Fond funciar. Decizia nr. 647/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 3767/285/2008
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 647
Ședința publică din 05 martie 2013
Președinte: N. M.
Judecători: G. D.
: F. G.
Grefier: P. L.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de petenta B. R. Catolică A. (prin P. R. Catolică Solonețul Nou), cu sediul în . Suceava împotriva sentinței civile nr. 1644 din 12.04.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și intervenienții în numele altei persoane V. T. și V. M., ambii domiciliați în ., județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea avocatului titular al petentei recurente de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea avocatului substituient, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi – 05 martie 2013.
După deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 19.06.2008, întrucât prin decizia nr.877/15.04.2008 a Tribunalului Suceava, s-a casat sentința civilă nr.4235 din 31._ a Judecătoriei Rădăuți și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin plângerea înregistrată la data de 24 mai 2007, petenta B. R.-Catolică A., reprezentată de P. R.-Catolică Solonețu Nou, în contradictoriu cu intimatele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună desființarea hotărârii nr.535/27.03.2007 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6.380 m.p. teren situată în intravilanul comunei A. și suprafața de 12.400 m.p. situată în extravilanul comunei A..
În motivarea plângerii, s-a arătat că din extrasele pentru CF 2527 A. și CF 4868 A. rezultă că dreptul de proprietate, aparține petentei, aceste parcele fiind înscrise și în procesul-verbal de inventariere din anul 1952, iar din adresa nr.744/1949 rezultă de asemenea, că P. R. - Catolică a cedat Primăriei comunei A., sesia parohială din această comună.
În întâmpinare, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat respingerea plângerii, cu motivarea că nu s-a administrat nici o dovadă din care să rezulte că până în anul 1990 terenul a trecut în proprietatea Statului sau proprietatea cooperativistă, precum și dovada dreptului de proprietate.
În întâmpinare, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat A. a solicitat respingerea plângerii.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a depus documentația pentru hotărârea contestată.
Prin sentința civilă nr.4235 din 31.10.2007 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă în parte plângerea formulată de petentă, împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs petenta și intimata C. județeană de fond funciar Suceava
Prin decizia Tribunalului Suceava nr.877 din 15.04.2008 a fost admis recursul, s-a casat sentința civilă mai sus arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se necesitatea identificării întregii suprafețe solicitate și a dovedirii preluării terenurilor de către stat.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ .
În vederea soluționării cauzei, având în vedere îndrumările instanței de control judiciar, s-a administrat proba cu expertiză tehnică judiciară și proba testimonială.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interesul intimatelor, astfel cum s-a precizat în ședința publică din 03 martie 2011, intervenienții V. T. și V. M. motivând că pentru suprafața de 987 m.p. identică cu p.f.394/2 și 394/3 din CF_ A. li s-a emis titlu de proprietate nr.2097 din 17.03.2005, iar o diferență de teren, în suprafață de 265 m.p. identică cadastral cu p.v.783 din CF 4868 A. este proprietatea intervenienților, dobândită prin cumpărare de la . pe care s-a edificat în anul 1970 o construcție cu destinația de aprozar. Se mai precizează că petenta nu a făcut dovada vreunei deposedări abuzive cu privire la terenurile solicitate și care au aparținut unor cetățeni germani și români.
În ședința publică din 31.10.2008 instanța a pus în discuție și a respins excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimata C. județeană de fond funciar Suceava, în rejudecare, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii comisiei județene și astfel nu este dată excepția în cauză.
Cererea de intervenție accesorie în interesul intimatelor, astfel cum a fost precizată la același termen, a fost admisă în principiu în ședința publică din 3 martie 2011, intervenienții susținând că sunt proprietarii unor suprafețe de teren solicitate de către petentă în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 1644 din 12 aprilie 2012, Judecătoria Rădăuți a respins plângerea formulată de reclamanta B. R.- Catolică A., cu sediul în . - prin P. R.-Catolică Solonețul Nou, în contradictoriu cu intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A.- prin primar, județul Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în Suceava, . nr.36, județul Suceava, intervenienți fiind V. T. și V. M., domiciliați în ., județul Suceava.
