Anulare act. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 58/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 58/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Judecător V. A.
Grefier E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurenta S. H. și pe intimata H. W., având ca obiect anulare act, recurs împotriva sentinței civile numărul 490/18.04.2014, pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantă av. L. V., pentru intimată av. M. I., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei, prin registratura instanței, s-au depus motive suplimentare de recurs.
Reprezentantul recurentei comunică, reprezentantei intimatei, 1 ex. din motivele suplimentare de recurs.
De asemenea, depune la dosar sentința civilă nr. 117/31.01.2014, pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între Fleischer R. și defunctul tată al apelantei Spannner H..
Arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Reprezentanta intimatei arată că nu solicită termen pentru studiul motivelor suplimentare de recurs comunicate astăzi și, de asemenea, nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat inițial și sub aspectul motivului suplimentar.
Arată că, sub aspect format s-a critica sentința atacată sub trei aspecte.
În primul rând, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă” dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile”.
Norma citată este una imperativă, pe care instanța de fond a încălcat-o, astfel că se impune, sub acest aspect, admiterea recursului, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare .
Un al doilea aspect formal, din încheierea de amânare și din sentință rezultă că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în data de 8 aprilie când susținerile reprezentaților părților au fost consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind apoi amânată pentru data de 10 aprilie 2014 și în final pentru data de 18 aprilie 2014. Lipsește încheierea din 10.04.2014, întrucât în sentință se spune că doar încheierea din 8.04.2014 face parte integrantă din sentință .
Și de această dată se încalcă o normă imperativă care impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Un alt aspect formal invocate este și acela prev. de art.309 alin.6, art.312 alin3-5,6 C.pr.civ. Cu ocazia motivării sentinței instanța de fond a arătat că acțiunea reclamantei este spusă termenului de prescripție în raport cu nulitățile relative. Deci, pentru prima dată în motivare, instanța s-a pronunțat asupra unei chestiuni care nu a fost pusă în discuția părților. Nici nu se putea ca judecătorul fondului să ridice în discuție această chestiune a prescripției față de o nulitate relativă, întrucât judecătorul poate să ridice doar probleme legate de o nulitate absolută.
Deci, sub aceste trei aspecte formale solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
Sub aspectul fondului s-au mai două nulități relative ale contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, potrivit art.60 din Lg.36/95 ” când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăților mintale ale vreuneia dintre părți, procedează la autentificare, numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-și exprime în mod valabil consimțământul în momentul încheierii actului”. Deși este lăsat la latitudinea discreționară a notarului, totuși, câtă vreme a fost atacat contractul de întreținere sub acest aspect, instanța de judecată este cea care trebuie să se pronunțe dacă notarul a procedat bine sau nu. În cauză este vorba de un contract încheiat cu o persoană având vârsta de 85 ani, după 2 luni de zile i s-a depistat un cancer galopant și a și decedat. Și ca o măsură de precauție, pentru evoluția viitoare a contractului, consideră că, notarul trebuia să aducă un specialist care să stabilească dacă acesta acea sau nu discernământ.
Sub un alt aspect s-a arătat că în conformitate cu art.30 din Lg.17/2000 cineva din cadrul autorității tutelare trebuia să-l asiste.
Logica textului impune o echivalentă, în cauză fiind vorba de o înstrăinare, atât în cazul contractului de întreținere, cât și în cazul contractului de vânzare-cumpărare.
Din probele dosarului rezultă că defunctul, tatăl recurentei, a fost influențat, captat de intimata Fleischer R., care și-a făcut acest contract de întreținere, a făcut un contract de vânzare-cumpărare, iar în alt dosar în care părțile de asemenea s-au judecat, un alt nepot al intimatei Fleischer R., i-a luat defunctului 6 ha de pământ, fiica defunctului rămânând astfel cu nimic.
Pentru aceste motive solicită, în principal, să se admită recursul, să se desființeze hotărârea atacată, pentru motivele formale arătate, și să se trimită spre o nouă judecată. Cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Arată că, recurenta din acest proces este verișoară cu intimata Fleischer, acest proces se poartă între rude, iar Fleischer R. a fost concubina defunctului și a trăit cu acesta aproape 60 de ani, a muncit alături de acesta ca să-i fac avere recurentei, pentru că din banii care au plecat din România, recurenta și-a cumpărat două apartamente în Germania. Aceasta este situația reală dintre părți.
