Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1386/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1386/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 9374/86/2013
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1386/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător M. C.
Judecător T. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții-pârâți C. G. C. și C. A. ambii domiciliați în V. Dirnei, ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.1371/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M. O. și B. M. S. ambii domiciliați în V. Dornei, ., jud. Suceava și intimatul-pârât M. V. DORNEI - PRIN PRIMAR-V. Dornei, sstr. M. E., nr.17, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat inițial pronunțarea pentru data de 21.05.2013 iar ulterior pentru data de 28.05.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.11.2009, reclamanții B. – M. O. și B. – M. S. au chemat în judecată pe pârâții C. G. și C. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aprox. 90 mp teren identic cu parcela nr._ din CF_ a . și să dispună obligarea pârâților la ridicarea construcției C1 – garaj edificată pe suprafața de 90 mp, iar în caz de neconformare autorizarea reclamanților la ridicarea acesteia, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii tabulari ai suprafeței de 840 mp teren, identică cu parcela cadastrală nr._ din CFE nr._ a . teren ce se învecinează cu o altă suprafață ce aparține pârâților. Reclamanții învederează instanței faptul că dreptul de proprietate asupra terenului sus menționat a fost dobândit prin cumpărare, în baza contractului autentificat nr. 3184 din 19.12.2008, de la proprietarul tabular anterior al terenului în litigiu.
S-a mai arătat că pârâții C. G. și A. ocupă fără drept o suprafață de aprox 90 mp din terenul dobândit de reclamanți prin cumpărare, pe care au edificat fără autorizație construcția identificată în planul de situație anexat cererii. După încheierea contractului menționat reclamanții susțin că au solicitat pârâților predarea posesiei terenului în litigiu și ridicarea construcției însă fără nici un rezultat.
Motivat de aceste aspecte reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie terenul și să-și ridice construcția edificată pe acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, 494 alin. 2, 584 Cod civil.
In dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei Plan de amplasament și delimitare a imobilului, Plan de situație, Încheierea OCPI nr. 9314/23.12.2008, Extras CF, Contract de vânzare cumpărare nr. 3184 din 19.12.2008.
Pârâții, legal citat, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea ca nefondată, a acțiunii formulate de reclamanți, arătând, în primul rând că au cumpărat imobilul garaj în anul 2003 de la J. M. în baza unui înscris sub semnătură privată, imobil pe care l-au îmbunătățit pe parcurs iar în ceea ce privește terenul aferent arată că au plătit chirie către Primăria municipiului V. Dornei, inclusiv pentru anul 2009, în baza unui contract de închiriere nr. 602/2003, prelungit în fiecare an, inclusiv 2009.
Pârâții au arătat că reclamanții au achiziționat terenul de la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în luna decembrie 2008 în condițiile în care aceasta din urmă și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară și a intrat în posesia terenului.
S-a arătat că pârâții au auzit accidental de retrocedare și în luna octombrie 2008 au făcut Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților o ofertă de cumpărare a terenului aferent garajului și magaziei. În timp ce așteptau o soluționare favorabilă a cererii lor au aflat că între timp terenul aferent garajului a fost vândut către reclamanți.
S-a arătat de către pârâți că înțeleg să invoce calitatea lor de proprietari asupra construcției, proprietate dobândită înainte de retrocedare și înainte de cumpărarea terenului de către reclamanți. Pârâții mai susțin și faptul că prin vânzare s-a creat un drept de superficie iar ridicarea construcției s-ar justifica doar în ipoteza în care ar fi construit după ce au cumpărat reclamanții ori ei erau deja proprietari la momentul cumpărării și retrocedării.
Pârâții au înțeles să solicite pe cale de cerere reconvenționale ca instanța să constate că ei sunt proprietarii construcției garaj și să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate.
Reclamanții au făcut completări la acțiune în sensul că solicită instanței să dispună grănițuirea celor două proprietăți vecine cu stabilirea liniei de hotar între acestea.
La termenul din data de 22.03.2010, în temeiul art. 244 pct. 2 Cod de procedură civilă instanța a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. 561/_ al Judecătoriei V. Dornei cauza fiind repusă pe rol la data de 20.09.2011.
La același termen de judecată pârâții reclamanți și-au precizat cererea reconvențională în sensul că au solicitat introducerea în cauză a municipiului V. Dornei – prin primar solicitând instanței să constate că sunt constructori de bună credință și în consecință au dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra construcției garaj – C1 de 52 mp, amplasată pe terenul reclamanților cu obligarea reclamanților la plata materialelor și a manoperei încorporate cu instituirea unui drept de retenție asupra construcției până la plata aferentă materialelor și a muncii.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că în temeiul art. 494 al. 3 teza a – II – a cod civil în cazul constructorului de bună credință proprietarul terenului nu poate cere ridicarea construcțiilor dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu cea a creșterii fondului.
