Contestaţie la executare. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 131/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., intimat A. T., intimat B. E. JUDECĂTORESC C. H. V., apel împotriva s.c. nr. 5573/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect contestație la executare .
Cauza se soluționează în completul de mai sus față de împrejurarea că prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului Sibiu nr. 13/10.02.2015 și rectificată prin Hotărârea nr. 16/18.02.2015, s-a aprobat modificarea componenței completelor apel 1 și fond civil 4 începând cu 19 februarie 2015 după cum urmează: Apel 1 L.-D. ( în loc de L.-D.) și Fond civil 4 –D. ( în loc de D.).
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța față de actele existente la dosar și întrucât se solicită judecarea cauzei în lipsă, găsește cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 5573/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a respins excepția tardivității contestației la executare invocată de intimatul A. T.; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. E. judecătoresc C. H. V., invocată de intimatul A. T.; s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în contradictoriu cu intimatul A. T.; a fost obligată contestatoarea la plata către intimatul A. T. a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în dosarul executional nr. 4/2014 al BJ C. H. V. s-a început executarea silită la cererea creditorului A. T. împotriva debitoarei Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională B. – Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale Sibiu – în prezent Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., pentru punerea în executare a titlului executoriu decizia nr. 4283/23.04.2013 a Curții de Apel A. I., pentru recuperarea creanțelor de 31.950 lei despăgubiri, 2523,35 lei dobândă legală precum și la plata sumei de 6455 lei cheltuieli de judecată, precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită. (filele 58-62)
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sibiu prin încheierea civilă nr._/CC/17.02.2014 pronunțată în dosar nr._ .(fila 69)
După stabilirea cheltuielilor de executare silită prin încheierea nr.1/4.03.2014, executorul judecătoresc a emis somația nr. ¼.03.2014, privind plata de către debitoare sumelor de 40.928,35 lei debit și 6968 lei cheltuieli de executare.(filele 65-67 ale dosarului)
Instanța reține că față de prevederile art. 669 alin. 4 Cpr.civ. și în condițiile în care prin prezenta contestație la executare s-a atacat și somația nr. 1/4.03.2014, contestația la executare a fost formulată în termenul de 15 zile de la comunicarea acestor acte, potrivit art. 714 alin. 1 pct. 1 Cpr.civ., astfel că excepția tardivității contestației la executare este neîntemeiată.
Verificând cheltuielile de executare stabilite în sarcina debitoarei prin încheierea nr. 1/4.03.2014 în raport de contestația formulată și având în vedere creanța de executat în sumă totală de_,35 lei, în baza art. 669 alin.4 teza a II-a Cpr.civ., instanța reține că onorariul executorului judecătoresc de 4090 lei la care s-a adăugat TVA se încadrează în dispozițiile art. 39 din Legea 188/2000 și pct. 3 lit. a din anexa Ordinului nr. 2550/C/2006 al Ministrului Justiției.
De asemenea pentru cheltuielile de executare în sumă de 1500 lei onorariu avocat în faza de executare silită, există la dosarul execuțional dovada acestor cheltuieli (fila 63), iar restul sumelor reprezentând 25 lei taxe judiciare, 300 lei + TVA reprezentând cheltuieli de formare a dosarului execuțional, de comunicare a actelor de executare, se încadrează de asemenea în dispozițiile art. 1 pct. 1 și 2 pct. 12 din anexa Ordinului nr. 2550/C/2006.
În aceste condiții și somația nr.1/4.03.2014 a fost emisă în condițiile prevăzute de art. 622, 632, 669 alin. 2 Cprciv., în temeiul art.667 Cpr.civ.
În consecință, în temeiul art. 711 Cpr.civ s-a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul A. T. ca neîntemeiată.