A admis cererea de intervenție accesorie în interesul intimatelor, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, formulată de intervenienții V. T. și V. M., domiciliați în ., județul Suceava
A obligat petenta să achite intervenienților accesorii suma de 1670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr.535/27.03.2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, contestația formulată de petentă a fost respinsă, motivele invocate fiind nedovedirea continuității dreptului de proprietate, neidentificarea în plan parcelar avizat de Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava și nedovedirea preluării de către Stat sau fosta Cooperativă Agricolă de Producție.
Petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6.380 m.p. teren intravilan și 12.400 m.p. teren extravilan, din care 8.000 m.p. cu titlu de „Sesie”, iar 4.400 m.p. „R.” cu titlu de „Sesie” și casă parohială, situată pe raza comunei A..
În rejudecare s-au identificat terenurile solicitate de către petentă, de către experții C. V. M. și expert asistent T. M., și cu privire la care s-au depus extrase de carte funciară, reținându-se următoarele:
Pentru terenul din intravilanul comunei A.:
- pentru p.v. 62 din CF 1229 A., în suprafață de 445 m.p. este înscris proprietar tabulat Comunitatea Bisercească R.-Catolică Solca;
- pentru p.v. 61/1 din CF 2527 A., casă parohială, în suprafață de 310 m.p. este înscris proprietar tabular Comunitatea Bisercească R.-Catolică Solca;
- pentru p.f 231 din CF 2527 A., în suprafață de 460 m.p. este înscris proprietar tabular Comunitatea Bisercească R.-Catolică Solca;
- pentru p.f. 230/2 din CF 2527 A., în suprafață de 860 m.p. este înscris proprietar tabular Comunitatea Bisercească R.-Catolică Solca;
- pentru p.f. 230/3 din CF 2527 A., în suprafață de 297 m.p. este înscris proprietar tabular Comunitatea Bisercească R.-Catolică Solca;
- pentru p.f. 230/4 din CF 2527 A., în suprafață de 992 m.p. este înscris proprietar tabular Comunitatea Bisercească R.-Catolică Solca;
- pentru parte din p.f. 230/1 din CF 5627 A., în suprafață de 427 m.p. este înscris proprietar tabular S. S. M. și S. M.-I.;
- parcelele 61/1 din CF 2527 A., 230/4 din CF 2527 A., 230/3 din CF 2527 A. fac parte din domeniul public al comunei A., reprezentând calea de acces a Școlii generale cu clasele I-VIII A. și spațiul verde și respectiv terenul de fotbal al comunei;
Într-o altă zonă, în intravilanul comunei A., date fiind obiecțiunile și completările solicitate la raportul de expertiză, au fost identificate p.v.783 și p.f.394/2, care conform planului de situație din 17.01.1995 și-au schimbat configurația și suprafața. S-a reținut că pe o parte din p.v.783 și pe p.f.394/2 a fost pus în posesie defunctul H. G., intervenienții find descendenți ai acestuia, fiind edificată construcția C1 aprozar care a aparținut Cooperativei de consum A.. Se mai precizează că cu privire la suprafața de 987 m.p. teren grădină, a fost eliberat titlul de proprietate .
Cei doi experți au concluzionat că petenta a solicitat p.v.782 și p.f.384/2 pe un alt amplasament.
S-a mai reținut că din suprafața solicitată s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.000 m.p. identică cadastral cu p.v.62, parte din p.f.231 și o parte din p.f.230/2, conform adeverinței de proprietate nr.2461 din 26.02.1991.
Astfel au fost identificate terenurile situate în intravilanul localității Arborem, solicitate de către petentă, conform îndrumărilor instanței de control judiciar.
Instanța a reținut că potrivit art.1 alin (1) din OG nr.94/2000 „ Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din ordonanță, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. Regimul juridic al imobilelor care au destinația de lăcaș de cult va fi reglementat prin lege specială. Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea”.
Astfel, având în vedere aceste dispoziții legale, în ceea ce privește terenul solicitat în intravilan, este prevăzută o procedură specială de retrocedare, nefiind incidente în cauză dispozițiile legilor fondului funciar, hotărârea comisiei județene în ceea ce privește aceste terenuri fiind astfel legală și temeinică, instanța urmând să admită cererea de intervenție accesorie în interesul intimatelor formulată de către intervenienți .
