescripție a executării silite.
Față de aceste considerente, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 711 Noul Cod de procedură civilă, s-a dispus anularea încheierii civile nr. 1861/CC/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._/_ și în consecință, s-a dispus anularea și a formelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 1074/_, în baza acestei încheieri civile.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată avansate de părți și i-a obligat pe contestatori să plătească intimatei suma de 1200 lei, cu acest titlu.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel ambele părți.
I. Prin apelul declarat de contestatorii I. M. I. și I. E. aceștia au solicitat schimbarea în parte a sentinței 4069/2014 a Judecătoriei Sibiu, în sensul admiterii în tot a contestației la executare astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
1.În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a admis în mod nelegal excepția tardivității contestației la executare raportat la încheierea 1074/15.11.2013 a B. M. V., comunicată apelanților la data de 20.12.2013, apreciind greșit că împotriva ei trebuia să s formuleze contestație în termen de 5 zile, conform art. 714 alin.2 Cod pr. civilă. Încheierea aceea nu era una definitivă, ea fiind executorie, fiind puțin probabil ca legiuitorul să prevadă ca o încheiere să fie executorie de drept, dar nu și definitivă. În sprijinul acestei afirmații vin dispozițiile art. 669 Cod pr. civilă, care în alin. 6 prevăd că „pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.” Mai mult, art. 656 Cod pr. civilă prevede că „dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau fără citarea părților, se comunică acestora, sunt executorii de drept și pot fi atacate numai cu contestație la executare.”
2. Pentru că nu exista un titlu executoriu în prezenta cauză, actele de executare și încheierea de încuviințare a executării silite nr._/CC/7.11.2013 trebuiau anulate de instanța de fond, fiind emise cu nerespectarea prevederilor legale.
Potrivit dispozițiilor art. 632 Cod pr. civilă, constituie titluri executorii, hotărârile definitive, precum și alte înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Hotărârea ce s-a cerut a fi pusă în executare a dispus transformarea în bani a unei obligații de întreținere la cererea apelanților, și nu a sancționat neîndeplinirea culpabilă de către aceștia a obligației de întreținere, astfel că acea hotărâre nu putea fi executată silit împotriva apelanților (reclamanți), aceasta conținând numai dispoziții de modificare a obligației apelanților și nu sancționarea unei obligații neexecutate de către aceștia pentru a putea fi adusă la îndeplinire. De altfel, apelanții, de bună-credință, au executat de bună-voie obligația transformată în bani. Cu alte cuvinte, a hotărâre judecătorească este executată silită împotriva celor în favoarea cărora s-a admis acțiunea.
Hotărârea judecătorească, o spune art. 663 Cod pr. civilă, poate fi executată de creditor ori creditorii dreptului de a cere transformarea în bani a obligației de întreținere sunt chiar apelanții contestatori și, deci, numai ei sunt în drept de a cere executarea silită a acelei hotărâri.
Executarea silită nu se poate face decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă ori în prezenta cauză B. M. V. a formulat 3 cereri de încuviințare a executării silite.
3. Impactul invocării propriei culpe și a relei-credințe a intimatei (abuz de drept), constatate irevocabil prin sentința civilă nr. 5527/7.07.2011 a Judecătoriei Sibiu în etapa executării silite.
Toate instanțele au constatat culpa pârâtei în promovarea cererii reconvenționale și au respins în mod corect cererile sale. Așa fiind, intimata nu are la dispoziție forța de constrângere a statului cu privire la obținerea sumei lunare de 1800 lei, datorită naturii juridice a contractului de întreținere, ci aceasta poate formula doar o acțiune în rezilierea acestuia pentru neexecutarea de către apelanți a obligației contractuale.
Nu este important când sentința judecătoriei a rămas definitivă și, deci, executorie, întrucât aceasta nu reprezenta titlu executoriu. Odată ce intimata a solicitat executarea silită de la data de 22.02.2013, înseamnă că ea a renunțat la dreptul de a cere executarea din data de 7.07.2011, chiar dacă poziția apelanților este clară în sensul că executarea se putea face numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Suma de 1800 lei înlocuiește obligația de întreținere în natură începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței, pentru că până atunci executarea inițială a subzistat, chiar dacă intimata refuzat să primească întreținerea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod pr. civilă.
II. Prin apelul declarat de intimata A. E. aceasta a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în tot a contestației la executare și obligării intimaților contestatori la plata cheltuielilor de judecată
1.În motivarea apelului s-a arătat că instanța a greșit anulând încheierea nr. 1861/CC/2014 și toate formele de executare întocmite în baza acesteia. În cea ce privește decizia civilă nr. 92/2013 a Tribunalului D., invocată ca titlu executoriu, în optica executorului judecătoresc au fost avute în vedere dispozițiile art. 632 alin. 2, conform cărora reprezintă titluri executorii hotărârile executorii, dacă prin lege nu se prevede altfel. Aceeași mențiune era prevăzută și de art. 377 alin. 1 pct. 3 Cod pr. civilă vechi.