În acest sens pârâții au arătat că au intrat în posesia garajului vechi în anul 2003 și l-au îmbunătățit pe parcurs iar pentru terenul aferent au achitat chirie municipiului V. Dornei iar construcția s-a definitivat până să achiziționeze reclamanții terenul.
Reclamanții pârâți au formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care au solicitat respingerea acesteia ca nefondată
Părțile au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cercetarea la fața locului și proba cu expertiza în construcții, fiind desemnat pentru efectuarea acesteia expertul tehnic C. C., expertiza topo, fiind desemnat pentru efectuarea acesteia expertul topo B. V., ambele R. de expertiză fiind depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 129 alin. 2 Cod de procedură civilă a dispus emiterea unor adrese către Primăria municipiului V. Dornei pentru clarificarea situației juridice a imobilului garaj, răspunsurile acesteia fiind atașate separat la dosar (fila 22).
Prin sentința civilă nr.1371/12.12.2012, prima instanță a admis acțiunea formulată și completată de reclamanții B. M. O. și B. M. S. în contradictoriu cu pârâții C. G. C. și C. A. și M. V. Dornei – prin primar.
A respins cererea reconvențională precizată, formulată de pârâții reclamanți C. G. C. și C. A. în contradictoriu cu reclamanții pârâți B. M. O. și B. M. S., ca nefondată
A obligat pârâții reclamanți să recunoască și să lase reclamanților pârâți în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 88 mp din ._ – 1CC înscris în CF nr._ a ., colorat cu galben punctat în planul de situație anexat Raportului de expertiză efectuat de expert B. V..
A obligat pârâții reclamanți să-și ridice de pe terenul proprietatea reclamanților pârâți construcția garaj C1 edificată pe terenul în suprafață de 88 mp din ._ – 1CC înscris în CF nr._ a . sau, în caz contrar, vor fi autorizați reclamanții pârâți să facă acest lucru pe cheltuiala pârâților reclamanți.
A stabilit limita de hotar dintre suprafața de teren proprietatea reclamanților pârâți și a pârâților reclamanți, pe aliniamentul definit de punctele A - B – C - D identificate prin raportul de expertiză topo întocmit în cauză de ing. B. V..
A obligat pârâții reclamanți la plata către reclamanții pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1470 lei (taxa timbru, ½ onorariu expertiză topometrică).
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin Contractul de vânzare cumpărare autentifica sub nr. 3184/19.12.2008 de BNP M. B., Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, reprezentată de ÎPS Pimen Suceveanul a înstrăinat reclamanților din prezenta cauză, B. – M. O. și B. – M. S. suprafața de 840 mp teren curți construcții, situat în municipiul V. Dornei, ., județul Suceava identic cu .. cadastral 31210înscrisă în CF_ V. Dornei (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._).
Acest teren a fost dobândit de către vânzătoare în baza Deciziei nr. 438/14.10.2004 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ca au aparținut cultelor religioase din România, conform OUG nr. 94/2000 și a Protocolului de predare – primire nr._/03.11.2008 încheiat cu Primăria municipiului V. Dornei.
Pe această suprafață de teren se afla construit un garaj aparținând pârâților reclamanți.
În baza acestui contract de vânzare cumpărare suprafața de teren de 840 mp a fost întabulată în CF_ a . pentru reclamanții pârâți
Prin contractele de închiriere 602/6.01.2003,_/7.06.2006,_/23.04.2007, 7503/14.05.2008, pârâții reclamanți au închiriat de la Primăria mun. V. Dornei suprafața de 40,16 mp teren aferent garaj fără identificarea prin indicarea locului în care se află situat acest teren sau a unor date de identificare topo.
Din analiza cuprinsului contractelor sus menționate, la Capitolul V - „ Încetarea închirierii”, s-a stipulat în mod expres încetarea închirierii pentru situațiile în care terenul ce face obiectul contractului nu mai este în proprietatea Statului român ca urmare a retrocedării în natură către foștii proprietari.
Prin Decizia 438/14.10.2004, emisă în baza OG 94/2000, s-a retrocedat în natură imobilul teren și construcție situat în V. Dornei, ., înscris în CF 2851 a ., . Fondul Bisericesc Ortodox român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
La art. V din decizia sus menționată, s-a stipulat obligația titularului dreptului de proprietate de a respecta prevederile OG 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, ordonanță republicată prin Legea 241/2000.
La 3.11.2008, urmare a Deciziei 438/2004, s-a încheiat un protocol de predare - primire între Primăria V. Dornei și noul proprietar - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a suprafeței de 1296 mp teren identică cu parc. 402/1 de 973 mp, 402/6 de 43 mp, din Cf 2851, și parc. 3134 de 44 mp, din Cf 8766, parc. 3367 de 236 din CF 9436 a ..
La baza protocolului de predare - primire a stat planul de situație încheiat de N. C. și vizat de OCPI, datat 16.10.2008.
