Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 102/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 102/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător C. H.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant C. A. S.A. și pe intimat S. A., intimat S. A., intimat C. I. M., având ca obiect acțiune in răspundere delictuală – apel împotriva Sentinței civile nr. 881/2014 a Judecătoriei Mediaș.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător D. R. L., titulară a completului de judecată, se află în concediu medical astfel că s-a procedat pentru data de 12 februarie 2015 la înlocuirea sa cu d-na judecător C. H. din planificarea de permanență din data de 12 februarie 2015 în completele de judecată Apel 3 și Recurs 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimaților S. A. și S. A., av. N. A., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 11.02.2015 apelanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care,
La întrebarea instanței reprezentanta intimaților arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Se arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată. Învederează faptul că motivul pentru care nu au formulat plângere penală a fost acela că intimații au fost bucuroși că au scăpat cu viață în urma impactului. Precizează faptul că pretențiile sunt perfect justificate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 881/2014 a Judecătoriei Mediaș s-a respins excepția inadmisibilității invocată de ..
S-a admis în parte acțiunea reclamanților S. A. și A. în contradictoriu cu pârâții C. I. M. și ..
A fost obligată pârâta . să plătească reclamanților suma de_,39 (3179 euro) cu titlu de despăgubiri materiale și_ lei daune morale și 4000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că
La data de 19.03.2013, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatric._, pe DN 14, între localitățile A. S. - Agârbiciu, pârâtul C. I. M. angajându-se în depășirea unui TIR fără a se asigura suficient a intrat în coliziune cu autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatric. ME-888-CN, care circula regulamentar din sens opus și care era condus de reclamantul S. A., în autoturism mai fiind soția acestuia S. A. și fiul lor minor S. A. D..
În urma impactului a rezultat avarierea gravă a celor două autovehicule și accidentarea reclamantei S. A., care a suferit o contuzie de torace, ce nu a necesitat internarea în spital.
Rezultatul alcoolemiei ambilor conducători auto implicați în accident a fost zero.
Ca urmare a acestui eveniment rutier soldat și cu persoane accidentate, a fost deschis dosarul penal nr. 738/P/2013, dosar soluționat cu rezoluția din 17.05.2013 de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul C. I. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală și distrugere din culpă, pentru nedepunerea plângerii penale de către partea vătămată S. A. și respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii .
În cursul cercetărilor penale ( 30.04.2013), părțile vătămate – în calitate de proprietari ai autovehiculului Audi A4 cu nr. de înmatric. ME-888-CN - au formulat cerere de constituire de parte civilă, prin care au solicitat de la făptuitor despăgubiri în sumă de 18.000 euro, pentru avariile produse autoturismului care a fost distrus aproape în totalitate în accident, și suma de 3000 euro cu titlu de daune morale.
La data producerii evenimentului rutier, autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatric._ era asigurat cu polița de asigurare de răspundere civilă auto încheiată cu pârâta S.C. C. Asig S.A.
Ca urmarea accidentului, autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare ME-888-CN, aparținând reclamanților, a fost prezentat în vederea efectuării reparațiilor la unitatea ., ce a emis devizul de reparații, stabilindu-se o valoare de_, 28 lei ( 18.000 euro ) f. 17 dos..
În temeiul obligațiilor asumate prin contractul de asigurare, pârâta S.C. C. Asig S.A., în calitate de asigurător RCA, a deschis dosarul de daună RA 0037ME13, și și-a exprimat acordul ca reclamanții să se despăgubească din asigurarea RCA, stabilind nivelul despăgubirii la suma de_,73 lei, sumă neacceptată de aceștia .
Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice auto.
Prin raportul de expertiză efectuat de expertul D. V. s-a stabilit existența legăturii de cauzalitate între impact și avariile autovehiculului marca Audi A4, constatate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de Poliția Mediaș în data de 19.03.2013- f. 3, devizul de reparații întocmit de . f. 17, constatările din dosarul de daună f. 11., precum și vinovăția pârâtului C. I. M. care, prin încălcarea disp. art. 45,48 și 49 din OUG. nr. 195/2002, art. 120 și 121 din Regulamentul de aplicare a OUG. nr. 195/2002, a declanșat starea de pericol ce a condus la producerea evenimentului rutier.
