Pretenţii. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 23/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 23/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător C. H.
Judecător D. R. L.
Grefier A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe recurent R. A. și pe intimat L. L. A., având ca obiect pretenții, împotriva sentinței civile nr.3873/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul pârât R. A. personal și asistat de avocat C. I. E., pentru intimata reclamantă L. L. A. lipsă, avocat P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul recurentului, avocat C. I. E. declară că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Reprezentanta intimatei, avocat P. M. declară că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cererii sau probe de administrat în cauză, încheie faza probatorie și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentului pârât, avocat C. I. E. solicită admiterea recursului, modificat sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei având în vedere devizul nr.2 din suplimentul la raportul de expertiză, considerând că suma rezultată în acest deviz este cea corectă având la bază valoarea materialelor și a lucrărilor solicitate de reclamantă înainte de introducerea acțiunii, așa cum reiese din înscrisul depus la fila 226 dosar, precizând că motivul de recurs este cel prevăzut la art.304 pct.9 C.pr.civilă. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei reclamante, avocat P. M. solicită respingerea recursului formulat față de motivul invocat la acest termen respectiv art.304 pct.9 C.pr.civilă precizând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste articol iar în subsidiar solicită respingerea recursului întrucât devizul nr.2 care pornește de la un înscris aflat la fila 226 dosar care nu este recunoscut de către reclamantă, nu poartă semnătura acesteia, mai mult a fost contestat în instanță, astfel că nu știe în ce măsură acel înscris ar putea fi un mijloc de probă în condițiile legale.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul recurentului pârât, avocat C. I. E., în replică, arată că acel înscris aflat la fila 226 dosar nu a fost denunțat ca a fi fals.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3873/25.06.2014 Judecătoria Sibiu a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L. L. A., împotriva pârâtului R. A.;
A obligat pârâtul R. A. să plătească reclamantei L. L. A. suma de 16.530 lei reprezentând contravaloare prejudicii produse apartamentului reclamantei;
A obligat pârâtul R. A. să plătească reclamantei L. L. A. suma de 3.107,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de cesiune și vânzare-cumpărare de părți de utilitate comună autentificat de BNP Asociați O. U.-M. B.-R. O. sub. Nr. 294/12.02.2009 (f.4-19) numitul Steininger C. E. s-a obligat să execute mansardarea și reabilitarea termică a imobilului . în B., ., . și B, obligându-se de asemenea la remedierea pe cheltuiala constructorului, la cererea proprietarilor, a deteriorării apartamentelor și a părților comune cauzate de constructor.
Prin convenția încheiată la data de 22.09.2009 și actul adițional 1 din data de 01.02.2010 numitul Steininger C. E. a cedat în favoarea pârâtului R. A. drepturile și obligațiile derivate din contractul de cesiune și vânzare-cumpărare de părți de utilitate comună.
Pârâtul a realizat decopertarea imobilului după care, datorită ploilor, apartamentul reclamantei a fost inundat, așa cum rezultă din declarațiile martorilor Tolovioci A. (f.181), O. V. (f.182) și C. O. (f.183).
Din declarațiile martorilor rezultă că datorită ploilor apa s-a infiltrat curgând pe pereți și strângându-se la nivelul podelei.
De asemenea, pârâtul nu a contestat faptul că apartamentul reclamantei a fost inundat, acesta susținând doar că prejudiciul suferit de reclamantă este mult mai mic decât cel solicitat.
În prezenta cauză s-a invocat răspunderea contractuală a pârâtului pentru prejudiciile cauzate reclamantei prin deteriorarea apartamentului.
Potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În aceste condiții, față de perioada desfășurării raporturilor contractuale - începând cu 12.02.2009, instanța va face aplicarea dispozițiilor vechiului Cod Civil.
Potrivit art. 969 C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. În consecință, partea care are calitatea de titular de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită, potrivit art. 1073 C.civ., să pretindă celeilalte părți satisfacerea acelor drepturi.
Prin contractul de cesiune și vânzare-cumpărare de părți de utilitate comună autentificat sub. Nr. 294/12.02.2009 (f.4-19) pârâtul (în calitate de cesionar al acestui contract) s-a obligat să remedieze pe cheltuiala sa, la cererea proprietarilor, deteriorarea apartamentelor și a părților comune cauzate de constructor.
