Acţiune în constatare. Decizia nr. 830/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 830/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 2649/227/2011

Dosar nr._ - acțiune în constatare -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 830

Ședința publică din data de 25 MARTIE 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: F. L.

JUDECĂTOR: G. F. F.

JUDECĂTOR: C. M. N.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanta M. V., cu domiciliul ales în mun. Fălticeni, ., la cabinet de avocat P. M., județul Suceava și intervenienta în nume propriu C. F., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 628 din data de 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind C. M., domiciliat în mun. Suceava, . nr.7, scara A, ..

Dezbaterile asupra cauzei civile în fond avut loc în ședința publică din data de 14 MARTIE 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentei reclamante M. V., avocat P. M., instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20 MARTIE 2013 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 25 MARTIE 2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 628 din data de 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, s-a respins ca nefondată, cererea având ca obiect – anulare act – formulată de reclamanta M. V. – cu domiciliul ales în municipiul Fălticeni, . Avocat P. M., nr. 16, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul C. M. – cu domiciliul în municipiul Suceava, ., nr. 7, ., jud. Suceava și intervenienta în nume propriu C. F. – cu domiciliul în ., jud. Suceava.

Respinge cererea de intervenție ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată sub nr._ din 16.02.2011, reclamanta M. V. a chemat în judecată pârâtul C. M. pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 99/1990 de către fostul notariat de Stat Județean Suceava.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este fiica defuncților C. V., decedat la data de 21.12.1969 si Cotet C., decedată la data de 28.11.1989 alături de parat si de Cotet D., M. A., Cotet A. si Cotet G., acestia doi din urma decedați în prezent.

In anul 1990 a fost emis certificatul de moștenitor cu nr. 99 după defuncta sa mama, fiind prezent la Notariatul de Stat doar paratul care a înțeles să declare ca este unicul moștenitor după aceasta si că din masa succesorala face parte întreaga casă de locuit cu suprafața de teren aferentă de 250 m.p., bunuri situate în intravilanul satului Oniceni, ..

Susține reclamanta că, certificatul de moștenitor sus-menționat este lovit de nulitate absolută, motivat de faptul că, dezbaterea succesiunii după defuncta lor mamă s-a făcut fără citarea și fără participarea tuturor moștenitorilor fiind astfel încălcate disp.art. 75 din L. 36/1995 si art.78 din Regulamentul de aplicare al legii.

Mai arată că, un alt motiv de nulitate a certificatului de moștenitor este acela că din masa succesorală rămasă după defuncta C. C. a rămas doar cota de 1/ 2 din casa de locuit si terenul aferent și nu întreaga cotă de 1/1 din aceste bunuri imobile așa cum rezultă din adeverința nr. 58/2011 emisă de către Primăria comunei Forăsti, jud. Suceava si din conținutul filei din registrul agricol de la poziția defunctului C. V..

Astfel, pentru aceste motive si pe baza probelor ce se vor administra solicită admiterea cererii si în consecință să se constate că certificatul de moștenitor cu nr.99/1990 emis de către fostul Notariat de Stat este lovit de nulitate absolută.

In drept, a invocat disp.art.88 din L.36/1995.

In dovedire, solicită admiterea probei cu înscrisuri.

Reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.5-11 dosar).

Acțiunea a fost legal taxată si timbrată corespunzător.

Legal citat, pârâtul C. M. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.15-17 dosar), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.

In motivarea întâmpinării a arătat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile Legii nr.36/1995 si nici Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici din 8 august 1995.

Consideră că, reclamanta cerând anularea unui certificat de moștenitor din anul 1990 eliberat de Notariatul de stat județean Suceava, în cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr.40/1953 si nu Legea nr. 36/1995 intrată în vigoare 6 ani târziu. Mai mult decât atât, Legea nr.36/1995 nu conține o prevedere specială prin care să anuleze de facto, toate certificatele de moștenitor eliberate anterior, în baza Decretului nr.40/1953 privitor la procedura notariala succesorală.

Susține că, temeiul juridic indicat de reclamantă,. respectiv disp.art.88 din Legea nr.36/1995 nu este operant sau aplicabil în situația de față.