Același expert a mai stabilit costul și manopera pentru reparația autoturismului reclamanților și deoarece a ajuns la concluzia că este vorba de o daună totală, întrucât valoarea reparației, pe care a estimat-o la_,25 euro, depășește valoarea pe piață a autoturismului la data accidentului, stabilită la 4239 euro, a calculat limita maximă de despăgubire raportat la prev. art. 50 din Ordinul CSA nr. 14/2011 la suma de_,39 lei, în echivalent 3179 euro .
Atât în declarația dată în calitate de făptuitor în dosarul penal nr. 738/p/2013 cât și în răspunsul la interogator f. 20, 185, 195, pârâtul C. I. M. a recunoscut că se face vinovat de săvârșirea accidentului, în modalitatea anterior descrisă, precizând totodată că la momentul respectiv reclamanții au declarat că nu au pretenții pentru vătămările corporale suferite, ci doar pentru avariile produse autoturismului lor.
Prin urmare, de vreme ce persoanele vătămate și-au manifestat în mod neechivoc dorința de a fi despăgubiți cu privire la daunele aduse autoturismului lor, dovadă în acest sens fiind și constituirea de parte civilă din dosarul penal, aceștia înțelegând să renunțe la eventuale pretenții și la a depune plângere penală împotriva autorului accidentului doar sub aspectul leziunilor corporale suferite, rezultă că în cauză nu se poate reține incidența prev. art. 132 al.1 C.pen. în ceea ce privește plata despăgubirilor solicitate, astfel că instanța va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii.
Potrivit art. 49 din L. nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Conform art. 27 din L. nr. 136/1995 despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat .
Despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea.
Cum, art. 54 al.1 din L. nr. 136/1995 (modificată) stabilește că drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor, asigurate în România, se exercită numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, angajarea răspunderii asiguratului în temeiul răspunderii delictuale fiind posibilă doar pentru pagubele neacoperite, în ipoteza în care prejudiciul depășește întinderea răspunderii asiguratorului, determinată prin contractul de asigurare și normele speciale în materie, iar din probele dosarului rezultă că vinovat de producerea accidentului este C. I. M., conducătorul autoturismului marca VW Golf ,cu nr. de înmatric._, asigurat RCA de către pârâta S.C. C. Asig S.A, fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1357 și urm. NCC, urmează ca în temeiul disp. art. 54 al.1 și 55 din l. nr. 136/1995 pârâta S.C. C. Asig S.A, garant al plății despăgubirilor civile imputabile asiguratului său C. I. M., să fie obligată să plătească reclamanților suma reprezentând cuantumul pagubei produse, anume 3179 euro, în echivalent_,39 lei ( sumă cu care în final aceasta a fost de acord)., respingând ca nefondate restul pretențiilor formulate cu acest titlu.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamanți a le fi plătite, rezultă din declarația martorului F. V. și a pârâtului C. I. M., că aceștia au fost vizibil afectați de accidentul produs, mai ales că în autoturism se afla și fiul lor minor în vârstă de 2 ani, căruia i s-a pus în pericol viața și care a și fost transportat de urgență cu ambulanța la spital, împreună cu reclamanta care suferise o contuzie toracică.
Coroborând aceste susțineri cu împrejurarea că reclamantul S. A. nu are nicio vină la producerea accidentului și că datorită acestor circumstanțe a fost lipsit de folosința autoturismului, acesta și familia având reședința în Austria, instanța apreciază că pretențiilor reclamanților privind acordarea unor despăgubiri morale în sumă de 10.000 lei nu sunt exagerate, acestea reprezentând un contraechivalent al prejudiciului psihic dar și fizic suferit după accidentul în care reclamanta a fost ușor rănită, viața minorului pusă în pericol iar autoturismul grav avariat, astfel că pentru aceste considerente acest capăt de cerere urmează a fi admis în întregime în baza disp. art. 1381, 1385 NCC.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel pârâta . care a solicitat schimbarea hotărârii și admiterea excepției inadmisibilității acțiunii.
