Expropriere. Sentința nr. 717/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 717/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 14409/86/2011
Dosar nr._ - expropriere -
RO M ÂN I A
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
SENTINȚA NR. 717
Ședința publică din 16 APRILIE 2013
Președinte: M. C.
Grefier: P. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. L.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect expropriere formulată de reclamanții S. N. și S. C. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat C. D.-A. din ., ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Suceava, . cu sediul în . și . – Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor cu sediul în ..
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data 02 aprilie 2013, 09 aprilie 2013 și ulterior pentru 16 aprilie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată acestei instanțe la data de 04 noiembrie 2011 și înregistrată sub nr._, reclamanții S. N. și S. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași, . și . – Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 7 din 17.10.2011 emisă de Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia și au solicitat să se verifice temeinicia hotărârii cu privire la cuantumul despăgubirilor cu care nu sunt de acord, acestea fiind calculate la un preț mult inferior față de prețul de piață, a valorii de înlocuire și a prețului solicitat; exproprierea totală a suprafeței de 52 de ari cuprinsă în Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3512/11.11.2009 de BNP O. B., identică cu parcela nr._, înscrisă în CF nr._ a UAT deoarece suprafața rămasă de aproximativ 2754 de m.p. nu mai poate fi folosită conform cu destinația acesteia (suprafață pe care expropriatorul a intrat abuziv și a distrus terenul), și obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor pentru această suprafață de teren raportat la prețul de piață de 30 de euro/m.p.; în subsidiar, în măsura în care instanța de judecată va stabili că nu se impune exproprierea totală, solicită obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, prin Hotărârea nr. 7 din 17.10.2011 s-a dispus exproprierea suprafeței de 2.446 de m.p., identică cu parcela nr._ din C.F._, parcelă rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din C.F._.
Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr.614/2011, (poziția nr.441 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul ,,Variantei de ocolire a municipiului Suceava, Km 0+000-Km 13+173,,.
Susțin că, au formulat cerere de plată a despăgubirilor în termenul legal, înregistrată la Primăria Comunei Șcheia sub nr.33/25.07.2011, prin care și-au arătat dezacordul cu suma stabilită drept despăgubire (3.019 de lei) și au solicitat drept despăgubire suma de 310.000 de lei, echivalentul a 73.380 de euro (30 de euro / m.p.).
De asemenea, și prin adresa nr .3837/5.07.2011 către Comisia de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor nu au fost de acord cu suma stabilită drept despăgubire și am avut aceleași pretenții bănești.
Au depus în susținerea cererii următoarele documente în copii legalizate conform dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea nr.255/2010, referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3512/11.11.2009 la BNP O. B., acte de identitate, plan de amplasament, plan de încadrare în zonă, încheiere OCPI și extras de carte funciară actualizat.
P. procesul verbal încheiat cu Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Șcheia s-a constatat atât neacceptarea cuantumului despăgubirilor acordat de expropriator, cât și faptul că au solicitat exproprierea totală a suprafeței de teren și plata despăgubirilor aferente diferenței de 2754 de mp .
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 3019 de lei pentru suprafața de teren expropriată, expropriatorul având în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Potrivit art. 18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010, ,,în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică..,,.
Art. 16 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
Î.C.C.J. prin Decizia nr.9760/2.12.2009 a stabilit că ,,sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art.26 alin.1 și alin.2 din Legea nr.33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate,,.
Expropriatorul nu a realizat și nu le-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo-cadastrală din care să văd exact situația terenului rămas neexpropriat, dar la o simplă vedere, acesta a considerat că doar suprafața acoperită de asfalt constituie suprafața expropriată, nu și suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care îmi ocupă aproape 10 ari de teren, pe care nu o mai pot folosi.
De asemenea, expropriatorul a realizat lucrări și pe suprafața de teren neexpropriată pe care a decopertat-o și pe care a lăsat-o distrusă.
Conform art. 24 alin. 4 din Legea nr. 33/1994 ,,în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar va dispune exproprierea totală,,.
Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 15 și maxim 45 de euro.
În drept au invocat Legea nr. 255/2010, Legea nr. 33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 alin. 1 lit. f Cod procedură civilă.
În dovedire au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestată și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că este neîntemeiată pretenția reclamanților privind exproprierea întregii suprafețe de 5200 mp teren dobândită de ei prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3512/2009, pretenție motivată prin prisma faptului că suprafața care deservește șoseaua de centură ar mai ocupa încă 1000 mp din terenul proprietatea lor, iar suprafața rămasă nu ar mai putea fi folosită conform destinației sale.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere numai sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Având în vedere faptul că Legea nr. 255/2010 constituie o lege specială în materia exproprierii și reglementează o procedură derogatorie de la procedura de drept comun prevăzută de Legea nr. 33/1994, dispozițiile acestui din urmă act normativ sunt aplicabile în prezenta cauză numai în măsura în care legea specială nu cuprinde prevederi derogatorii. Cum însă dispozițiile art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 limitează obiectul contestației împotriva hotărârii expropriatorului, precum și competența instanței de judecată doar la verificarea cuantumului despăgubirii, precizând expres că dispozițiile art.21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii rezultă că, în conformitate cu principiul priorități legii speciale, reglementarea din art. 24 alin. 4 al Legii nr. 33/1994 privind posibilitatea instanței de a aprecia asupra caracterului total sau parțial al exproprierii nu își găsește aplicarea.