Precizează că, este adevărat ca atât el cât si reclamanta sunt copiii, defuncților: Cotet V. decedat la 21.12.1969 si Cotel C. decedata la 27.11.1989, dar numai el este moștenitorul legal al acestora. Reclamanta niciodată nu a acceptat succesiunea după parintii lor.

Mai susține că, atunci, pe timpul C.A.P. masa succesorala era formata dintr-o casa de locuit si suprafata de 250 mp teren aferent construcției. Terenul cu care tatal său s-a înscris în C.A.P. la acea vreme un era în circuitul civil general.

In fapt, succesiunea după C. V. decedat în anul 1969 a fost acceptaăa numai de soția sa, mama lor Cotet C., unica moștenitoare sezinară, iar după decesul acesteia, în anul 1989, succesiunea a fost acceptata pur si simplu, numai de catre el – paratul, la data de 25 ianuarie 1990.

Mentionează că, în fața notarului de stat, au fost prezenți toți copiii defunctei, printre care si reclamanta, care au dat declarație de renunțare la succesiune.

Mai precizează că, atât acceptarea cat si renunțarca la succesiune sunt acte juridice cu caracter irevocabil.

Pârâtul mai arată că, profitând de faptul ca de atunci au trecut mai bine de 21 de ani si ca dosarul de succesiune nr. 118/1990, a fost casat în conformitate cu Legea arhivelor, reclamanta susține în cuprinsul cererii de chemare in judecata, ca nu a fost citata si prezenta în fața notarului de stat, fapt pe care, în conformitate cu principiul civil ce stipulează că, sarcina probei revine reclamantului, trebuie sa si dovedească.

Mai arată pârâtul că, reclamanta nu a acceptat niciodată succesiunea după defunctă. Termenul de acceptare de 6 luni prev. de Dec.40/1953 a fost extins prin apariția Legii nr. 18/1991 .Nici atunci reclamanta, deși a fost repusă prin lege în termenul legal de acceptare, nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de legea sus-mentonata si nici nu a urmat procedura prev. de art.2 al.2, art.3, 4. 5. 7 si 23 din Legea nr. 1/2000, rămânând în pasivitate timp de 21 de ani.

Arată că numai el paratul si cu sora aa M. A. au cerut în termen legal reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul lor tată care s-a înscris în C.A.P. cu suprafața totală de l ha si 2800mp teren, urmând procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991. In urma acestor cereri de reconstituire li s-a eliberat Titlul de proprietate nr.428 la data de 1.07.1994.

Faptul ca reclamanta nu este moștenitoarea defuncților lor părinți, a fost analizat în cadrul unui proces de partaj succesoral pe care reclamanta l-a intentat la Judecatoria Falticeni, ce a făcut obiectul dosarului nr._ .

Judecatoria Falticeni a respins acțiunea reclamantei prin sentința civilă nr. 1176 din 13 mai 2011 rămasă definitivă, dar atacată cu recurs de reclamantă.

Menționează pârâtul că, adevăratul motiv al intentării acestor procese de către reclamantă, este faptul ca aceasta a ocupat abuziv prin edificarea unei construcții, 25mp teren din proprietatea fiului lui, numitul Cotet C.-M..

Pârâtul solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

A depus la dosar înscrisuri (f.18-22 dosar).

Prin răspunsul la întâmpinare formulat (fila 26 dosar), reclamanta a arătat că a acceptat succesiunea după mama sa in termenul legal de opțiune iar necitarea sa la dezbaterea moștenirii după aceasta i-a vătămat drepturile sale succesorale si reprezintă un motiv de nulitate absolută a certificatului de moștenitor.

Arată că nu este reală susținerea pârâtului în sensul că toți descendenții defunctei C. C. ar fi fost prezenți la dezbaterea succesiunii, întrucât acest aspect rezultă din conținutul certificatului de moștenitor, nefiind trecuți la rubrica moștenitorilor renunțători, ba mai mult nici că ar fi fost legal citati întrucât nu sunt înscriși la rubrica moștenitorilor acceptanți prin neprezentare.

Consideră astfel că, cum în compunerea masei succesorale s-a înscris cota de 1/1 din casa de locuit cu terenul aferent deși doar cota de 1/2 din aceste bunuri a rămas după decesul mamei lor si cum nu a fost citată pentru dezbaterea succesiunii după aceasta, deși este moștenitor legal, certificatul de moștenitor nr. 99/1990 este lovit de nulitate absolută.