În ceea ce privește suprafața solicitată în extravilan de 12.400 m.p. teren, instanța de fond reține că la dosar au fost depuse procese-verbale de inventariere, încheiate în anul 1952 și un proces verbal din 1949 de cedare a Sesiei parohiale din această comună (filele 12-17), însă aceste suprafețe de teren nu au fost identificate, iar înscrisurile arătate mai sus nu fac dovada certă că aceste suprafețe de teren au constituit proprietatea petentei și au fost preluate de către stat, însuși cuvântul „sesie” potrivit definiției făcând trimitere la posesie și nu la proprietate. De asemenea, martorul audiat în cauză A. V. în vârstă de 59 de ani, nu este de natură să facă dovada certă a identificării terenurilor, a situației juridice a acestora și a preluării de către stat, fiind greu de crezut că după o perioadă atât de lungă de timp după colectivizare își aduce aminte de situația juridică a terenurilor .
Prin prisma acestor considerente, instanța a apreciat hotărârea comisiei județene ca fiind legală și temeinică și în ceea ce privește terenurile din extravilan, respingând plângerea și admițând cererea de intervenție accesorie în interesul intimatelor.
A obligat petenta să achite intervenienților accesorii suma de 1670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și contravaloare expertiză, expert asistent.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs petenta B. Româno – Catolică A. solicitând casarea acesteia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct 5 și pct.9 Cod procedură civilă, respectiv nerespectarea regulilor de desfășurare a procesului civil și încălcarea legii.
În motivare, a arătat că prima instanță a încălcat regulile de desfășurare a procesului civil în condițiile în care nu a pus în discuția părților excepția privind prioritatea legii speciale.
Pe de altă parte, o asemenea excepție nu trebuie invocată din oficiu, iar părțile nu o pot invoca decât prin întâmpinare până cel mai târziu la prima zi de înfățișare sub sancțiunea decăderii.
Or, în cauză, excepția a fost reținută de instanță din oficiu, după închiderea dezbaterilor și în rejudecare, ceea ce este inadmisibil.
A mai arătat recurenta că a formulat cererea de reconstituire la Legea nr.169/1997 astfel încât legea aplicabilă cauzei este Legea nr.18/1991 invocând în acest sens dispozițiile art.22 din acest act normativ.
Recurenta a mai arătata că O.U.G. nr.94/2000 a fost adoptata ulterior, la data de 29.06.2000 astfel încât acest act normativ nu poate retroactiva.
De asemenea, recurentul invocat dispozițiile art.312 alin.61 c.p.c. solicitând ca tribunalul să rejudece în fond cauza.
În ce privește terenul situat în extravilan, dreptul de reconstituire a fost probat prin procesul verbal de inventariere din 1952 și procesul verbal de preluate a acestui teren din 1949.
Faptul că nu ar fi fost identificat acest teren nu împiedică reconstituirea dreptului de proprietate, comisia locală urmând a stabili ulterior amplasamentul.
Prin întâmpinările formulate, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și intervenienții V. T. și V. M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate, care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.5 și 9 și art.3041 c.p.c. tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, cu privire la motivul de recurs vizând terenul intravilan și greșita reținere de către instanța de fond a incidenței dispozițiilor O.U.G. nr.94/2000, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat.
Sub un prim aspect, tribunalul reține că în cauză deși inițial petenta recurentă a formulat o cerere de reconstituirea dreptului de proprietate înregistrată la C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. sub nr.162/23.01.1998(f.7 ds_ ), totuși această cerere nu a fost soluționată de comisie, astfel încât, după apariția Legii nr.247/2005 petenta formulează o nouă cerere, cu același conținut, care este înregistrată la aceeași comisie sub nr.233/30.11.2005(f.33 ds_ ).
De asemenea, din actele dosarului, respectiv adresa nr.4429/12.03.2007 a Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A.(f.31 ds_ ), rezultă că această din urmă cerere a fost soluționată de comisie, iar contestația formulată de către petentă la C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava are în vedere aceeași cerere(f.32 ds_ ).