Cele două cereri ale executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite vizează două perioade diferite, dar în virtutea unei creanțe de ansamblu care se circumscrie aceluiași titlu executoriu. Pentru o asemenea situație nu există nicio sancțiune în Codul de procedură civilă.
Sunt aplicabile dispozițiile art. 653 Cod pr. civilă, care justifică conexarea celor două executări silite. Mai mult, prin această modalitate de a proceda a executorului judecătoresc nu s-a cauzat nici un prejudiciu direct debitorilor, ci, dimpotrivă, aceștia sunt exonerați de cheltuieli suplimentare de executare silită.
Nu s-a invocat și nici probat vreo nulitate a încheierii atacate, nici măcar relativă și nicio vătămare în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele, 480, 650 alin. 3, 223 alin. 3 și 453 Cod pr. civilă.
III. La apelul declarat de A. E. intimații Ionescu M. I. și I. E. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, în întâmpinare, s-a arătat că este total nejuridică afirmația că executorul judecătoresc a procedat în mod legal când a solicitat încuviințarea executării silite a deciziei civile nr. 92/2013 a Tribunalului D.. Decizia din apel putea fi considerată titlu executoriu doar dacă ar fi conținut obligații apte să fie aduse la executare. Existența a două încheieri de încuviințare a executării silite în același dosar este o situație inedită, dar și inadmisibilă.
În drept au mai fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele Cod pr. civilă.
IV.Intimata A. E. a formulat și ea întâmpinare la apelul declarat de I. M. I. și I. E. solicitând respingerea acestuia și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În întâmpinare s-a arătat că instanța de fond analizat în mod judicios excepția de tardivitate a atacării încheierii 1074 din 15.11.2013, comunicată contestatorilor al data de 20.11.2013.
În ceea ce privește cealaltă critică a apelanților, trebuie observat că nu numai că instanțele au dispus transformarea în bani a obligației de întreținere, dar au și dispus obligarea apelanților la plata sumei de 1800 lei lunar și această obligație a devenit exigibilă din chiar momentul pronunțării hotărârii primei instanțe. Așa fiind, contractul de întreținere a fost modificat din chiar momentul pronunțării sentinței primei instanțe. A accepta punctul de vedere al apelanților ar însemna că mai bine de trei ani debitorii obligației de întreținere pot să nu își execute obligația.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208, 453 Cod pr. civilă.
V. Analizând ambele apeluri prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Asupra chestiunii tardivității atacării încheierii executorului judecătoresc din data de 15.11.2013, comunicată apelanților la data de 20.11.2013, încheiere prin care executorul a stabilit cheltuielile de executare.
Opinia apelanților potrivit căreia încheierea executorului judecătoresc de stabilire a cheltuielilor de judecată este definitivă, pentru că este executorie (și, spun apelanții, este „puțin probabil ca legiuitorul să prevadă că o încheiere să fie executorie de drept, dar nu și definitivă”, nu poate fi primită și, așa cum se observă, ea nu este susținută de vreun text de lege, ci are la bază presupunerea că dacă acea încheiere este executorie, ea trebuie să fie și definitivă. Dimpotrivă, legiuitorul a stabilit mai multe situații în care acte ale executorului și ale instanței, hotărâri judecătorești în sens larg, sunt executorii, fără însă a fi definitive.
Codul de procedură civilă face distincție între cheltuieli de executare stabilite prin proces-verbal de către executorul judecătoresc (a se vedea astfel art. 889, 893 alin. 2 și 899 Cod pr. civilă) și cele stabilite prin încheiereaexecutorului judecătoresc., reglementată de art. 669 alin. 4 Cod pr. civilă. În aplicarea dispozițiilor art. 656 alin. 3 Cod pr. civilă, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare se dă fără citarea părților și se comunică acestora, este executorie de drept și poate fi atacată numai cu contestație la executare în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit art. 714 alin. 2 Cod pr. civilă. Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, însă, ce poate fi întocmit în situațiile de excepție anterior arătate (și în altele) este susceptibil de a fi atacat tot prin intermediul contestației la executare, însă în termenul de drept comun, respectiv de 15 zile de la comunicare.
Nici alegațiile apelanților relative la caracterul definitiv și executoriu al încheierilor nu poate fi primit. Astfel, executarea provizorie de drept a unei hotărâri nu este altceva decât o derogare de la efectul suspensiv de executare de care beneficiază în general hotărârile nedefinitive, așa încât nun e deloc „puțin probabil ca legiuitorul să prevadă ca o încheiere să fie executorie de drept, dar nu și definitivă”. Legiuitorul creează excepții de la caracterul suspensiv de executare al unei hotărâri nedefinitive, prin excepțiile, de strictă interpretare, a executării de drept sau judecătorești a acelor hotărâri.