La data de 19.01.2012, numita C. F. a formulat cerere de intervenție în interes propriu (filele 45-47 dosar), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu reclamanta M. V. si paratul Cotet M., sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor nr. 99/1990, emis după defuncta Cotet C., decedata la 28 noiembrie 1989.

In motivarea cererii a arătat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 491/1997 ea, este soția supraviețuitoare, moștenitoarea defunctului Cotet G., decedat la 20 ianuarie 1995, iar autorul său a fost, la rândul sau, fiul defuncților Cotet V. și Cotet C., fiind frate cu părțile din prezenta cauză.

La data deschiderii succesiunii dupa defuncta Cotet C. defunctul ei soț era în viață si avea vocatie succesorala la moștenirea acesteia, în calitate de descendent, însă el nu a fost citat la fostul Notariat de Stat pentru exprimarea opțiunii succesorale și dezbaterea procedurii succesorale notariale. In acest sens, învederează faptul ca din cuprinsul certificatului de moștenitor contestat, nu rezultă că la procedura succesorala notariala ar fi fost citat ori s-ar fi prezentat vreun alt succesibil al defunctei, cu excepția paratului Cotet M., nefiind consemnata la nici o rubrica existenta altor succesibili care sa-si fi exprimat opțiunea succesorala în sensul renunțării exprese la moștenire sau neacceptării acesteia.

In condițiile sus-arătate, consideră că certificatul de moștenitor contestat este lovit de nulitate absoluta întrucât a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale Decretului nr. 40/1953 (în vigoare la acea dată).

Indică disp. art 12 din actul normativ sus menționat și art. 18 din Decretul nr. 40/1953.

Mai arată că, în speță dispozițiile legale sus menționate au fost nesocotite întrucât certificatul de moștenitor contestat a fost emis înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală, în condițiile în care din cuprinsul actului nu rezulta in nici un mod ca ceilalți succesibili ai defunctei (inclusiv defunctul ei sot) ar fi fost citați ori si-ar fi exprimat în vreun fel opțiunea succesorală, în raport de situația sus-menționată, astfel cum rezulta ea din cuprinsul actului contestat, rezultând ca nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 18 din Decretul nr. 40/1953 pentru emiterea certificatului înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală și înainte ca toți succesibilii sa fi fost legal citati și sa-și fi exercitat dreptul de opțiune succesorală.

In ceea ce privește susținerea paratului în sensul ca toți ceilalți copii ai defunctei ar fi renunțat la succesiunea defunctei sale mame, aceasta susținere nu poate fi reținută întrucât renunțarea la succesiune nu se presupune, ci trebuie exprimată explicit printr-un act autentic, ori nici din cuprinsul certificatului sus menționat, nici din vreo alta proba nu rezulta existenta vreunui act autentic consimțit de defunctul ei soț în sensul renunțării la succesiunea defunctei Cotet C..

Mentionează ca defunctul ei sot a acceptat tacit succesiunea autoarei sale prin preluarea în stăpânire a unor bunuri succesorale. Sub acest aspect precizează ca imediat după decesul defunctei Cotet C., defunctul Cotet G. a intrat împreună cu reclamanta în posesia unei suprafețe de 1.800 mp teren situata la locul numit „Ș.", suprafață ce a fost ulterior înscrisă în titlul de proprietate nr. 428/1994. De asemenea, tot imediat după decesul defunctei soțul ei a preluat posesia unei suprafețe de 3.600 mp teren de la locul numit „Ș.", care aparținuse tot mamei sale, fiindu-i promis ca zestre, dar care, în lipsa unui act autentic de înzestrare, făcea parte tot din patrimoniul succesoral, cu precizarea ca pentru aceasta din urma suprafață defunctul Cotet G. a și solicitat si obținut prin titlu separat reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.

F. de cele arătate, intervenienta susține că, defunctul ei sot a acceptat tacit, în conditiile art. 689 din vechiul cod civil, succesiunea defunctei Cotet C. și ca acesta a suferit o vătămare prin emiterea certificatului contestat cu încălcarea dispozițiilor imperative referitoare la citarea succesibililor și la procedura dezbaterii succesorale, motiv pentru care solicită admiterea cererii de intervenție astfel cum a fost formulată.

