Partaj judiciar. Decizia nr. 464/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 5941/285/2011
Dosar nr._ - partaj succesoral -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 464
Ședința publică din data de 14 FEBRUARIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții J. P. și J. V., ambii domiciliați în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2000 din data de 07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. M., domiciliată în localitate Straja, nr.300, județul Suceava, C. E., domiciliată în ., județul Suceava, H. D., domiciliat în A. I., ., județul A., H. P., domiciliat în ., . și A. E., domiciliată în ..1224, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a le da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța din verificarea actelor și lucrărilor dosarului constată că intimata C. E. este una și aceeași cu A. E., că nu este vorba despre două intimate ci de una singură întrucât C. E. s-a căsătorit, iar după căsătorie acesta se numește A. E. și locuiește în prezent cu soțul acesteia în ., județul Suceava.
Astfel, se dispune rectificarea conceptului de citare în sensul că se impune scoaterea de pe concept a numitei A. E., domiciliată în ..1224, județul Suceava întrucât este un și aceeași persoană cu C. (actualmente A.) E., domiciliată în ., județul Suceava.
De asemenea se constată depuse la dosar prin intermediul serviciului de arhivă o . înscrisuri, respectiv: întâmpinarea formulată de intimații pârâți la recursul promovat în cauză (filele 13-17) cu solicitarea ca în temeiul disp. art.242 alin.2 Cod Procedură Civilă, instanța să procedeze la judecarea cauzei și în lipsă, precum și un înscris prin care recurentul reclamant J. P. depune la dosar chitanța . nr.173 din 28.01.2013 în cuantum de 42,00 lei și timbru judiciar de 3 lei, prin care face astfel dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente recursului promovat în cauză (fila 19), solicitând totodată admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu s-a judecat fondul cauzei (fila 18).
Instanța luând act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză de reclamanții recurenți, constată recursul regulat timbrat, după care, față de solicitarea intimaților pârâți de judecare a cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată, rămânând în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2000 din data de 07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a respins acțiunea civilă, având ca obiect „partaj judiciar” formulată de reclamanții J. P. și J. V., ambii domiciliați în ., jud. Suceava CP-_, în contradictoriu cu pârâții C. M., domiciliată în ., jud. Suceava CP-_, A. E., domiciliată în ., jud. Suceava CP-_, H. D., domiciliat în mun. A. I., ., jud. A. și H. P., cu domiciliu în ., jud. Suceava.
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei C. M. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 17 octombrie 2011 reclamanții J. P. și J. V. i-au chemat în judecată pe pârâții C. M., A. E., H. D. și H. P., solicitând instanței să înceteze starea de indiviziune existentă între părți cu privire la o suprafață de 1.300 mp teren situat pe raza . – în esență – că terenul a aparținut defunctului C. S., pe care pârâții îl moștenesc.
Pârâții H. D. și A. E. au depus întâmpinare (fila 33-34) prin care au arătat că – în măsura în care reclamanții vor face dovada susținerilor lor, sunt de acord cu efectuarea partajului.
La termenul de judecată de astăzi pârâta C. M. a invocat excepția autorității de lucru judecat, cu referire la sentința civilă nr.4917/03.12.2007 a Judecătoriei Rădăuți. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Deși a fost legal citat, pârâtul H. P. nu a fost prezent la judecată și nici nu și-a formulat apărările în scris.
În vederea soluționării cauzei au fost depuse la dosar înscrisuri.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat: Art.1201 C.civ. prevede că, pentru a exista autoritate de lucru judecat între o pricină anterioară, soluționată irevocabil și cea de față, ar trebui să existe o triplă identitate: de părți, obiect și cauză. Aceasta ar presupune, printre altele, ca în procesul anterior să se fi analizat situația juridică a terenului (1.300 mp) ce se solicită a fi partajat în procesul de față.
Ori, analizând considerentele sentinței civile nr.4917/03.12.2007 a Judecătoriei Rădăuți (filele 18-20), instanța de fond a constatat că terenul din litigiu nu a făcut obiectul partajului anterior.
În consecință, instanța a respins această excepție.