Pe motivul suplimentar de recurs, solicită respingerea nulității invocate, întrucât nu s-a arătat în concret care nulitate se invocă, după cum tot procesul este confuzat între nulități. Și în această situație invocată de recurentă este tot o confuzie, în speță este vorba de disp.art.105 alin.2 VCPC unde se arată” dacă sunt nereguli în actele procedurale, atunci pot constitui nulitate numai dacă s-a adus un prejudiciu părții care o invocă”, deci este vorba de o nulitate relativă. Ori, recurenta nu a specificat ce prejudiciu i-a fost adus că nu s-au respectat cele 7 zile de amânarea pronunțării, că nu au fost incluse ambele încheieri în hotărâre. Consideră că nu s-a provocat nici un prejudiciu recurentei și, neexistând niciun prejudiciu, nu există nulitate. Mai mult, fiind vorba de o nulitate relativă, invocată astăzi ca motiv suplimentar, este și tardiv formulată.
Cu privire la celelalte critic aduse hotărârii instanței de fond:
Arată că reclamanta a investit instanța cu solicitarea de a se constata o nulitate absolută, când au vorbit de nulitatea absolută, de cauzele nulității absolute, au invocat ca nulitate absolută captația și sugestia. Instanța de fond pronunțându-se cu privire la această formă de nulitate, pe care reclamanta a invocat-o ca fiind nulitate absolută, a arătat că nu este vorba de o nulitate absolută ci este vorba de o nulitate relativă, și fiind vorba de o nulitate relativă este supusă termenul de prescripție. Instanța de fond nu numai că a invocat că este suspusă termenului de prescripție, dar a și analizat, tangențial, dar nu a respins motivul de nulitate pe excepție, atât a arătat instanța că, această formă de nulitate este prescrisă. Dar, instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, asupra nulității invocate de reclamantă, pentru că a arătat că nu este o nulitate absolută ci una relativă, mai mult decât atât nu s-a invocat, așa cum prevede art.960 C.civ., nici prin acțiune care ar fi fost modalitatea de exercitare a manoperelor dolosive, nici nu s-a făcut dovada acestor manopere pe care le-ar fi exercitat pârâta-intimată sau o terță persoană pentru a influența voința dispunătorului.
În această situație instanța a respins această nulitate pe fond, arătând că nu s-au arătat nici în acțiune motivele de captație și sugestie și nici nu s-a produs nicio dovadă în acest sens.
Faptul că instanța a arătat că această formă de nulitate este și prescrisă, consideră că nu trebuia pusă în discuția părților pentru că nu s-a respins pe această chestiune acțiunea ci, s-a respins pe chestiuni de fond.
Prin urmare, solicită să fie respinsă această critică ca fiind total neîntemeiată.
În al doilea rând, s-a arătat că instanța și-a depășit atribuțiile pentru că din oficiu a invocat o nulitate relativă și, nulitatea relativă invocată din oficiu ar fi fost chiar aceasta a captației și sugestiei. Arată că, instanța nu a invocat această formă de nulitate, ci analizând nulitatea invocată de reclamantă, ca fiind absolută, a trebuit să facă o încadrare corectă juridic, respectiv că nu este o nulitate absolută ci, este una relativă.
Si acest al doilea motiv de recurs, că instanța și-a depășit atribuțiile și a invocat din oficiu această nulitate relativă este total neîntemeiat.
În ce privește al treilea motiv de recurs, respectiv că pârât-intimată prin manopere dolosive a reușit să-l determine pe defunct să încheie contractul în favoarea celeilalte rude a recurentei. Solicită instanței să observe că, atâta timp cât reclamanta a invocat nulitatea absolută ca fiind sancțiunea care operează asupra contractului de vânzare-cumpărare, atunci trebuia să invoce toate motivele care atrag nulitatea absolută ori, reclamanta a invocat doar cauze relative de nulitate, respectiv: lipsa de discernământ - nulitate relativă, captația și sugestia formă a dolului – este nulitate relativă, că la încheierea actului nu s-au respectat disp.art.60 din Lg.7/2000, că notarul trebuia să solicite o consultație medicală întrucât dispunătorul avea vârsta de 80 de ani și aceasta ar putea fi inclusă la o formă de nulitate relativă și nu absolută, pentru că textul spune „ dacă notarul are îndoieli… „ ori, notarul nu a avut nici un fel de îndoieli.