In drept, a invocat disp. art. 12-18,23 din decretul nr. 40/1953, art. 689 din vechiul cod civil.

In dovedirea cererii solicită admiterea probei cu înscrisuri și proba testimonială.

In conformitate cu disp. art. 186-193 Cod pr. civilă a fost audiat martorii C. N., R. E. sub prestare de jurământ, depozițiile acestora fiind consemnate în procesul verbal atașat la fila 53 dosar.

În temeiul art. 219 Cod procedură civilă – a fost administrat interogatoriul civil pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnat de instanță pe lista cu întrebări depusă la dosar (fila 61).

Examinând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin certificatului de moștenitor nr. 99/1990,a fost dezbătută succesiunea după defuncta Cotet C., decedata la 28 noiembrie 1989.

Masa succesorală s-a compus din suprafața e 250 mp. teren curte cu casă provenit prin moștenire de la părinti de peste 40 ani, situat în vatra satului Oniceni, . între vecinii: M. M., C. J., drumul si terenul CAP iar moștenitor acceptant este pârâtul C. M. în calitate de fiu, care a acceptat moștenirea în cotă de 1/1 părți.

Potrivit art. 13 alin. 2 din Decretul nr. 40/1953 „Stabilirea numărului și calității moștenitorilor se poate face pin declarații de martori date în fața notariatului de stat”.

Susținerile reclamantei potrivit cărora, certificatul de moștenitor este nul absolut întrucât, în calitate de moștenitor nu s-a procedat la citarea tuturor succesibililor de către Notariatul de Stat, nu pot fi reținute.

Astfel, martora R. E. a declarat că are cunoștință de faptul că după decesul lui C. C. toți succesibilii respectiv, reclamanta, pârâtul si soțul intervenientei au fost prezenți la notariat. Aceste declarații se coroborează cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu.

In aceste condiții, instanța reține că reclamanta avea cunoștință de existența dezbaterii succesiunii.

Din probele administrate, declarații de martori, înscrisuri, nu rezultă că pârâta și autorul intervenientei au făcut acte de acceptare tacită cu privire la bunurile ce compun masa succesorală indicată în certificatul de moștenitor .

Potrivit art. 689 al. 2 Cod civil, acceptarea tacită ba succesiunii este aceea care rezultă dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decât în calitatea sa de erede, act care exprimă neîndoielnic, intenția sa de a accepta moștenirea.

Față de motivele arătate, instanța constată că nu există motive de nulitate, astfel că atât cererea principală cât si cea de intervenție în interes propriu vor fi respinse ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au promovat recurs reclamanta M. V. și intervenienta în nume propriu C. F..

Reclamanta M. V. a criticat sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea certificatului de moștenitor cu nr.99/1990 emis de către Notariatul de Stat Județean Suceava pentru motiv că dezbaterea succesiunii după defuncta C. C. s-a făcut cu necitarea și neparticiparea tuturor moștenitorilor, fiindu-i încălcat dreptul la succesiune și pentru motiv că masa succesorală rămasă după defuncta sa mamă se compune doar din cota de 1/2 din casa de locuit si terenul aferent,conform adeverinței cu nr.58/2011 emisă de Primăria . class="Style1"> Prin sent.civ.nr.628/27.03.2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată pentru motiv că nu pot fi reținute motivele invocate în sensul că nu s-a procedat la citarea tuturor succesibililor având în vedere declarația unei martore care nu a fost prezentă la Notariatul de Stat din acea vreme.

De asemenea instanța de fond a reținut că nu a făcut acte de acceptare tacită a bunurilor imobile înscrise în certificatul de moștenitor, deși din declarațiile martorei audiate rezultă chiar contrarul celor reținute de către judecătorul fondului.

Sentința civilă recurată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

1. instanța a pronunțat soluția fără a intra în cercetarea fondului cauzei întrucât nu a dispus audierea și celui de-al doilea martor încuviințat care putea dezvălui aspect privind acceptarea tacită a succesiunii și nu s-au cercetat toate) motivele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată;

2. soluția instanței de fond este sumar motivată în fapt ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii și total nemotivată în drept;

Atât timp cât considerentele hotărârii cuprinde motivarea în sensul respingerii acțiunii bazată doar pe o declarație a unui martor care nu a fost prezent la Notariat cu ocazia dezbaterii succesiunii după defuncta C. C. și fără a avea în vedere dispozițiile decr.40/1953 în vigoare la acea dată, sent.civ.nr.628/27.03.2012 apare ca nemotivată;

3. Sentința civilă nr.628/27.03.2012 a Judecătoriei Fălticeni a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că nu s-au respectat dispozițiile imperative ale Decretului nr.40/1953.