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1, 3 și 9 din O.U.G. nr.94/2005 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, varianta în vigoare la data formulării cererii de reconstituire de către petentă, respectiv 30.11.2005, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.2 din același act normativ, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile acestei ordonanțe de urgență.
Sunt imobile, în sensul acestei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea.
În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la C. specială de retrocedare, prevăzută de această ordonanță de urgență, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia(Legea nr.501/2002, publicată în M.of. nr.561/31.07.2002). După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie.
Așadar, tribunalul reține că la data la care petena a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile situate în intravilan, avută în vedere de către comisii, era în vigoare o lege specială care reglementa procedura și modul de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acele terenuri.
De altfel, din analiza art.22 alin.3 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, varianta în vigoare la data formulării cererii de reconstituire de către petentă, respectiv 30.11.2005, tribunalul reține că organele reprezentative ale unităților de cult, recunoscute de lege, din mediul rural, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de teren agricol care reprezintă diferența dintre suprafața de 5 ha, în cazul parohiilor, și suprafața pe care au avut-o în proprietate, dar nu mai mult de 10 ha, și pentru suprafața ce reprezintă diferența dintre suprafața de 10 ha, în cazul mânăstirilor și schiturilor, și suprafața pe care au avut-o în proprietate, dar nu mai mult de 50 ha.
Prin urmare, dispozițiile Legii nr.18/1991 și cele ale O.U.G. nr.94/2000 sunt complementare, fiecare dintre ele având în vedere categorii diferite de bunuri imobile.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că în mod legal și temeinic judecătoria a dat eficiență O.U.G. nr.94/2000 în ce privește terenurile situate în intravilan.
Cu privire la același aspect tribunalul nu poate reține nulitatea hotărârii nici pentru motivul vizând neopunerea în discuția părților a cestui temei legal.
Astfel, tribunalul reține că potrivit art.105 alin.2 c.p.c. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Or, în cauza de față nefiind vorba despre o nulitate expresă recurenta trebuia să dovedească vătămarea suferită, ceea ce nu a făcut. Pe de altă parte, tribunalul apreciază că ea nici nu a suferit o asemenea vătămare atât timp cât a avut posibilitatea, de care a și uzat, de a invoca aspectul respectiv prin motivele de recurs iar această chestiune a fost analizată de instanța de control judiciar în condițiile în care petenta a solicitat în mod expres ca rejudecarea să se facă de către instanța de recurs..
Cu privire la motivul de recurs vizând terenurile situate în extravilan, tribunalul apreciază că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, asemenea judecătoriei, tribunalul reține că pentru a proba existența fostului drept de proprietate recurenta a depus la dosar procese-verbale de inventariere, încheiate în anul 1952 și un proces verbal din 1949 de cedare a Sesiei parohiale din această comună (filele 12-17), însă, pe de o parte, aceste suprafețe de teren nu au fost identificate, iar înscrisurile arătate mai sus nu fac dovada certă că aceste suprafețe de teren au constituit proprietatea petentei și au fost preluate de către stat. În același sens, tribunalul constată că acele înscrisuri anterior arătate nu au fost întocmite de către autorități ale satului sau de către terțe persoane ci chiar de către foști preoți parohi la respectiva biserică.
De asemenea, asemenea judecătoriei tribunalul constată că declarațiile date de martorul audiat în cauză A. V. în vârstă de 59 de ani, nu sunt de natură să facă dovada certă a identificării terenurilor, a situației juridice a acestora și a preluării de către stat.
Față de considerentele anterior precizate, în baza art.312 c.p.c. tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta B. R. Catolică A. (prin P. R. Catolică Solonețul Nou), cu sediul în . Suceava împotriva sentinței civile nr. 1644 din 12.04.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și intervenienții în numele altei persoane V. T. și V. M., ambii domiciliați în ., județul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. M. G. D. F. G. P. L.
Red. N.M.
J.. fond: V. L.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 22.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1806/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2345/2013. Tribunalul... → |
|---|