Solicită instanței să se observe că la fila 77 dosar, se află depusă o adeverință din care rezultă că defunctul în perioadă 2003-2010, a lucrat într-o policlinică privată și nu a avut niciun fel de reclamanții de malpraxis și acesta și-a îndeplinit obligațiile de servici în cele mai bune condiții. Ori, în condițiile în care, defunctul a fost activ profesional până în anul 2010 nu se poate susține, azi în fața instanței, că notarul ar fi trebuit să aibă îndoieli în anul 2005 când s-a încheiat contractul că acesta nu ar avea discernământ. În ce privește nerespectarea disp.art.30 din Lg.17/2000 solicită instanței să se rețină că, chiar defunctul a solicitat să nu fie asistat .
În aceste condiții, nu există nici un fel de motive pentru a constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, hotărârea instanței de fond este corect motivată, și ca urmare, solicită respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 490/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. Hanelore, în contradictoriu cu pârâta H. Waltraut, având ca obiect: constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare ; restabilire situație anterioară .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2012, reclamanta S. Hanelore, a chemat în judecată pe pârâta H. Waltraut, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 546/24.03.2008, încheiat între pârâtă și tatăl său, defunctul V. G., să se dispună anularea acestui act, cu efectul reintrării imobilului vândut în patrimoniul succesoral al defunctului, a cărei unică moștenitoare este în calitate de fiică, conform certificatului de moștenitor nr. 9/15.05.2012 ; cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare, în calitate de fiică, a numitului V. G., decedat la data de 23 ianuarie 2012, cu ultimul domiciliu în Mediaș, .. 27, jud. Sibiu, calitate ce a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 9 din 15 mai 2012.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 546 din 24 martie 2008 de B.N.P. F. L., V. G. a vândut pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului apartament ,grevat de dreptul de uzufruct viager, situat în Mediaș, .. 36, ., înscris în CF nr._-C1-U11 (nr. CF vechi_),nr. top. 1291-1292/1/1/2/VII.
S-a menționat că pârâta este nepoata numitei Fleischer R., persoană cu care defunctul său tată avea încheiat contract de întreținere ( atacat în instanță), că, în anul în care s-a încheiat contractul a cărui desființare se solicită, tatăl său avea o vârstă înaintată ( 88 de ani) și se afla în ultima fază de boală datorită unui cancer generalizat care i-a afectat inclusiv activitatea cerebrală, imobilizându-l la pat, și fiind sub influența (captația) numitei Fleisher R., care îl îngrijea, datorită manevrelor frauduloase ale acesteia s-a ajuns în situația ca tatăl său să fie deposedat, în diverse forme, de toate bunurile mobile și imobile agonisite în decursul unei îndelungate activități de medic.
S-a mai subliniat de către reclamantă că, datorită stării precare de sănătate și a vârstei înaintate a tatălui său - care suferise mai multe spitalizări și o intervenție chirurgicală extrem de grea la Cluj, având și o anemie severă pentru care i se făceau dese transfuzii de sânge - acesta nu se afla în situația de a înțelege efectele actului încheiat, că în atare situație notarul public avea obligația prevăzută de art. 60 din Legea nr. 36/1995 de a cere anterior întocmirii actului o adeverință medicală care să ateste faptul că vânzătorul putea să-și exprime în mod valabil consimțământul, cu atât mai mult cu cât starea de boală a acestuia era evidentă și vizibilă, și totodată de a-i asigura vânzătorului posibilitatea de a fi asistat de un reprezentant al autorității tutelare, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, fiind vorba de încheierea unui act juridic de înstrăinare.
A mai arătat reclamanta că vârsta, afecțiunile suferite și tratamentul medicamentos urmat de tatăl său i-au alterat acestuia discernământul, astfel că încheierea contractului de vânzare-cumpărare în atari condiții este lovită de nulitate absolută.