Prezența doar a pârâtului cu ocazia dezbaterii succesiunii după defuncta sa mamă, și nu și a celorlalți moștenitori ai acesteia, este dovedită prin însuși conținutul certificatului de moștenitor unde nu figurează nici un moștenitor ca fiind străin de succesiune sau renunțător al acesteia.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, modificarea sent.civ.628/2012 iar în rejudecare admiterea acțiunii și a se constata că certificatul de moștenitor cu nr.99/1990 emis de către fostul Notariat Județean de Stat este lovit de nulitate absolută.

În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe disp.art.312 pct.5, 304 pct.7,9 și 304 ind.1 Cod proc. civilă.

Intervenienta în nume propriu C. F. a formulat recurs împotriva sentinței civile pronunțate de instanța de fond întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii și se întemeiază pe o greșită apreciere a probatoriului administrat, în cauză fiind incidente motivele de modificare prev. de art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 cod procedură civilă.

Astfel, fără temei a reținut instanța de fond că certificatul de moștenitor nr. 99/1990 ar fi fost emis cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 40/1953 referitoare la citarea tuturor succesibililor în cadrul procedurii succesorale notariale.

în certificatul de moștenitor nr.99 din 25 ianuarie 1990, la rubrica moștenitori, a fost înscris numai pârâtul C. M.,constatându-se că acestuia îi revine cota de 1/1 din moștenire iar din cuprinsul acestui act nu rezultă că la procedura succesorală notarială ar fi fost citat ori s-ar fi prezentat vreun alt succesibil al defunctei, cu excepția pârâtului C. M., nefiind consemnată la nici o rubrică existența altor succesibili care sași fi exprimat opțiunea succesorală în sensul renunțării exprese la moștenire sau neacceptării acesteia.

Lipsa oricăror mențiuni în cuprinsul certificatului contestat referitoare la existenta celorlalți succesibili ai defunctei C. C. și la modul în care aceștia au înțeles să-și exprime dreptul de opțiune succesorală fie în sensul acceptării moștenirii, fie în sensul renunțării exprese sau în cel al neacceptării este de natură să genereze, în condițiile art. 1203 din vechiul cod civil, prezumția simplă potrivit căreia ceilalți succesibili nu au fost citați la dezbaterea succesorală notarială, prezumție întemeiată pe faptul că, în raport de dispozițiile art.21 din Decretul nr.40/1953 (în vigoare la acea dată) certificatul de moștenitor trebuie să cuprindă, printre altele, numele, calitatea și domiciliul moștenitorilor, precum și cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre ei. Față de această dispoziție, având în vedere și reglementările cuprinse la art. 15-20 din actul normativ sus menționat, rezultă că dacă ceilalți succesibili ai defunctei C. C. ar fi fost cunoscuți notarului public și ar fi fost citați în cadrul procedurii succesorale, numele lor ar fi trebuit să fie menționate fie la rubrica succesibililor renunțători fie la cea a succesibililor neacceptanți, ori lipsa oricăror mențiuni referitoare la ceilalți descendenți care aveau vocație la succesiunea autoarei comune are puterea și greutatea de a genera, în condițiile art. 1203 din vechiul cod civil, prezumția necitării acestor descendenți la procedura notarială.

Potrivit art. 1202 din vechiul cod civil, prezumția sus menționată dispensează partea care o invocă de sarcina probei, care este astfel inversată, astfel încât pârâtului, care invocă o situație contrară, îi revenea obligația de a proba că și ceilalți succesibili ar fi fost citați în fața notarului care a eliberat certificatul de moștenitor contestat.

În cauză însă nu s-a dovedit că toți succesibilii defunctei C. C. ar fi fost citați în cadrul procedurii succesorale, nefiind depuse singurele probe concludente care ar fi putut face dovada acestei împrejurări, și anume dovezile de citare sau prezentare a celorlalți succesibili la procedura notarială, astfel încât prezumția la care am făcut referire anterior nu a fost răsturnată și nu poate fi înlăturată.

