Uzucapiune. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul SIBIU

Decizia nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 14199/306/2011/a1

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 31/2015

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. B.

Judecător V. C. D.

Judecător D. D.

Grefier L. A.

Pe rol se află judecarea recursului civil privind pe recurent R. I. și pe intimat C. G., intimat G. M., intimat G. K., intimat B. C., intimat G. M., intimat G. K., intimat B. C., având ca obiect uzucapiune Recurs împ. înch. de îndreptare a erorii materiale din 12.09.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 29.12.2014 recurentul a depus la dosar note scrise; după care,

Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față constată că:

Prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria Sibiu la data de 12.09.2014 în dosar_ 11 s-a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de petentul R. I. strecurate în preambulul declarației de martor, în sensul că s-a dispus să se scrie ca dată a declarației 28 mai 2012 în loc de 28 mai 2011. S-a respins cererea de înlocuire a cuvântului „infracțiune” cu „uzucapiune” deoarece este un formular tip al declarației de martor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs martorul R. I. solicitând casarea ei în totalitate ca ilegală, netemeinică și dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, dovadă că instanța nu cunoaște nici prevederile Codului de procedură civilă. Reținând pricina pentru rejudecarea ei în fond se solicită de către recurent să se considere ca retractată declarația de martor din 28 mai 2012 și dacă nu se va putea admite această pretenție se solicită instanței să se reia declarația de martor în sala de ședință după o nouă citare a părților, iar noua declarație să o înlocuiască pe cea veche, cu aceleași efecte ca și cea veche, dar cu eliminarea consemnărilor nelegale, ireale ale instanței.

În motivarea recursului s-a arătat că nu a fost motivată în drept cererea formulată pentru că nu s-a identificat nici un text în codul de procedură civilă din 1865 și nici în Noul Cod de procedură civilă care să dea posibilitatea îndreptării declarațiilor de martor.

Instanța nu motivează de ce se aplică art. 281 Cod procedură civilă.

Nimeni din sala de judecată nu a adresat martorului întrebările din declarație. În loc de „Precizez că și eu întrețin o parcelă de teren lângă terenul reclamantului”, martorul a declarat că „și eu dețin..” între „a întreține” și „a deține” este o mare diferență.

Recurentul a recunoscut că, având încredere în instanță, a semnat fără să citească.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 2813, 299 și următoarele, 3041 Cod procedură civilă de la 1865.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Tribunalul îl va respinge ca inadmisibil pentru considerentele ce urmează:

Recurentul a sesizat aspectul că dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă nu ar putea fi incidente în cauză, însă în final își întemeiază recursul pe prevederile art. 2813 Cod procedură civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 281 al. 1 Cod procedură civilă de la 1865, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

La o lectură simplă se observă că textul nu se aplică cererii formulate de un martor de îndreptare a unor erori dintr-o declarație de martor.

Sensul dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă este acela de a oferi un mijloc de îndreptare a unor erori /remediere de greșeli materiale strecurate în hotărâre, greșeli care nu sunt de natură a afecta legalitatea sau temeinicia acesteia.

Pentru că textul vizează o procedură de excepție, el trebuie interpretat restrictiv, așa că este evident că el nu poate fi extins la situația invocată de recurent.

Recurentul, martorul din proces, ar fi avut alte mijloace de a sesiza inexactitățile din declarația sa, începând, evident, cu citirea declarației înainte de a fi semnată.

Recurentul a evidențiat în declarația de martor, așa cum a fost ea tehnoredactată de grefierul de ședință, inexactitățile, iar greșelile de redactare/ortografie sunt nejustificat de multe. Pe de altă parte fiind inadmisibilă cererea formulată, nu se poate verifica dacă aspectele consemnate sunt diferite decât cele care au fost declarate de martor.

Nu poate fi primită nici cererea recurentului de casare a încheierii, cu consecința rejudecării, cale pe care să se considere retractată declarația de martor și să se dispună reaudierea martorului.

Chiar dacă s-ar accepta ideea că ar fi admisibilă cererea recurentului din perspectiva dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă (1865), ea nu ar avea nicidecum ca efect retractarea unei depoziții de martor.

Martorul nu-și poate retracta o declarație dată în fața instanței prin folosirea căii de atac, cu atât mai mult cu cât a semnat-o și arată în recurs că o eventuală nouă declarație să aibă aceleași efecte asupra cauzei.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul declarat și va menține încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de R. I. împotriva Încheierii civile pronunțate la data de 12.09.2014 de către Judecătoria Sibiu în dosar_ 11, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 Ianuarie 2015.

Președinte,

M. B.

Plecată din instanță

- cf. art. 261 alin. 2 C.

Semnează

Președinte Tribunalul Sibiu

C. E. G.

Judecător,

C. V. D.

Judecător,

D. D.

Grefier,

L. A.

RED. C.V.D.

Tehnored. L.A.

2 ex/23.03.2015

J.F. M. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul SIBIU