S-a mai invocă drept motive ale nulității contractului în discuție, pe lângă lipsa
discernământului, neplata prețului și nevalabilitatea consimțământului exprimat, arătându-se de către reclamantă că tatăl său nu era nevoit să vândă imobilul, având pensie de medic și indemnizație de veteran de război, motiv pentru care apreciază că în realitate nu s-a făcut plata prețului, deși în contract se arată că s-a plătit, însă această constatare nu s-a făcut de către notar prin propriile simțuri, iar cu privire la nevalabilitatea consimțământului exprimat, arată că în ipoteza în care s-ar constata că tatăl său a avut discernământ, consimțământul acestuia a fost profund viciat datorită captației exercitate asupra sa de Fleischer R., mătușa pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1215 NCC, art. 1205 alin. 1 NCC, art. 60 din Legea nr. 36/1995 și art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.
În susținerea acțiunii s-au atașat în copie următoarele: act de identitate pt. reclamantă și mandatară, procură specială, certificat de moștenitor, contract de vânzare cumpărare, extras CF, acțiune civilă dosar nr._, taxă de timbru și timbru judiciar, împuterniciri avocațiale, cu chitanțele aferente.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, arătând că tatăl reclamantei s-a îmbolnăvit de cancer la prostată și a fost operat doar în anul 2009, deci la mai bine de un an de la încheierea contractului în discuție, că d-rul V. G. a fost până în ultima zi din viață o persoană activă, cu discernământ și în deplinătatea facultăților mintale, dovadă în acest sens fiind și faptul că la data perfectării contractului acesta lucra ca medic specialist oftalmolog la policlinica V. din Mediaș, că reclamanta nu menționează care sunt manoperele frauduloase de care Fleicher R. (mătușa sa) ar fi uzat pentru a obține consimțământul tatălui său și nici nu indică în ce fel ea, pârâta, a luat cunoștință de această așa zisă captație sub care se afla vânzătorul .
Mai arată aceasta, că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare notarul public nu a avut nici o îndoială cu privire la consimțământul vânzătorului și pentru că acesta din urmă a refuzat să uzeze de dreptul conferit de L. nr. 17/2000 privind asistența persoanelor vârstnice,, a procedat la autentificarea contractului în condițiile legii, fără asistarea vânzătorului de către un reprezentant al autorității tutelare.
În fine, menționează pârâta că susținerile referitoare la neplata prețului apartamentului nu pot fi primite, în condițiile în care în discuție este un act autentic, în care apare mențiunea expresă că transmițătorul "după citirea actului, a consimțit la autentificarea prezentului înscris și a semnat toate exemplarele" în fața notarului public.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri medicale, proba
testimonială, proba cu interogatoriu și proba cu expertiza medico-legală psihiatrică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare grevat de dreptul de uzufruct viager, autentificat sub nr. 546/24.03.2008, V. G., tatăl reclamantei, a vândut pârâtei H. Waltraut, contra sumei de 45.910 lei, imobilul apartament situat în Mediaș, .. 36, ., jud. Sibiu, înscris în CF nr._-C1-U11 (nr. CF vechi_),nr. top. 1291-1292/1/1/2/VII.
La data respectivă tatăl reclamantei lucra ca medic la Policlinica V. din
Mediaș.
Din adeverința emisă de această unitate medicală, se reține că d-rul V. G. a lucrat ca medic specialist oftalmolog în cadrul policlinicii din data de 1.04.2003 până în data de 30.04.2010, perioadă în care față de acesta nu s-a înregistrat nici o reclamație sau vreun caz de malpraxis ( f. 76,77 dos. ).
V. G. a decedat la data de 23.01.2012.
Prin acțiunea dedusă judecății s-a arătat de către reclamantă că tatăl său avea o stare avansată de boală la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, având un cancer de prostată generalizat și o anemie severă care a necesitat mai multe spitalizări pentru efectuarea de transfuzii de sânge, ceea ce a determinat lipsa discernământului și deci a consimțământului acestuia.
Potrivit art. 948 C.civ. ( în cauză fiind incidente dispozițiile vechiului cod civil în raport de data încheierii contractului a cărui desființare se solicită),exprimarea consimțământului valabil al părții ce se obligă constituie una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, ceea ce demonstrează că în situația în care consimțământul lipsește, actul este lovit de nulitate absolută, fiind lipsit cu desăvârșire de un element esențial, structural, respectiv voința.
