Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1496/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1496/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 3521/285/2012
Dosar nr._ - restituire împrumut -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1496
Ședința publică din data de 06 IUNIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul C. A., domiciliat în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 4619 din data de 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. S. D., domiciliat în ., . A, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30 MAI 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentului pârât C. A., avocat L. M., să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 06 IUNIE 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 11 iunie 2012, reclamantul C. S. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la restituirea împrumutului în sumă de 6400 Euro conform contractului de împrumut din data de 19.01.2011 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 19.01.2011 a împrumutat pârâtului suma de 6400 Euro, încheind cu acesta un contract de împrumut sub semnătură privată, acesta obligându-se să restituie suma până la data de 20.02.2011. Deși pârâtul a promis în nenumărate rânduri că va restitui suma de bani nu a achitat în termenul stabilit și nici ulterior suma împrumutată.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 1737,40 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Pârâtul a recunoscut faptul că a împrumutat la data de 15.04.2010 de la soția reclamantului suma de_ Euro pentru cumpărarea unui autoturism, acesta lucrând în Anglia. Întrucât aceasta a preferat o anumită marcă pe care nu i-a găsit-o, i-a solicitat restituirea valutei și la data de 19.01.2011 i-a înmânat soției reclamantului suma de 16.000 Euro, plus dobânda în sumă de 9500 Euro, dar fiind acasă la aceștia, reclamantul l-a obligat să semneze o hârtie prin care se menționa că la aceeași dată i-ar mai datora suma de 6400 euro, dar în realitate nu i-a dat nici un euro. Reclamantul a motivat că ar fi pierdut un spațiu comercial din cauza nerestituirii primei sume la timp,_ Euro, iar ulterior pârâtul a mai achitat suma de 1000 Euro din Anglia în contul sumei de 6400 Euro, dar în prezent nu mai datorează nimic reclamantului.
În vederea soluționării cauzei, instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar și a audiat martorii C. T. D. și C. E..
Prin sentința civilă nr. 4619 din data de 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ , s-a admis acțiunea civilă, având ca obiect restituire împrumut, formulată de reclamantul C. S. – D., domiciliat în ., . A, Jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul C. A., domiciliat în ., Jud. Suceava.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 5.400 EURO cu titlu de restituire împrumut și suma de 2.742,40 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond din analiza materialului probator, a constatat că părțile au încheiat un înscris sub semnătură privată (fila nr.5) prin care pârâtul a împrumutat la
data de 19.01.2011 suma de 6400 Euro de la reclamantul C. S. D. și se obliga să restituie suma până la data de 20 februarie 2011, înscrisul nefiind contestat de părți.
Instanța a reținut faptul că la încheierea acestui înscris au asistat doar martorii C. T. D., fratele pârâtului și C. E., soția reclamantului.
Deși pârâtul a motivat că a încheiat acest contract de împrumut sub presiunea reclamantului, consimțământul său nefiind liber exprimat, martorul C. T. D. a precizat că nu au fost supuși vreunei agresiuni sau amenințări din partea acestuia, ci acesta doar le-a spus că „nu îi lasă să plece din casă până nu semnează”.
Violența este acel viciu de consimțământ care constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Pentru ca violența să constituie viciu de consimțământ temerea insuflată trebuie să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil, sancțiunea fiind nulitatea relativă.
Instanța de fond nu a reținut această motivare a pârâtului, care a plecat ulterior la muncă în Anglia, departe de orice presiune sau amenințare din partea reclamantului și deși a precizat că a restituit toate sumele datorate la data de 19.01.2011, în data de 24.08.2011 a trimis pe numele lui C. S. D., prin serviciul Western Union, suma de 1000 Euro, precizând și în întâmpinare că a fost plătită în cuantumul sumei de 6400 Euro.