Referitor la fondul cauzei: În cadrul oricărui proces de partaj succesoral, reclamanții trebuie mai întâi să facă dovada dreptului de proprietate pe care l-a avut defunctul asupra bunurilor supuse partajului. Art.6732 C.proc.civ. prevede expres că: „Reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj /…/ titlul în baza căruia se cere împărțeala…”
Reclamanții susțin că dreptul de proprietate al defunctului C. S. asupra parcelei de 1.300 mp este dovedit cu certificatul de moștenitor nr.549/1996 (fila 7) și cu mențiunile din registrul agricol, dar: un certificat de moștenitor, prin el însuși, nu constituie niciodată titlu de proprietate; mențiunile din registru agricol nu constituie, de asemenea, titlu de proprietate (ele se fac pe baza simplelor declarații ale persoanelor interesate).
În consecință, instanța de fond a apreciat că reclamanții nu fac dovada pretinsului drept de proprietate al defunctului C. S., asupra terenului supus partajului, motiv pentru care va respinge acțiunea.
În baza art.274 C.proc.civ. reclamanții au fost obligați să-i plătească pârâtei C. M. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (chitanța de la fila 47). Notă: Toate referirile din prezenta hotărâre la „Codul Civil” au în vedere prevederile „Codului Civil din 1864”.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanții J. V. și J. P., criticând-o pentru neleglitate și netemeinicie.
În susținerea recursului reclamanții au invocat următoarele motive: În cauza nu este data excepția autorității lucrului judecat pentru ca aceasta acțiune se refera la un partaj suplimentar pentru o suprafață de teren care a fost omis de la partajare cu ocazia judecării dosarului in care s-a pronunțat S.C. nr. 4917/03.12.2007, a Judecătoriei Rădăuți, dosar de altfel judecat peste autoritate de lucru judecat, întrucât terenurile partajate prin S.C din 2007, erau aceleași pentru care se constatase prescrierea drepturilor succesorale pentru aceiași succesori și aceleași bunuri ca si cele dezbătute în dosarul in care s-a pronunțat S.C. nr. 3062/19.10.2001 a Judecătoriei Rădăuți.
Prezenta cauza se refera la un alt teren, omis partajării în primele două dosare (identice) si deci, are alt obiect, ceea ce face ca să nu existe tripla identitate de părți, cauze si obiect, obligatorii excepției autorității de lucru judecat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere a S.C. nr. 2000/2012, pentru ca in rejudecare la instanța de fond să se poată administra probe și să se poată stabili proprietatea și aceste diferențe de bunuri.
Intimații pârâți H. D. și C. (actualmente A.) E., au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt moștenitori ai antecesorilor C. I. (bunic) și C. E. (bunică), așa cum se consemnează în certificatul de moștenitor nr. 10/17.03.2008 eliberat BNP C. V. F..
In principiu, susțin apărările din întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, în sensul că acțiunea în partaj inițiată de reclamanți are ca obiect un teren arabil, deținut în coproprietate, atât de ei, cât și de acesta, după cum susține, cu titlu de moștenire după antecesorii comuni, însă fără a fi intabulat pe titularii moștenitori.
Precizează că acest teren, apreciat de reclamant ca fiind „arabil", a fost, inițial, teren extravilan.
De regulă, nu a fost cultivat, reprezentând fânaț, iar, în timp, fiind o parcelă care, probabil, a devenit intravilan, ar putea fi construibilă.
Numitul C. S. este fratele def. C. I. (bunicul lor), iar numita C. Marfta este sora reclamantului, iar față de raporturile succesorale, precum și succesiunea în timp a deceselor acestora, reclamantul trebuia să-și dovedească calitatea procesuală activă de moștenitor al susnumiților, respectiv vocația sa succesorală.
Față de prevederile art. 129 alin 2 C. proc. civ.., în baza rolului său activ, lasă la aprecierea instanței admiterea probațiunii necesare în cauză, cu precizarea că instanța de fond a apreciat corect atât starea de fapt dedusă judecății, cât și norma legală incidență cauzei, sens în care solicităm înlăturarea criticilor aduse de recurenți hotărârii instanței de fond și menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală.
Conform art. 1169 Cod civil, „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", astfel cum au arătat că, dacă reclamantul a apreciat că inițierea unei acțiuni de partaj este necesară, pentru a se pronunța o hotărâre de partajare a suprafeței de 0,13 ha teren arabil, ce ar duce la întabularea ca titulari ai tuturor coproprietarilor actuali, nu și-au opus admiterii acesteia, însă din probațiunea administrată și analizată de instanța de fond, s-a dovedit netemeinicia acțiunii.