Consimțământul definit ca manifestare de voință juridică a unei persoane, în vederea formării unui act juridic, pentru a fi valabil trebuie să fie liber și neviciat și să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să provină de la o persoană cu discernământ,să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat printr-un viciu de consimțământ. Prin urmare, discernământul este o componentă esențială a consimțământului, și existența acestuia demonstrează libertatea de exprimare a consimțământului.
Actul juridic civil este prin esența sa un act conștient deci subiectul de drept care-l încheie trebuie să aibă puterea de a discerne asupra consecințelor juridice ale actului încheiat prin manifestarea sa de voință. Prezența sau lipsa discernământului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a încheia actul juridic reprezintă o stare de drept. Persoana fizică care are capacitate de exercițiu deplină este prezumată ca având și discernământul necesar pentru a încheia actele juridice corespunzătoare capacității ei, de aceea lipsa de discernământ trebuie să fie dovedită, iar dovada să fie neechivocă.
În situația în care lipsește discernământul, consimțământul nu poate fi considerat valabil exprimat la încheierea actului juridic, lipsa discernământului fiind asimilată cu lipsa consimțământului la încheierea actului respectiv, ceea ce duce la nulitatea absolută a acestuia.
De aceea în cauză a fost esențial a se stabili dacă la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct viager, anume la 24.03.2008, vânzătorul era în deplinătatea facultăților mintale și dacă avea discernământul faptelor și actelor sale păstrat.
La dosarul cauzei există depuse o multitudine de acte medicale privind starea
de sănătate a vânzătorului, care atestă existența discernământului acestuia la momentul încheierii actului .
Astfel, așa cum rezultă din epicriza-scrisoare medicală nr._/1.07.2008 eliberată de Institutul Oncologic Cluj-N. ( f. 61), V. G. a fost diagnosticat și operat de adenocarcinom ( cancer ) de prostată în perioada 19.06.-1.07.2008 în care a fost internat în această unitate medicală.
De asemenea,cele 14 foi de observație clinică generală atașate la f. 78-139, 200-203, relevă faptul că degradarea galopantă a stării de sănătate a acestuia a avut loc cu începere din luna decembrie 2009, când i s-a diagnosticat și un neoplasm ( cancer) rectal și o anemie severă, pentru care i s-au administrat transfuzii repetate de sânge, iar ulterior, metastaze canceroase pelviene în iunie 2010, respectiv metastaze osoase în noiembrie 2010 .
În aceleași documente se consemnează că numitul V. G. nu a mai fost deplasabil începând cu luna iunie 2011.
Prin urmare, aceste acte medicale coroborate cu adeverința emisă de locul de muncă al d-rului V. G., infirmă total susținerile reclamantei ( inclusiv cele formulate în răspunsurile la interogatoriu f. 141) în ceea ce privește diagnosticarea și operarea tatălui său de cancer de prostată, supunerea acestuia la administrarea de transfuzii de sânge și la imposibilitatea de deplasare a acestuia, înainte cu două luni de momentul încheierii actului de vânzare cumpărare -24 martie 2008, elemente care ar fi putut într-adevăr afecta discernământul vânzătorului și implicit consimțământul acestuia, dacă ar fi preexistat la data de 24.03.2008.
Pe de altă parte, expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză pe baza actelor medicale și a foilor de observație medicală la care s-a făcut mai sus referire, a stabilit că, în urma analizei acestor documente, nu există elemente de ordin medico-legal în baza cărora să se poată susține că ,, urmare a stării de sănătate, tratamentului administrat, vârstei și izolării în care trăia, susnumitul ( V. G.) ar fi avut afectată, la data încheierii actului notarial ( 23.martie 2008 – dată la care de altfel acesta își exercita profesia de medic), capacitatea psihică și, implicit, capacitatea de a înțelege natura și consecințele respectivului act”.
Cum, prin acest act - întocmit de o comisie de medici specialiști - se consemnează o concluzie fundamentată din punct de vedere medical cu privire la o stare existentă în timpul vieții vânzătorului, anume capacitatea psihică a acestuia, instanța, înlăturând depozițiile de martori contrarii în această privință, a reținut că la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare a cărui desființare se solicită, vânzătorul, exprimându-și în mod valabil consimțământul ,fiind lucid și conștient, a înstrăinat de bună-voie imobilul din litigiu, în scopul obținerii unei sume de bani, pe care a primit-o în întregime, astfel cum a declarat, situație din care rezultă că actul nu este lovit de nulitate absolută.