În speță fiind vorba de o răspundere civilă contractuală, pentru a fi admisă cererea reclamantului de angajare a răspunderii civile contractuale a pârâtului pentru neexecutarea obligației de reparare a deteriorărilor produse apartamentului reclamantei produse prin fapta sa, instanța va verifica dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: dacă există o neexecutare a obligației din partea pârâtului, un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, și vinovăția pârâtului. Art.1079 C.civ. cere totodată ca pârâtul să fi fost pus în întârziere.
Instanța remarcă faptul că reclamantul, în baza contractului depus la dosar, dobândește calitatea de titular al dreptului de a pretinde de la pârât contravaloarea remedierii deteriorărilor produse apartamentelor prin fapta acestuia.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză dar și din declarațiile concordante ale celor două părți exprimate prin cererile formulate și prin răspunsurile la interogatoriu rezultă că pe parcursul lucrărilor de reabilitare, după decopertarea acoperișului blocului, datorită ploilor au existat infiltrații la nivelul apartamentului reclamantei, fapt datorat insuficienței măsurilor luate de pârât pentru evitarea infiltrațiilor.
O atare neexecutare cauzează reclamantei un prejudiciu patrimonial care constă tocmai în cheltuielile efectuate de reclamantă pentru remedierea deteriorărilor produse.
Astfel, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, infiltrațiile produse la apartamentul reclamantei au produs următoarele deteriorări: deteriorarea tencuielilor pe pereți și tavane în dormitor, hol, baie, cămară și living, deteriorarea gletului și a zugrăvelilor în tot apartamentul, fisurarea pereților pe hol, desprinderea ușilor din tocuri și exfolierea lor, deteriorarea parchetului laminat în living și dormitor, deteriorarea izolației din polistiren în dormitor, înlocuirea instalațiilor electrice în tot apartamentul și înlocuirea tabloului electric.
În privința cuantumului prejudiciului instanța reține că potrivit devizului 1 din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză, acesta este de 16.530 lei (f.236-237).
Instanța nu va reține calculul efectuat de expert în primul raport de expertiză (f.212.220) având în vedere că în primul raport de expertiză s-a avut în vedere prețul pentru materiale-parchet stabilit de expert potrivit prețurilor medii (2.210 lei) iar în devizul 1 din suplimentul la raportul de expertiză s-a avut în vedere prețul care a rezultat din factura depusă de reclamantă la fila 34 (de 1.193,38 lei). Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada achiziționării și a altor materiale pentru înlocuirea parchetului instanța reține că valoarea stabilită în devizul 1 din suplimentul la raportul de expertiză ce se regăsește în factura de la fila 34 este cea corectă.
De asemenea, în ce privește înlocuirea instalației electrice, atât în primul raport de expertiză cât și în devizul 1 din suplimentul la raportul de expertiză se arată că valoarea integrală a acesteia este de 5.163 lei, diferența între cele două rapoarte fiind faptul că în devizul 1 din suplimentul la raportul de expertiză expertul a apreciat că se impune despăgubirea doar pentru 50% din costul înlocuirii instalației electrice (2.582 din 5.163).
Asupra acestui aspect, având în vedere că potrivit declarației martorului O. V. (f.182), la celelalte apartamente de la etajul 4 nu au fost probleme la sistemul electric, și având în vedere că sistemul electric avea o anumită vechime și grad de uzură astfel că înlocuirea acestuia nu poate fi pusă integral în sarcina pârâtului, instanța apreciază că stabilirea unui cuantum al prejudiciului cauzat instalației electrice de 50% din costul de înlocuire integrală a acesteia (așa cum a evidențiat și expertul în devizul 1 din suplimentul la raportul de expertiză) reprezintă un cuantum al despăgubirii conform cu prejudiciul efectiv cauzat prin fapta pârâtului.