In drept, pârâții și-au întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 728 Cod civil, art. 650 și următoarele Cod civil, art. 1169 Cod civil, art. 129 C. proc. civ., solicitând instanței de judecată a lua act de faptul că: A. E., datorită stării de sănătate mai precare, nu se poate prezenta în instanță, H. D. G., față de faptul că de mai mult de patru ani și-a stabilit reședința în județul A., are familia și locul de muncă în localitatea A. I., nu se poate prezenta în instanță, iar conform prevederilor art. 242 (2) C. proc. civ, ambii au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de cele ce preced, au solicitat instanței a face și aplicarea art. 275 C. proc. civ. și a nu-i obliga la plata unor eventuale cheltuieli de judecată și a se avea în vedere certificatul de moștenitor nr. 10/2008, depus în dosarul instanței de fond.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constată următoarele:
Recurenți – reclamanți critică sentința pronunțată de Judecătoria Rădăuți, cu motivarea că, în mod greșit, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care terenul supus partajării în cadrul prezentului litigiu, a fost omis de la partajare în momentul în care părțile s-au judecat în cadrul dosarului in care s-a pronunțat S.C. nr. 4917/03.12.2007, a Judecătoriei Rădăuți.
Tribunalul constată că, prin sentința recurată, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, tocmai cu motivarea că în cauză nu este dată tripla identitate, de obiect, părți și cauză, prevăzută de art. 1201 cod civil vechi. Mai arată instanța de fond, că pentru a fi dată această excepție, ar fi trebuit ca în procesul anterior, respectiv cel soluționat prin sentința civilă 4917/3 decembrie 2007, terenul de 1300 mp ce se solicită a fi supus partajului prin prezenta cerere de chemare în judecată, nu a făcut obiectul partajului anterior.
În consecință, instanța de fond a respins ca nefondată această excepție, și a procedat la cercetarea cauzei pe fond.
Astfel, s-a pornit în soluționarea acestei cereri de chemare în judecată, de la stabilirea calității de proprietar al defunctului după care se solicită partajul, cu privire la imobilul supus împărțelii.
Procedând astfel, instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 673 ind. 2 Cod procedură civilă, în conformitate cu care reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj, titlul în baza căruia se cere împărțeala.
În dovedirea dreptului de proprietate al defunctului, reclamanții au depus la dosar certificatul de moștenitor 549/1996 și copii de pe registrele agricole.
Analizând natura juridică a acestor acte, prima instanță, în mod temeinic și legal a apreciat că acestea nu sunt acte care demonstrează dreptul de proprietate al defunctului autor al părților, asupra terenului de 1300 mp.
Astfel, certificatul de moștenitor stabilește doar persoanele ce au calitate de moștenitor, cotele acestora, precum și compunerea masei succesorale, însă în nici un caz nu dovedește dreptul de proprietate, căci nu constituie și nu consfințește vreun drept de proprietate cu privire la bunurile din masa succesorală, în favoarea vreunei persoane.
De asemenea, nici registrele agricole nu constituie un mijloc de probă prin care să se demonstreze dreptul de proprietate al defunctului cu privire la terenul supus împărțelii.
Este de notorietate că mențiunile din registrele agricole cuprind datele pe care persoanele titulare ale rolului agricol le declarau pe proprie răspundere.
Prin urmare, copiile de pe registrele agricole depuse la dosar de către reclamanții recurenți nu pot fi caracterizate de către instanță ca acte ce dovedesc dreptul de proprietate.
În atare împrejurări, temeinic și legal instanța de fond a concluzionat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al defunctului C. S. pentru terenul de 1300 mp a cărui partajare s-a solicitat, respingând acțiunea.
Tribunalul reține că singurele critici aduse de către reclamanții recurenți sunt cele referitoare la faptul că prima instanță „ admis excepția autorității de lucru judecat”, aspect cu totul nereal.
În atare împrejurări, cum sentința instanței de fond este una legală și temeinică, și cum motivele de recurs invocate de reclamanții recurenți nu se încadrează în niciunul din cazurile de modificare sau de casare ale vreunei hotărâri, astfel cum au fost prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, în considerarea art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții J. P. și J. V., ambii domiciliați în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2000 din data de 07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. M., domiciliată în localitate Straja, nr.300, județul Suceava, A. (fostă C.) E., domiciliată în ., județul Suceava, H. D., domiciliat în A. I., ., județul A. și H. P., domiciliat în ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 FEBRUARIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond B. B.
Tehnored. Ș.L.G. /ex.2.
| ← Expropriere. Sentința nr. 717/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1231/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