Cât privește motivul de nulitate vizând neîncasarea prețului la care s-a perfectat vânzarea, aspect ce dovedește lipsa cauzei, instanța a reținut că în condițiile în care o atare dovadă nu a fost procurată de către reclamantă, în cauză nu este incidentă nici această cauză de nulitate.
În ceea ce privește nevalabilitatea consimțământului vânzătorului datorată manoperelor dolosive și mijloacelor frauduloase exercitate asupra acestuia de menajera sa, datorită relației de rudenie cu pârâta, instanța a constatat, dincolo de faptul că aceste manopere nu numai că n-au fost dovedite, dar nici măcar n-au fost arătate în cuprinsul acțiunii, că acest motiv de nulitate al vicierii consimțământului nu poate fi invocat de reclamantă, sancțiunea aplicabilă fiind cea a nulității relative și nu a nulității absolute, față de dispozițiile art.3 al.1 corelate cu art. 9 al.2 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la prescripția dreptului la acțiune, în speță fiind împlinit termenul de 18 luni calculat de la data încheierii actului în care reclamanta ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru acest motiv, astfel că și această cerere a fost respinsă.
Aceeași soluție s-a impus și față de alte două motive de nulitate invocate de reclamantă, prevăzute de art. 60 din L. nr. 36/1995 și respectiv art. 30 din L nr. 17/2000 ( obligativitatea solicitării de către notar a avizului unui medic specialist cu privire la consimțământul vânzătorului / asistarea vânzătorului de un reprezentant al autorității tutelare la încheierea actului), apreciate de instanță ca neîntemeiate, în condițiile în care avizul era necesar doar dacă notarul avea îndoieli cu privire la discernământul vânzătorului, ceea ce nu a fost cazul în speță, fiind de notorietate la nivelul orașului la momentul respectiv că acesta era o persoană activă, angajat ca medic la o policlinică privată, motiv pentru care nu s-a apreciat a fi necesară solicitarea avizului psihologic și asistarea vânzătorului de către un reprezentant al autorității tutelare.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată .
Întrucât reprezentanta pârâtei a menționat cu privire la cheltuielile de judecată
că acestea vor fi solicitate pe cale separată, instanța nu s-a pronunțat asupra lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. H. solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe și, în subsidiar, modificarea în tot în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că sentința este lovită de nulitate potrivit art.304 pct.9 combinat cu art.312 alin.3,5,6 Cod proc.civ. deoarece instanța a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiune doar cu ocazia pronunțării, fără a o pune în discuția contradictorie a părților și a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, sub acest aspect.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că nulitatea invocată de reclamantă ar fi una relativă, mai ales că nulitatea relativă nu poate fi invocată de instanță din oficiu, iar partea interesată, pârâta, nu a invocat excepția prescripției. De fapt, s-a invocat nulitatea absolută, nulitate nesupusă prescripției.
În subsidiar, se susține că soluția primei instanțe este neîntemeiată și că se impunea admiterea acțiunii pentru următoarele:
- La data încheierii contractului, defunctul tată al reclamantei se afla într-o stare gravă de sănătate (la scurt timp i s-a descoperit un cancer și a fost operat, în plus avea 88 de ani);
- În acea perioadă, tatăl reclamantei era grav bolnav și se afla sub influența (captația) numitei Fleiser R., mătușa pârâtei, care a determinat deposedarea lui de toate bunurile mobile și imobile;
- În baza art.60 din Legea nr.36/1995 notarul nu trebuia să procedeze la autentificarea actului în lipsa unui act scris emis de un medic specialist care să ateste că defunctul avea discernământ, pentru că defunctul depășise cu 25 de ani vârsta de pensionare;
- Art.30 din Legea nr.17/2000 prevede că persoana vârstnică va fi asistată la cererea sa sau din oficiu la încheierea unui act juridic de înstrăinare așa cum este cel de față;
- Se invocă deci lipsa consimțământului sau dolul pentru captație sau neplata prețului pentru că nu s-a făcut dovada în acest sens, notarul nefiind de față la plata prețului;
- Un argument în sprijinul captației este faptul că s-a prevăzut în contract că ambele părți suportă cheltuielile actului, contrar regulii generale că cel ce dobândește bunul suportă cheltuielile;
- Instanța de fond a ignorat declarațiile martorilor S. P. și N. N. care arată că din 2008 starea de sănătate a defunctului se degradase, că acesta era izolat de lume și că boala îl făcuse dependent de îngrijirile celor din jur (Fleiser R.), iar dependența devenise și psihică.