Având în vedere că singurele diferențe între devizul din primul raport de expertiză și devizul 1 din suplimentul la raportul de expertiză sunt costul materialelor pentru înlocuirea parchetului și înlocuirea instalației electrice, iar potrivit considerentelor de mai sus, prejudiciul real produs este cel din devizul 1 din suplimentul la raportul de expertiză, instanța constată că valoarea despăgubirii pe care pârâtul este dator să o achite este de 16.530 lei.
Instanța nu va avea în vedere devizul 2 din suplimentul la raportul de expertiză având în vedere că acesta are la bază valoarea materialelor și a lucrărilor așa cum reiese din înscrisul depus de pârât la fila 226 din dosar și neînsușit de reclamantă, acest înscris neavând nici o valoare probatorie.
În consecință, instanța apreciază că valoarea reală a prejudiciului produs reclamantei este cel stabilit prin devizul 1 din suplimentul la raportul de expertiză prin raportare la facturile fiscale depuse la dosar, completate cu prețurile medii de piață editate de Matrix Rom.
Instanța nu va obliga pârâtul la plata contravalorii utilităților constând în energie electrică, gaze naturale și televiziune pentru perioada în care reclamanta nu a putut locui în apartament, având în vedere că potrivit facturilor pentru energie electrică și gaze naturale depuse la dosar sumele achitate reprezintă „consum estimat” astfel că nu reprezintă un prejudiciu efectiv produs reclamantei, sumele achitate (având în vedere că reclamanta nu a locuit în apartament și deci cantitatea estimată de energie electrică și gaze naturale nu a fost efectiv consumată) urmând să se înregistreze cu ocazia regularizării indexului prin citire ca valori negative ce se vor scădea din consumul viitor. De asemenea, în privința contravalorii serviciilor de televiziune, instanța constată că aceasta nu reprezintă prejudiciu imputabil pârâtului, fiind la îndemâna reclamantei să evite un astfel de prejudiciu prin suspendarea serviciului pe perioada în care apartamentul nu a fost locuit.
Cât privește vinovăția pârâtului, aceasta rezultă din faptul că acesta avea obligația de a lua măsurile necesare pentru evitarea infiltrațiilor pe perioada lucrărilor, măsuri care s-au dovedit ineficiente așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, iar pârâtul și-a recunoscut culpa achitând proprietarilor celorlalte apartamente contravaloarea pagubelor produse prin infiltrații și arătând că înțelege să achite parțial suma solicitată de reclamantă. Totodată, pârâtul nu a făcut dovada unei cauze străine care să nu-i poată fi imputată și astfel vinovăția sa să fie înlăturată.
Prin cererea de chemare în judecată pârâtul a fost pus în întârziere conform art.1079 alin.1 C.civ. în ce privește neîndeplinirea obligației de a plăti contravaloarea deteriorărilor produse apartamentului reclamantei.
În consecință, constatând că în cauză toate condițiile angajării răspunderii civile contractuale sunt îndeplinite, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și va obliga pârâtul la plata sumei de 16.530 lei reprezentând contravaloare prejudicii produse apartamentului reclamantei.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, instanța reține că potrivit art. 274 alin. (1) C.proc.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. De asemenea, potrivit art. 276 C.proc.civ. când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.491 lei (f.115) și timbru judiciar de 5 lei (f.118).
Având în vedere soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, instanța va obliga pârâtul la plata contravalorii taxei judiciare de timbru aferentă sumei de 16.530 lei (calculată potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data introducerii acțiunii) și anume, 1.102,8 lei.
De asemenea, pârâtul va suporta contravaloarea timbrului judiciar de 5 lei potrivit art. 3 alin. (2) teza finală din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
În privința onorariului achitat de reclamantă pentru efectuarea expertizei în cuantum de 2.800 lei (400 lei cf. fila 192 și 2.400 lei cf. fila 221), față de soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, pârâtul va fi obligat la achitarea parțială a acestuia, și anume 2.000 lei, proporțional cu partea admisă din cererea de chemare în judecată.
În consecință, instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 3.107,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul R. A. solicitând modificarea în parte în sensul de a admite acțiunea reclamantei numai în parte, avându-se în vedere devizul 2 din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză.