Asupra chestiunii lipsei titlului executoriu în ceea ce o privește pe intimată
Apelanții contestatori au mai acreditat ideea că, de vreme ce transformarea în bani a obligației de întreținere a intervenit la cererea lor, în condițiile în care, astfel, ei sunt creditorii, hotărârea judecătorească pronunțată nu poate fi pusă în executare împotriva lor, ci ei sunt doar cei care pot invoca efectele acestei hotărâri cu ocazia executării silite. Ei au susținut deci că „creditorii dreptului de a cere transformarea în bani a obligației de întreținere sunt chiar apelanții contestatori și, deci, numai ei sunt în drept de a cere executarea silită a acelei hotărâri.”
În ceea ce ne privește, nu putem achiesa la un atare punct de vedere. Calitatea de creditor se evidențiază într-un raport obligațional, de drept material, așa cum părțile sunt legate prin contractul de întreținere încheiat și care nu se suprapune cu raportul de drept procesual. Pe de altă parte, și în raportul de drept material, creditorul obligației de întreținere este numita A. P., apelanții I. având calitatea de debitori ai obligației de întreținere. Faptul că ei au fost cei care au promovat o acțiune în transformarea în bani a obligației de întreținere (fiind reclamanți), nu-i transformă în creditori. Este, astfel, greșit a se susține că doar apelanții sunt cei care ar putea solicita punerea în executare a sentinței deoarece ei sunt cei care au câștigat procesul. Prin sentința civilă nr. 5527/7.07.2011 a Judecătoriei Sibiu I. M. I. și Ioenscu E. au fost obligați la plata către A. E. a sumei de 1800 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice. Această sentință a rămas irevocabilă.
Asupra abuzului de drept al numitei A. P., constatat prin sentința civilă nr. 5527/7.07.2011 a Judecătoriei Sibiu și consecințele ce derivă din această constatare
S-a mai susținut de către apelanți că, de vreme ce instanțele au respins constant cererea reconvențională a pârâtei A. P. din dosarul_/306/2010, aceasta „nu are la dispoziție forța de constrângere a statului cu privire la obținerea sumei lunare de 1800 lei, datorită naturii juridice a contractului de întreținere, ci aceasta poate formula doar o acțiune în rezilierea acestuia pentru neexecutarea de către apelanți a obligației contractuale.”
Afirmația este greșită. Așa cum a am arătat deja, dispozitivul sentinței civile nr. 5527/7.07.2011 a Judecătoriei Sibiu îi obligă pe I. M. I. și I. E. la plata către A. E. a sumei de 1800 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice. Este evident că această hotărâre a instanței cuprinde dispoziții ce pot fi aduse la îndeplinire pe cale silită de către A. E., cea în favoarea căreia s-a stabilit obligația de plată. Acest aspect nu are nicio legătură cu modul în care ar putea înceta contractul de întreținere. A susține că doar numiții I. M. I. și I. E. sunt cei care ar putea cere punerea în executare silită a sentinței civile nr.5527/7.07.2011 a Judecătoriei Sibiu, ar însemna să se accepte că obligația de întreținere pe care și-au asumat-o prin contract, înlocuită acum printr-o sumă de bani, să devină pur potestativă.
S-a mai susținut și că obligația de întreținere nu este certă, lichidă și exigibilă, aspect din nou inexact, simpla lecturare a dispozitivului sentinței făcând să se observe atât caracterul ei cert, cât și cel lichid și exigibil (…”Dispune transformarea în bani a obligației de întreținere, născută în sarcina reclamanților, în temeiul contractului de întreținere autentificat sub nr. 807/24.08.2004 de către Biroul notarului public D. R. E., și obligarea acestora la plata către pârâtă a sumei de 1800 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice.”).
Asupra chestiunii nulității celei de a doua încheieri de încuviințare a executării silite date în același dosar execuțional
Apreciem că soluția primei instanțe este corectă și în acest aspect, intimata apelantă având posibilitatea formulării acestei cereri separat și să invoce mai apoi conexarea dosarelor execuționale, dacă condițiile pentru conexitate sunt îndeplinite. Acest aspect nu-i creează intimatei apelante nici un prejudiciu, ci, dimpotrivă, așa cum sublinia apelanta A. P. singurii prejudiciați ar putea fi debitorii obligației de întreținere, care, dacă s-ar ajunge la executarea silită și pentru perioada vizată de cea de-a doua cerere de încuviințare, ar putea ajunge să suporte cheltuieli de executare și într-un nou dosar.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ambele apeluri și va păstra ca legală și întemeiată sentința atacată.
Respingând ambele apeluri, se vor respinge și pretențiile ambelor părți cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de contestatorii I. M. I. și I. E. și de intimata în contestație A. E. împotriva sentinței civile nr. 4068/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Martie 2015.
Președinte, Judecător,
V. C. D. D. T. L.
Grefier,
A. F. A.
Red. V.D/18.05.2015
Jud. fond Hancaș M.
Tehnored. A.F./18.05.2015
5 ex/3 .
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 190/2015. Tribunalul SIBIU | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