Actul dedus judecății nu poate fi suspectat că ar fi ilicit, în sensul codului civil, deoarece este un act valabil încheiat, care exprimă acordul de voință, liber și neviciat, în conformitate cu prev. art.1576 și urm. și art.art.969 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâtul a precizat că în data de 19.01.2011 a restituit soției reclamantului suma de_ Euro reprezentând contravaloarea autoturismului și dobânda de 9500 Euro, aspecte ce nu au fost confirmate de martorii audiați, care au declarat că s-a restituit integral doar împrumutul contractat la data de 15.04.2010, fără a se achita și dobânda în sumă de 9500 Euro.
În conformitate cu dispozițiile art. 1191 alin. 1 și 2 cod civil dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei nu se poate face decât prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, iar pârâtul nu a putut prezenta alte înscrisuri pentru a face dovada achitării altor sume de bani cu titlu de dobândă sau penalități.
Instanța de fond a reținut că pârâtul a încheiat cu martorul C. E. contractul de restituire de la fila nr.15, prin care aceasta recunoștea că a primit suma de_ Euro reprezentând împrumutul contractat de C. A. în data de 15.04.2010 și nu mai are nici o pretenție. Totodată martorii au declarat că suma de_ Euro a reprezentat un împrumut din anul 2010 contractat de pârât și nu contravaloarea unui autoturism ce trebuia achiziționat din străinătate pentru soția reclamantului, fiind evidentă atitudinea nesinceră a pârâtului.
În condițiile în care suma de_ Euro a fost primită de pârât pentru achiziționarea unui autoturism de o anumită marcă pentru soția reclamantului, acesta nu explică de ce a afirmat că a plătit suma de 9500 Euro dobândă și de ce nu a restituit integral suma în momentul în care a constatat că nu poate achiziționa bunul, iar la data de 19.01.2011 a încheiat un contract de restituire în care a specificat că suma de_ Euro reprezintă împrumutul din său data de 15.04.2011.
Martora C. E. a declarat că a primit personal întreaga sumă de_ Euro de la pârât, dar acesta i-a solicitat să îi lase suma de 6400 Euro pentru câteva luni, dar nu a avut încredere și l-a refuzat, dar soțul său a fost de acord și a încheiat în nume propriu un nou contract de împrumut, din care s-a achitat ulterior suma de 1000 Euro și nu au existat alte sume de bani restante, reprezentând dobânzi sau penalități de la împrumutul său.
Instanța de fond a apreciat că plata efectuată de pârât din Anglia la data de 24.08.2011 reprezintă indirect o recunoaștere a împrumutului în sumă de 6400 Euro contractat de la reclamant, în condițiile în care acesta a motivat că la data de 19.01.2011 a achitat toate sumele de bani lui C. E. și nu a primit un alt împrumut în sumă de 6400 Euro de la C. S. D..
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5400 Euro cu titlu de restituire împrumut, iar în baza art. 274 Cod proc. civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 2742,40 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (fila nr.25) și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâtul C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Pârâtul a arătat că a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să plătească reclamantului o diferență de 5400 euro care rezultă dintr-un contract de împrumut încheiat sub semnătură privată.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului obligându-l la plata sumai mai sus precizate precum și la plata sumei de 2742,40 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, apreciindu-se fără nici un temei că plata efectuată de el în Anglia reprezintă indirect o recunoaștere a împrumutului în sumă de 6.400 euro, fără să se aibă în vedere împrejurările concrete în care a fost încheiat acest contract de împrumut și probele din care rezultă că această diferență de bani pe care este obligat să o împrumute este de fapt o dobândă exagerată pe care nu înțelege să o achite.
De asemenea, instanța de fond a interpretat tot în favoarea reclamantului declarația dată de martorul C. T. D..
În consecință, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probatoriului.