Apelanta a invocat că nu pot exista două acțiuni una împotriva învinuitului și una împotriva asigurătorului iar reclamanții nu au formulat acțiune directă împotriva învinuitului.
S-a solicitat în subsidiar reducerea daunelor morale.
S-a arătat că intimații reclamanți nu au solicitat despăgubiri de la societate astfel că nu le-a putut acorda și nu s-au îndreptat împotriva persoanei vinovate în faza de cercetare penală.
Neîndreptându-se împotriva făptuitorului nu pot avea pretenții de la asigurător.
S-a mai invocat că nefondat s-au acordat daune morale într-un cuantum așa de mare iar daunele materiale au fost de asemenea acordate într-un cuantum ridicat.
Daunele morale trebuie să acopere suferința pricinuită și nu să reprezinte un izvor de îmbogățire fără justă cauză.
În drept s-au invocat prev. art. 480 alin. 2 NCpc.
Intimatul S. A. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul în limita motivelor invocate instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de apelantă instanța de apel o va respinge așa cum fondat a respins-o și instanța de fond.
Acțiunea introductivă de instanță a fost formulată împotriva asigurătorului cu titlu de garant al obligațiilor celui vinovat de producerea accidentului, adică a asiguratului în temeiul răspunderii civile delictuale. . fiind răspunzătoare pentru producerea riscului asigurat în temeiul contractului de asigurare dintre aceasta și pârâtul C. I..
Pârâtul C. I. a fost chemat în judecată în calitate de intervenient forțat, fiind cel vinovat de producerea accidentului, iar judecarea cauzei nu se putea face decât în contradictoriu și cu acesta. Mai mult, asiguratul răspunde doar în limitele poliței și contractului de asigurare, iar în cazul în care prejudiciul depășește întinderea răspunderii asiguratului, responsabil pentru plata daunelor ce depășesc cadrul contractual este asiguratul.
În aceste condiții chemarea în judecată a pârâtului C. I. era imperios necesară.
Nu se poate reține susținerea apelantei cum că neacordarea despăgubirilor nu s-ar fi realizat din lipsa adeverințelor de venit ale reclamanților deoarece acestea nu au nici o relevanță în stabilirea despăgubirilor.
Nu se poate reține de asemenea invocarea faptului că reclamanții nu au solicitat daune morale și materiale.
Aceștia s-au constituit parte civilă în dosarul penal solicitând daune materiale de 18.000 euro și daune morale de 30.000 euro.
În ceea ce privește motivul de apel vizând netemeinicia cuantumului daunelor morale acesta este nefondat.
Este neîndoielnic că fapta săvârșită de pârât împotriva reclamanților le-a cauzat nu numai o suferință materială dar și una psihică ori nimănui nu-i este permis să atenteze la viața și sănătatea altei persoane, toate aceste agresiuni creând un disconfort, o tulburare de ritm în viața persoanei.
Ori așa cum s-a reținut din probele administrate la fondul cauzei reclamanții au fost vizibil afectați de accident mai ales că în autoturism era și fiul lor minor. Mai mult decât atât aceștia au fost lipsiți de folosința mașinii lor iar reședința acestora era în Austria.
Ca atare instanța de fond a făcut o legală aplicare a prevederilor art. 1381, 1385 NCC iar instanța în baza art. 480(1) NCpc va respinge apelul declarat.
Conform art. 453 NCpc apelanta va fi obligată să plătească intimatului S. A. suma de 600 lei cheltuieli de judecată justificate conform art. 452 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta . – împotriva Sentinței civile nr. 881/2014 a Judecătoriei Mediaș pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimatului S. A. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2015.
Președinte, M. D. | Judecător, C. H. Pl. CM semnează cf. art. 426 alin. 4 NCpc Președinte M. D. | |
Grefier, L. A. |
RED. M.D./20.02.2015
Tehnored. L.A./24.02.2015
7 ex./2015
J.F. L. V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul SIBIU | Asigurare dovezi. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
