Validare poprire. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 6317/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul S. N. D., intimat ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, intimat T. S. 6 BUCUREȘTI, având ca obiect – validare poprire, împotriva sentinței civile nr.3663/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la al doilea apel al cauzelor, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării apelului.
INSTANȚA,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3663/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins cererea de validare poprire formulată de creditorul S. N. D. în contradictoriu cu debitoarea ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și terțul poprit T. sect. 6 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reține:
Prin sentința civilă nr.2277/CA/21.06.2013 a Tribunalului Sibiu, debitorul Administrația F. pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice a Mun. Sibiu au fost obligați, față de creditor, la plata sumei de 4151 lei, cu titlu de taxă de poluare, și a dobânzii legale aferentă acestei sume până la restituirea efectivă, precum și la plata sumei de 939 lei cheltuieli de judecata.
În urma cererii de executare silită formulată de către creditor s-a format dosarul execuțional nr. 176/2014 de către executorul judecătoresc D. M. V. și după încuviințarea executării silite, la data de 26.03.2014 s-a emis de către B. D. M. V. adresa de înființare a popririi pentru suma totală de 8201,99 lei.
Potrivit art. 789 C.p.c. „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Instanța i-a citat pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, precum și pe debitorul și terțul poprit și, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi.
Dacă din probele administrate a rezultat că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța a dat o hotărâre de validare a popririi, prin care a obligat pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi”.
După ce executarea silită a fost încuviințată de către instanța de judecată, la data de 28.02.2014 a fost publicata OUG nr. 8/2014 care, prin art. XV, instituie măsuri pentru plata eșalonata a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei auto.
Din interpretarea art. XV alin 1-7, lege de imediată aplicabilitate, rezultă ca nici un contribuabil care a plătit inițial taxa de poluare și care a obținut un titlu executoriu pentru recuperarea creanței de la Ministerul Mediului, nu poate obține prin procedura executării silite, plata integrala a debitului. Aceasta întrucât alin. 1 prevede o eșalonare a taxelor auto pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Aceste dispoziții ale dreptului intern reglementate în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanța să judece orice contestație privind drepturile si obligațiile sale cu caracter civil. D. fiind faptul ca executarea silita constituie o parte integranta a unui proces civil, art. 6 protejează și dreptul de acces la executarea silita (M. si D. c. României, cererea_/00).
Instanța europeana recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar sa răspundă exigentelor art. 6 (cauza Ashingdane c/a Regatul Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanța este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
Fiind în prezența unei eșalonări a plății debitelor stabilită de guvern pe parcursul executării silite există astfel o imposibilitate a validării popririi, ocazie cu care instanța a respins cererea formulată de creditorul S. N. D..
Împotriva acestei hotărâri creditorul S. N. a declarat apel în termen, motivat și netimbrat, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii de validare a popririi.
Din motivarea apelului se reține că instanța de fond, în mod greșit a apreciat că apariția OUG nr.8/2014 are drept consecință imposibilitatea validării popririi fiind încălcate astfel prev. art. 78 din Constituția României, motiv pentru care se solicită admiterea apelului.
Intimata, solicită respingerea apelului.
Analizând apelul declarat, instanța constată că apelantul a promovat prezenta cale de atac fără a face dovada achitării taxei de timbru, deși prin încheierea de ședință din 11.12.2014 s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea achitării taxei de timbru indicându-se și cuantumul taxei datorate.
Pentru aceste considerente, în condițiile OG 80/2013, raportat la art. 480 (1) C.p.civ., va anula, ca netimbrat, apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelantul S. N. D. împotriva sentinței civile nr.3663/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
M. D. D. R. L. D. M.
red.MD/14.1.2015
tehn.red.DM/27.1.2015
ex.2; j. fond. A. D.
Jud. Sibiu
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