Prin întâmpinare, intimata H. Waltraut a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât instanța de fond nu a respins acțiunea pe excepție, ci pe fond, prescripția fiind obligatoriu a fi verificată din oficiu. În cauză nu se impunea aviz medical întrucât notarul nu a avut îndoieli referitor la discernământul defunctului, iar prețul a fost plătit, reclamanta nefăcând nicio probă împotriva acestor mențiuni dintr-un act autentic.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în cadrul considerentelor analizând toate cererile reclamantei și toate probele administrate.
Prin acțiunea formulată reclamanta a invocat, așa cum am arătat în motivarea recursului, lipsa consimțământului sau dolul pentru captație sau neplata prețului. Unele dintre aceste motive atrag nulitatea absolută a actului, iar altele nulitatea relativă, așa cum a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește lipsa discernământului, această cauză de nulitate absolută a fost exclusă în cauză de expertiza medico-legală psihiatrică ce a concluzionat, pe baza actelor medicale existente la dosarul medical al defunctului, că acesta avea discernământ și capacitatea psihică de a înțelege natura și consecințele actului încheiat. Această probă se coroborează și cu alte probe administrate, mai ales cu adeverința care atestă că defunctul a exercitat profesia de medic până în anul 2010 (deci încă doi anii după încheierea contractului atacat) fără a avea reclamații pentru malpraxis.
Celelalte susțineri ale reclamantei referitoare la captație și la neplata prețului nu au fost dovedite de către reclamantă, deși sarcina probei îi revenea, ea fiind cea care a făcut aceste afirmații în fața instanței.
Niciunul dintre motivele de recurs nu este întemeiat.
Soluția instanței a fost pronunțată asupra fondului cauzei și nu pe baza excepției prescripției, așa cum a susținut reclamanta recurentă. Referitor la dolul prin captație se observă că instanța de fond a reținut că aceste manopere nu au fost dovedite și nici măcar nu au fost indicate în cuprinsul acțiunii. D. în subsidiar, fără ca prin aceasta să i se aducă vreun prejudiciu reclamantei, pentru că acțiunea sa fusese respinsă pe fond, s-a făcut și referire la prescripție care era incidentă, fiind vorba despre un caz de nulitate relativă și nu absolută.
În mod voit sau nu, recurenta face confuzie între motivul de nulitate relativă al vicierii consimțământului prin dol, pe care ea l-a invocat și nu instanța din oficiu, și excepția prescripției care, prin prisma legislației în vigoare la acea dată, era o excepție de ordine publică pe care judecătorul era obligat să o invoce din oficiu.
Defunctul se afla într-o stare de sănătate care nu îi afectase discernământul (dovadă expertiza medico-legală și faptul că încă profesa ca medic) astfel că, în mod corect instanța de fond a înlăturat de la soluționarea cauzei declarațiile de martor invocate de recurentă și a reținut că nu se impunea aviz medical sau asistarea defunctului conform art.60 din Legea nr.36/1995 sau conform art.30 din Legea nr.17/2000.
Nici faptul că nu s-a plătit prețul nu s-a dovedit, deși reclamanta putea utiliza în acest sens orice mijloc de probă fiind vorba despre o împrejurare pe care părțile într-un act autentic au declarat-o notarului la încheierea actului.
Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod proc.civ. se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
În baza art.274 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în recurs (onorariul de avocat plătit de intimată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S. H. împotriva sentinței civile nr.490/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o menține.
Obligă pe recurenta S. H. la plata către intimata H. Waltraut a sumei de 4.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2015.
PREȘEDINTE Judecător, Judecător,
C. H. V. D. V. A.
Pl.concediu medical
semnează
conf. art.261 alin.2 C.
P. TRIBUNAL
C. E. G.
Grefier
E. G.
Red.CH/13.03.2015Tehn.EG/19.03.2015Ex. 4Jud.fond. L.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul SIBIU | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 102/2015.... → |
|---|