În ceea ce privește declarația martorei R. E. și răspunsul pârâtului la interogatoriu, aceste probe nu sunt de natură să confirme prezența tuturor succesibililor la dezbaterea succesorală notarială întrucât dacă cele relatate de martoră și de pârât ar fi fost reale atunci ceilalți succesibili ai defunctei C. C. trebuiau să-și exprime într-o formă sau alta opțiunea succesorală (să accepte, să renunțe expres sau să se declare străini de moștenire prin neacceptare) și să fie înscriși într-una din rubricile corespunzătoare din certificatul de moștenitor.

În drept, potrivit art. 12 din Decretul nr. 40/1953, notarul de stat, după ce constată că în urma unei persoane decedate au rămas bunuri, cheamă înaintea sa pe toți moștenitorii presupuși și pe legatari pentru împărțirea bunurilor succesiunii. în conformitate cu art. 14 din același act normativ, dacă toți moștenitorii se prezintă, își dovedesc calitatea și se învoiesc asupra împărțelii notarul va redacta actul de împărțeală, iar potrivit art. 16 dacă la termenul fixat nu se prezintă toți moștenitorii, notarul de stat consemnează într-un proces verbal declarațiile moștenitorilor prezenți și suspendă procedura, aceasta putând fi reluată la cererea oricărei părți interesate până la expirarea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.

Totodată, potrivit art. 18 din Decretul nr. 40/1953, certificatul de moștenitor poate fi eliberat înainte de împlinirea termenului de 6 luni dacă există testament ori dacă moștenitorii sunt cunoscuți, dacă aceștia au acceptat succesiunea și este neîndoielnic că nu există și alți moștenitori.

În speță dispozițiile legale sus menționate au fost nesocotite întrucât certificatul de moștenitor contestat a fost emis înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală, în condițiile în care din cuprinsul celelalte probe administrate în cauză nu rezultă în nici un mod că ceilalți succesibili ai defunctei (inclusiv defunctul său soț) ar fi fost citați ori și-ar fi exprimat în vreun fel opțiunea succesorală.

Totodată, în raport de situația sus menționată, astfel cum rezultă ea din cuprinsul actului contestat, rezultă că nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 18 din Decretul nr. 40/1953 pentru emiterea certificatului înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală și înainte ca toți succesibilii să fi fost legal citați și să-și fi exercitat dreptul de opțiune succesorală.

De altfel, în condițiile în care la data eliberării certificatului contestat termenul de opțiune succesorală nu era împlinit, singura împrejurare care ar fi justificat neînscrierea celorlalți succesibili în certificat ar fi fost cea în care aceștia ar fi declarat expres că înțeleg să renunțe la succesiune deoarece renunțarea nu se presupune, ci trebuie să fie expresă, iar actele de acceptare expresă sau tacită puteau fi îndeplinite oricând până la împlinirea termenului de 6 luni, ori în speță existența unor asemenea declarații exprese de renunțare nu a fost dovedită și nici măcar invocată.

Prin urmare, în cauză a fost dovedit faptul că certificatul de moștenitor nr. 99/1990 a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale Decretului nr. 40/1953, concluzia contrară a instanței de fond fiind nelegală și lipsită de suport probator.

Aprecierea primei instanțe este nefondată și în sensul că nu ar fi făcut dovada acceptării tacite a succesiunii defunctei C. C. de către autorul său, C. G..

Potrivit declarației martorei audiate la propunerea sa, imediat după decesul defunctei C. C., defunctul C. G. a intrat împreună cu reclamanta în posesia unei suprafețe de 1800 mp teren situată la locul numit „Ș.", suprafață ce a fost ulterior înscrisă în titlul de proprietate nr. 428/1994. De asemenea, tot imediat după decesul defunctei soțul său a preluat posesia unei suprafețe de 3600 mp teren de la locul numit „Ș.", care aparținuse tot mamei sale, fiindu-i promis ca zestre, dar care, în lipsa unui act autentic de înzestrare, făcea parte tot din patrimoniul succesoral, cu precizarea că pentru această din urmă suprafață defunctul C. G. a solicitat și a obținut conform titlului de proprietate nr. 318/1993 reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, iar formularea cererii de reconstituire pentru acest teren succesoral autorul meu a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii în condițiile ari. 13 din Legea nr. 18/1991.