În motivarea recursului se arată că la admiterea acțiunii reclamantei și calculul prejudiciului, instanța de fond a avut în vedere devizul nr.1 din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză deși devizul nr.2 este cel corect având la bază valoarea materialelor și a lucrărilor solicitate de reclamantă înainte de introducerea acțiunii (f.226 dosar). Recurentul susține că potrivit devizului 1 valoarea totală a manoperei este cu 5340 lei mai mare decât cea achitată de reclamantă care a efectuat lucrările la negru, fără ca muncitorii să îi fi emis factură.
Și pentru lucrările la instalația electrică devizul nr. 1 stabilește o valoare de 2685 lei față de 1550 lei cât a solicitat reclamanta (f.226). Diferența provine din faptul că expertul a calculat valoarea din catalog a materialelor.
Un ultim argument invocat în recurs este acela că nu se impune obligarea pârâtului recurent la plata izolației interioare cu polistiren întrucât aceasta este o investiție voluptorie în condițiile în care întregul . în exterior cu polistiren.
Recurentul mai arată că expertul nu a văzut degradările, acestea fiind reparate la data efectuării expertizei, ci s-a bazat pe fotografii și afirmațiile reclamantei.
În drept se invocă art.299 și urm. Cod proc.civ.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât înscrisul de la fila 226 invocat de pârât pentru toate susținerile sale a fost depus de acesta și nu poartă semnătura reclamantei, fiind chiar contestat de către aceasta.
În ceea ce privește izolația, intimata susține că a dovedit că în timpul lucrărilor efectuate de către pârât, din cauza neluării măsurilor de protecție, infiltrațiile de apă au deteriorat izolația de polistiren din dormitor care a trebuit refăcută, deci nu se poate vorbi despre o investiție voluptorie.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtului pentru neîndeplinirea obligației de a remedia pe cheltuiala sa, la cererea proprietarilor, deteriorarea apartamentelor și a părților comune cauzate de constructor (obligație asumată prin contractul de cesiune și vânzare-cumpărare de părți de utilitate comună autentificat sub nr.294/12.02.2009).
De altfel, recurentul nici nu a mai contestat aceste împrejurări, prin motivele de recurs limitându-se la a critica întinderea prejudiciului reținut de instanța de fond, prin raportare, în special, la înscrisul aflat la fila 226 dosar despre care susține că emană de la reclamantă și că acestea ar fi fost pretențiile acesteia, solicitate înainte de intentarea prezentei acțiuni.
Înscrisul de la fila 226 este un deviz întocmit în format electronic, fără nicio semnătură, pe care reclamanta l-a contestat, susținând că nu a fost întocmit de ea. Ca urmare, în mod corect instanța de fond nu a dat valoare probatorie acestui înscris și nu l-a luat în considerare la soluționarea cauzei. Înlăturarea probei de la soluționare a fost motivată, deci sub acest aspect recursul este neîntemeiat.
În ceea ce privește devizul ales de instanța de fond, așa cum aceasta a și reținut, este cel care are la bază costul materialelor pentru lucrările efectuate stabilit pe baza facturilor fiscale depuse de reclamantă și, în completare, pe baza prețurilor medii de piață. Întrucât prejudiciul efectiv produs este cel stabilit prin devizul1 din suplimentul la expertiză, motivele de recurs ce vizează acest aspect sunt neîntemeiate.
Nici susținerea recurentului referitoare la refacerea izolației nu este întemeiată. Din probele administrate (declarații de martori și expertiza tehnică) rezultă că, printre deteriorările produse de infiltarea apei de ploaie pe durata lucrărilor de decopertare la acoperișul blocului, a fost și deteriorarea izolației de polistiren din dormitor, ca urmare aceasta trebuia refăcută, nefiind o lucrare voluptorie.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod proc.civ. se va respinge recursul și se va menține sentința atacată. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul R. A. împotriva sentinței civile nr.3873/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.01.2015.
Președinte Judecător Judecător
M. D. C. H. D. R. L.
Pl.C.M.semn.conf.art.261 C.P.C.
Președintele Tribunalului Sibiu
C. E. G.
Grefier
A. B.
Red.C.H.11.03.2015, Tehnored.A.B. 11.03.2015, ex.2, jud.fond V.C.F.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare act. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