Deși legal citat intimatul reclamant nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 30.05.2013,reclamantul intimat a fost reprezentat de apărătorul său ales, avocat L. C., care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond pentru motivele expuse pe larg în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse argumentat în cele ce urmează:
Împrumutul de consumație este un contract real și unilateral, chiar dacă este cu titlu oneros, deoarece atât obligația de restituire, cât și obligația de plată a dobânzilor incumbă împrumutatului.
Conform înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 19.01.2011, depus la fila 5 dosar fond, pârâtul C. A. a împrumutat de la reclamantul C. S. D. suma de 6400 EURO pe care s-a obligat să o restituie în termen de o lună de zile, respectiv până la data de 20.02.2011.
În legătură cu înscrisul încheiat la data de 19.01.2011 pârâtul C. A. a susținut că a fost forțat să îl întocmească și că în realitate nu a împrumutat vreo sumă de bani, suma de 6400 Euro reprezentând de fapt dobânda pe care i-a pretins-o reclamantul pentru o altă sumă împrumutată de 16.000 Euro ce a fost achitată la aceeași dată.
A mai susținut pârâtul că înscrisul a fost întocmit sub presiunea pe care a exercitat-o reclamantul asupra sa, acesta obligându-l să semneze actul, pretinzând că datorită restituirii cu întârziere a împrumutului de 16.000 Euro ar fi pierdut un spațiu comercial.
Este de principiu că o condiție esențială pentru valabilitatea unui contract este existența și manifestarea consimțământului care trebuie să fie liber și neviciat.
Ceea ce viciază consimțământul în cadrul violenței este tocmai temerea insuflată victimei violenței care trebuie să fie determinantă pentru încheierea actului și să fie injustă.
În aprecierea primei condiții trebuie să se țină seama și de dispozițiile art. 956 Cod civil, adică de acelea privitoare la vârsta, sexul și condiția socială a persoanei amenințate, criteriul de apreciere fiind unul subiectiv.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că sunt întrunite cerințele sus menționate pentru a se reține existența acestui viciu de consimțământ.
Susținerile pârâtului cu privire la condițiile în care a fost întocmit înscrisul au fost confirmate parțial de martorul C. T. D., care este fratele pârâtului și a fost prezent la încheierea înscrisului, însă acesta a declarat că nu au fost supuși vreunei agresiuni sau amenințări.
În condițiile în care pârâtul a fost însoțit de fratele său la locuința reclamantului, unde se afla doar soția acestuia, care a consemnat restituirea primului împrumut, precum și faptul că nu mai are nici o pretenție de la pârât, nu se poate aprecia că pârâtul ar fi avut motive să se teamă de producerea vreunui rău din partea reclamantului.
În plus, deși a susținut prin întâmpinare că a fost forțat să scrie contractul de împrumut, martorul propus de pârât a declarat că actul a fost scris de către de pârât.
Astfel, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu se poate reține motivarea pârâtului referitor la semnificația sumei de 6400 Euro consemnate în contractul de împrumut.
Cum reclamantul a depus la dosar înscrisul doveditor al contractului iar acesta are deplină forță probantă între părți, fiind scris în întregime de către pârât, care a recunoscut existența acestuia, în sarcina împrumutatului se naște obligația de a restitui la scadență suma împrumutată.
Deoarece pârâtul a achitat din suma împrumutată doar suma de 1000 Euro, sumă ce a fost trimisă pe numele reclamantului în data de 24.08.2011, prin serviciul Western Union, și nu a făcut dovada executării obligației de restituire la scadență a întregii sume împrumutate, neprezentând vreo altă chitanță liberatorie în acest sens, în mod corect s-a apreciat că reclamantul a dovedit temeinicia pretențiilor sale.
În consecință, Tribunalul, în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de pârâtul C. A., urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâtul C. A., domiciliat în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 4619 din data de 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. S. D., domiciliat în ., . A, județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 IUNIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L. G.
Red. F.L. /Jud. fond. C. G. O./ Tehnored. Ș.L.G. /Ex.2.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1610/2013.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 1100/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