Față de cele arătate, recurenta consideră că a făcut dovada faptului că defunctul său soț a acceptat tacit, în condițiile art. 689 din vechiul cod civil, succesiunea defunctei C. C., apărările și probele administrate de mine în acest sens fiind înlăturate fară nici o motivare de către instanța de fond.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu astfel cum a fost formulată, cu consecința constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.99/1990 și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din ambele cicluri procesuale.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate în cadrul celor două cereri de recurs, motive ce pot fi încadrate în cele reglementate de disp. art. 304 pct.9 C.pr.civ, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a textelor de lege incidente în speță, Tribunalul reține că recursurile sunt fondate, pentru următoarele argumente:

În mod greșit reține instanța de fond că nu există motive de nulitate absolută a certificatului de moștenitor contestat, pe baza unei simple afirmații a unei martore care declară că își amintește că după decesul defunctei C. C. toți moștenitorii acesteia, inclusiv reclamanta, pârâtul și soțul intervenientei au fost prezenți la notar.

Această constatare intră în contradicție cu mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 99/25.01.1990, la rubrica „moștenitori” figurează doar pârâtul C. M., iar din cuprinsul acestui act nu rezultă că la procedura succesorală notarială ar fi fost citați ori s-ar fi prezentat vreun alt succesibil al defunctului, cu excepția pârâtului, nefiind consemnată la nici o rubrică existența altor moștenitori care și-ar fi exprimat opțiunea succesorală în sensul renunțării exprese la moștenire sau neacceptării acesteia.

Prin urmare, lipsa oricărei mențiuni în cuprinsul certificatului contestat referiotre la existența celorlalți moștenitori ai defunctei C. catrina și la modul în care aceștia au înțeles să-și exprime dreptul de opțiune succesorală fie în sensul acceptării moșteniri fie în sensul renunțării exprese sau cel al neacceptării, este de natură să genereze, în condițiile disp. art. 1203 din vechiul cod civil, prezumția simplă potrivit căreia ceilalți moștenitori nu au fost citați la dezbaterea succesorală notarială, prezumție întemeiată de faptul că, raportat la disp. art. 21 din Decretul nr. 40/1993, în vigoare la această dată, certificatul de moștenitor trebuie să cuprindă printre altele: numele, calitatea și domiciliul moștenitorilor precum și cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre ei.

Față de această situație, având în vedere și reglementările cuprinse la art. 15-20 din actul normativ susmenționat, rezultă că, dacă ceilalți moștenitori ai defunctei ar fi fost cunoscuți notarului public și ar fi fost citați în cadrul procedurii succesorale notariale numele lor ar fi trebuit să fie menționate fie la rubrica succesibililor renunțători, fie la cea a succesibililor neacceptanți, ori lipsa oricăror mențiuni referitoare la ceilalți descendenți care au vocație la succesiunea autoarei comune are puterea de a genera, în condițiile prev. art. 1203 din vechiul Cod civil, prezumția necitării acestor descendenți la procedura notarială.

Potrivit art. 1202 din vechiul Cod civil, prezumția susmenționată dispensează partea care o invocă, de sarcina probei care este astfel inversată astfel încât pârâtului, care invocă o situație contrară, îi revenea obligația de a proba că și ceilalți moștenitori au fost citați în fața notarului care a eliberat certificatul de moștenitor contestat.

Referitor la declarația martorei R. E. și răspunsul pârâtului la interogatoriu, aceste probe nu sunt în măsură să confirme prezența tuturor moștenitorilor la dezbaterea succesorală notarială întrucât dacă cele relatate de martor și de pârât ar fi fost reale atunci ceilalți moștenitori ai defunctei C. C. trebuiau să-și exprime într-o formă sau alta opțiunea succesorală respectiv să accepte, să renunțe expres sau să se declare străini de moștenire prin neacceptare și să fie înscriși în una din rubricile corespunzătoare din certificatul de moștenitor.