Precizează în acest context că, spre deosebire de procedura comună reglementată de Legea nr. 33/1994, în care instanța este chemată să se pronunțe atât asupra exproprierii, cât și asupra despăgubirii, în procedura specială prevăzută de Legea nr. 255/2010 decizia privind stabilirea întinderii imobilului expropriat este de competența exclusivă a expropriatorului, instanța de judecată având posibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii de expropriere numai sub aspectul despăgubirii, așa cum rezultă din cuprinsul art. 22 alin. 1 și 3 din acest act normativ.
Separat de aceasta, nici pe fond nu este întemeiată pretenția reclamanților privind exproprierea unei suprafețe mai mari dat fiind faptul că din suprafața totală de 5200 mp teren proprietatea acestora numai suprafața de 2446 mp identică cu pf_ se află pe coridorul de expropriere, iar suprafețele rămase neexpropriate (de 2020 mp și respectiv 734 mp) pot fi utilizate în continuare ca terenuri arabile conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, aceste suprafețe nefiind afectate de lucrările de investiții executate de expropriator.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin rapoartele de evaluare întocmite de evaluator C. C., valoarea terenurilor expropriate a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza .> Consideră pârâtul că, nu este întemeiată pretenția reclamanților privind plata unei despăgubiri în sumă de 30 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenul în cauză este situat în extravilanul . de teren arabil, nu beneficiază de nici o utilitate (rețea electrică,apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune), iar distanța față de mijloacele de transport în comun și de unitățile comerciale din zonă este de peste 1000 m. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciază că despăgubirea solicitată de reclamanți este nejustificată.
De asemenea, nu este întemeiată nici pretenția reclamanților privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul lor după expropriere deoarece parcelele care nu au format obiectul exproprierii (și care măsoară 2020 mp, respectiv 734 mp) nu sunt afectate sub aspectul posibilităților de utilizare, iar valoarea acestora nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a sporit ca urmare a construirii șoselei de centură în imediata lor vecinătate.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și cu expertiză tehnică de specialitate.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3512/2009 autentificat la BNP O. B. Suceava, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5200 mp teren identică cu parcela_ înscrisă în cartea funciară nr._ a UAT Șcheia.
Din această suprafață, prin Hotărârea nr.7 din 17.10.2011 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor, . s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 2446 mp teren identică cu parcela nr._ din cartea funciară_ parcelă rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din cartea funciară_ a comunei cadastrale Șcheia și s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 3019 lei.
Imobilul au fost expropriate conform HG nr. 614/2011 pentru modificarea și completarea HG nr. 743/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Varianta de ocolire Suceava” (poziția 296 din anexa la această hotărâre).
La stabilirea despăgubirilor, expropriatorul a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora sumele acordate cu titlu de despăgubiri sunt estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite sau actualizate de camerele notarilor publici.
Criteriul sus-menționat nu poate fi însă primit, observându-se că el vizează faza administrativă necontencioasă a stabilirii despăgubirilor și este prevăzut în vederea stabilirii estimative a sumelor care urmează a fi aprobate prin hotărâre de guvern pentru îndeplinirea obiectivului „Varianta de ocolire Suceava”.
De asemenea, expertizele notariale nu reflectă valoarea de piață a imobilelor expropriate, valoare care se impune a fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor prin prisma dispozițiilor legale în materie.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 din lege, acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (legea-cadru generală în materie de expropriere) la care Legea specială nr. 255/2010 face trimitere, deci aplicabil în cauză, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interpuse și că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța de judecată, trebuie să țină seama de prețul la care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile aduse de aceștia.
P. Decizia nr. 9760/02.XII.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București s-a stabilit că „sintagma prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială prevăzută de art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unei constrângeri exagerate”.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, pentru terenul expropriat s-a stabilit o valoare de piață de 12,30 euro/, rezultând un total în echivalent 135.200 lei, concluziile expertizei fiind însușite de toți cei trei experți care au format comisia de evaluare stabilită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Cu ocazia efectuării expertizei au fost identificate și suprafețele de teren rămase neexpropriate, de 2020 mp și respectiv de 734 mp, stabilindu-se că acesta poate fi utilizat în continuare ca teren agricol cu categoria de folosință existentă la data exproprierii și că nu a suferit nicio pierdere de valoare, astfel că tribunalul va respinge ca nefondată cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând prejudiciul rezultat prin diminuarea valorii terenului
Față de limitarea obiectului acțiunii prin dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, conform art. 22 alin. 3, contestația urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor, tribunalul va respinge ca nefondată cererea privind exproprierea suprafeței de 5200 mp în totalitate.
În consecință, tribunalul va admite în parte acțiunea, în sensul că va desființa în parte hotărârea nr. 7 din 17 octombrie 2011 emise de Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia, va obliga S. R. să plătească reclamanților suma de 135.200 lei despăgubiri și va respinge cererea privind exproprierea terenului în totalitate și cererea privind acordarea de despăgubiri reprezentând prejudiciu rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect expropriere formulată de reclamanții S. N. și S. C. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat C. D.-A. din ., ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Suceava, . cu sediul în . și . – Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor cu sediul în ..
Desființează în parte hotărârea nr. 7 din 17 octombrie 2011 emise de Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia.
Obligă S. R. să plătească reclamanților suma de 135.200 lei despăgubiri.
Respinge cererea privind exproprierea terenului în totalitate și cererea privind acordarea de despăgubiri reprezentând prejudiciu rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
M. C. P. I.
Red. M.C.
Tehnored. I.P./2 ex./08.05.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1386/2013. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 464/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