În ceea ce privește chemarea în judecată prin contestația de față a intimatului B. C. H. V., văzând dispozițiile art. 36 Cpr.civ., s-a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui intimat invocată de intimatul A. T., întrucât în cadrul executării silite executorul judecătoresc, chiar dacă este emitentul încheierilor, a actelor de executare atacate, nu este parte a raportului juridic executional, nu efectuează acte de executare silită în interes propriu ci în calitate de organ de executare, investit cu competență și atribuții în acest sens prin lege.
În baza art.453 alin. 1 Cpr.civ., întrucât contestatoarea debitoare s-a aflat în culpă procesuală, a fost obligată la plata către intimatul A. T. a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea AJFP Sibiu, care a solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare. În motivarea apelului se susține că executorul judecătoresc a început executarea silită în baza hotărârii ce constituie titlu executoriu fără să-i solicite efectuarea plății datoriei. Conform art, 7 din L. 92/2011coroborat cu art. 229 c.pr.fisc., este scutită de plata cauțiunii pentru suspendarea provizorie a formelor de executare, și în baza acelorași dispoziții, sunt exceptați de la plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune. Ca urmare, solicită anularea încheierii nr. 1/14.03.2014 și a somației nr. 1/14.03.2014 deoarece executarea silită începută de către creditor este netemeinică și nelegală motivat de faptul că executorul judecătoresc solicită cheltuieli de executare în cuantum mult prea mare și nejustificate comparativ cu debitul și dispozițiile ordinului MJ nr. 2550/2006. Un al doilea motiv de apel susține că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, astfel că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală, natura cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire, iar condițiile acesteia nu sunt îndeplinite cumulativ, ca urmare apelanta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
În ce privește susținerea apelantei că sentința este nelegală pentru că executorul judecătoresc a început executarea silită fără ca debitorul să i-i ceară mai întâi plata datoriei, reținem că obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie ( art.622 alin.1 C.proc.civ.), și doar în ipoteza în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită ( alineatul 2 al aceluiași text legal ).
Executarea de bunăvoie a unei obligații stabilite printr-o hotărâre judecătorească, cum este în speță, poate interveni deîndată ce hotărârea judecătorească devine executorie și nu este o facultate a debitorului, este o obligație a acestuia, care se naște în momentul în care obligația lui de plată a devenit executorie, iar creditorul nu poate fi obligat să nu apeleze la această procedură.
Considerentele din apel referitoare la scutirea de plata taxelor de timbru, cauțiune și timbru judiciar nu au legătură cu cauza, ci doar în măsura în care apelanta consideră că acestea, fiind incluse în cheltuielile de executare, nu ar trebui plătite. Apelanta face, deci, o confuzie între scutirile de care se bucură în situațiile prev. de art. 7 din L. 92/2011 și 229 c.pr.fisc.,atunci când aceste obligații o privesc direct, și situația în speță, când este obligată la plata cheltuielilor de executare și de judecată, de care nu este scutită de nici o dispoziție legală. Nu sunt aplicabile nici disp. art. 91 c.pr.civ., care sunt străine de cauza de față.
Susținerile apelantei cu privire la caracterul juridic al cheltuielilor de judecată sunt corecte, în parte, respectiv este adevărat că temeiul juridic al acordării acestora îl constituie culpa procesuală, constând în atitudinea procesuală a părții care a căzut în pretenții. Mai departe, însă, raționamentul apelantei cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale, în condițiile îndeplinirii cumulativ a tuturor elementelor acesteia, sunt total greșite, nu au nici o legătură cu culpa procesuală.
Astfel, reținem că potrivit art. 453 c.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar în speță, cea care a pierdut procesul a fost contestatoarea, căreia i s-a respins contestația la executare, are deci culpă procesuală și corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 480 c.pr.civ. va respinge apelul și o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea A.J.F.P. Sibiu împotriva sentinței civile nr.5573/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 19.02.2015
Președinte Judecător
D. T. L. E. D.
Grefier
F. O.
Red. D.T.L. 30.03.2015
Tehnored. F.O. 30.03.205
6 EX.
J.F. A. L.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul SIBIU | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul... → |
|---|