Totodată, potrivit art. 18 din Decretul nr. 40/1953, certificatul de moștenitor poate fi eliberat înainte de împlinirea termenului de prescripție de 6 luni dacă moștenitorii sunt cunoscuți, dacă aceștia au acceptat succesiunea și este neîndoielnic că nu există și alți moștenitori.

În speță, dispozițiile legale susmenționate au fost nesocotite întrucât certificatul de moștenitor contestat a fost emis înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală, în condițiile în care din cuprinsul actului nu rezultă în nici un mod că ceilalți moștenitori ai defunctei printre care și reclamanta, precum și defunctul soț al intervenientei ar fi fost citați ori și-ar fi exprimat în vreun fel opțiunea succesorală, în raport de situația susmenționată, așa cum reiese ea din cuprinsul actului contestat, rezultă că nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 18 din Dec. Nr. 40/1953 pentru emiterea certificatului înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală și înainte ca toți succesibilii să fi fost legali citați și să-și fi exercitat dreptul de opțiune succesorală.

Rezultă așa dar că soluția corectă ce se impunea cu privire la cererea de chemare în judecată și cea de intervenție în interes propriu era de admitere și de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 99/25.01.1990 emis de fostul notariat de stat județean Suceava.

Față de considerentele mai sus constatate tribunalui reține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a textelor de lege incidente în speță întemeiată pe o apreciere eronată a probatorului adminsitrat în acuză, astfel încât sunt incidente modivele de modificare prev. de art. 304 pct.9 rap. la art. 304¹ C.pr.civ., motiv pentru care, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ., recursurile vor fi admise în sensul celor ce succed.

Ca parte căzută în pretenții, în temeiul disp. art. 274 C.pr.civ, intimatul va fi obligat să-i plătească intervenientului în nume propriu, suma de 519,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate la judecata în fond a cauzei, constând în onorar avocat și contravaloare taxă de timbru.

Totodată va fi respinsă cererea recurentei interveniente, de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs întrucât nu s-a făcut dovada achitării lor în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Admite recursurile formulate de reclamanta M. V. și de către intervenienta în nume propriu C. F., împotriva sentinței civile nr. 628 din 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ .

Modifică în totalitate sentința civilă recurată, în sensul că:

Admite cererea având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta M. V., în contradictoriu cu pârâtul C. M. și intervenienta în nume propriu C. F..

Admite cererea de intervenție în interes propriu, formulată de C. F..

Constată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 99/990 din 25 ianuarie 1990, emis de fostul Notariat de Stat Județean Suceava, după defuncta C. C., decedată la data de 27.11.1989.

Obligă intimatul - pârât C. M. să plătească recurentei reclamante M. V. suma de 419,30 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond și suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Obligă pe același intimat să plătească intervenientei în nume propriu C. F. suma de 519,30 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond.

Respinge ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, formulată de intervenienta în nume propriu C. F..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. L. G. F. C. M.

F. N.

GREFIER,

Ș. L.

Red. C.M.N.

Jud. fond D. E. G.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2./29.04.2013.

I. Caracteristica cererii în raport de care s-a admis recursul – Acțiune în constatare.

II. Soluția în recurs – Admite recursurile. Modifică în totalitate sentința civilă recurată, în sensul că: Admite cererea având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta M. V., în contradictoriu cu pârâtul C. M. și intervenienta în nume propriu C. F.. Admite cererea de intervenție în interes propriu, formulată de C. F.. Constată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 99/990 din 25 ianuarie 1990, emis de fostul Notariat de Stat Județean Suceava, după defuncta C. C., decedată la data de 27.11.1989. Obligă intimatul - pârât C. M. să plătească recurentei reclamante M. V. suma de 419,30 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond și suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs. Obligă pe același intimat să plătească intervenientei în nume propriu C. F. suma de 519,30 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond. Respinge ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, formulată de intervenienta în nume propriu C. F..

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Fălticeni Decizia nr. 830/25.03.2013.

Sentința nr. 628/2012 Dosar nr._

Judecător: D. E. G. Complet: F. L.

G. F. F.

C. M. N.

Totodată va fi respinsă cererea recurentei interveniente, de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs întrucât nu s-a făcut dovada achitării lor în calea de atac.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 2580/2013. Tribunalul SUCEAVA		Partaj judiciar. Decizia nr. 476/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 830/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 830/2013. Tribunalul SUCEAVA