Prin încheierea 8448 din 10.11.2008 a OCPI V. Dornei, parcelele topo 4021 și 402/6 din Cf 2851 a . au format imobilul cu nr. cadastral 5649 1 C C de 973 mp și parc. 2 C C de 43 mp care s-a înscris într-o nouă CF 11.409.
Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr.3183/19.12.2008 a BNP B. M., suprafața de 1016 mp curți și construcții din Runc 3 V. Dornei, cu nr. cadastral 5649 din Cf_ și CF_ a . s-a divizat în parcelele de 80, 840, 96 mp teren cu nr. cadastral_,_,_ a UAT V. Dornei.
În baza actului de dezmembrare, OCPI V. Dornei prin încheierea 9314/23.10.2008 a dispus înscrierea parcelelor 840, 80, 96 în CF_,_,_.
Se poate reține astfel că pentru construcția garaj amplasată pe aceeași suprafață de teren pârâții reclamanți au deținut Contract de închiriere a terenului însă, pentru aceeași construcție aceștia nu figurează cu autorizație de construire după cum rezultă din adresa nr. 2031 din 04.02.2010 a Primăriei municipiului V. Dornei (fila 22).
Din Raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic B. V. (filele 56 - 59) reiese faptul că terenul aflat în litigiu are suprafața de 88 mp și se identifică cu parte din ._ – 1CC, înscrisă în CF nr._ V. Dornei întabulată pentru B. M. O. și B. M. S., în baza Contractului de vânzare cumpărare nr. 3184/19.12.2008.
S-a arătat în același Raport de expertiză că pe terenul mai sus identificat se găsește edificat, printre alte construcții proprietate a reclamanților o construcție garaj – C2 deținută de pârâții C. G. și A., executată din lemn pe fundație din beton în suprafață de 56 mp, fără autorizație de construire. Așadar pârâții prin folosirea construcției garaj descrisă mai sus ocupă din ._ – 1CC din CF_ V. Dornei, suprafața de 88 mp (hașurată punctat în Planul de situație anexat – fila 59.
Referitor la primul capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanții pârâți B. – M. O. și B. – M. S., în baza prin Contractul de vânzare cumpărare autentifica sub nr. 3184/19.12.2008 de BNP M. B., Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, reprezentată de ÎPS Pimen Suceveanul sunt proprietarii suprafeței de 840 mp teren identic cu parcela cadastrală nr._ – 1CC înscrisă în CF nr._.
Pe acest teren a fost edificată o construcție garaj C2 deținută de către pârâții reclamanți, neavând emisă în acest scop autorizația pentru executare de lucrări. În ceea ce privește terenul pe care se află amplasată construcția garaj pârâții au avut încheiat cu Primăria V. Dornei contractul de închiriere nr. 602/2003, prelungit apoi în fiecare an, până în anul 2009.
După cum rezultă din Raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic ing. C. C. (filele 78 - 93 ), construcția este amplasată pe pf_ – 1CC de 840 mp din CF_ V. Dornei proprietatea reclamanților pârâți, având o arie construită de cca 49 mp.
S-a arătat de către expert că dreptul de proprietate asupra garajului deținut de către pârâții reclamanți nu este înscris în CF și că nu există o Autorizație de construire care să stea la baza efectuării lucrărilor de construcții pentru refacerea/îmbunătățirea garajului, aceasta neputând fi obținută fără deținerea unui drept legal de proprietate sau utilizare a terenului.
În ceea ce privește data edificării sau a îmbunătățirii garajului expertul arată că aceasta nu poate fi stabilită exact în lipsa unor documente certe însă apreciază că anul executării acestora poate fi anul 2008. Valoarea de piață estimată a garajului pentru data de referință de 30.09.2012 este de_ lei
Pe fondul cauzei, în virtutea principiilor care guvernează accesiunea imobiliară artificială, în temeiul art.492 C.civ. „Orice construcție făcută în pământ sau asupra pământului este prezumată a fi făcută de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că este a lui, până ce se dovedește contrariul„ rezultând astfel că dispozițiile art. 492 C.civ. instituie în favoarea proprietarului terenului o prezumție relativă de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acel teren, prezumție ce poate să fie însă combătută, în sensul dovedirii prin orice mijloc de probă de către un terț a faptului că el este proprietarul construcțiilor edificate iar nu proprietarul terenului.
Potrivit prevederilor art. 494 Cod civil, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
În soluționarea acestui capăt de cerere instanța a avut în vedere și art. 58 din Legea nr. 71/2011 care prevede că, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
În speță, reclamanții pârâți prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aprox. 90 mp și au astfel contestat calitatea lor de constructori de bună credință solicitând, în temeiul art. 494 Cod civil obligarea acestora la ridicarea construcției garaj sau autorizarea lor la ridicarea acesteia pe cheltuiala pârâților.
În prezenta cauza, pârâții reclamanți C. G. și A. nu au reușit să facă dovada contrarie potrivit art.492 teza finală Cod civil, în sensul că ei ar fi titularii dreptului de proprietate asupra clădirii garaj, amplasată pe . amplasată pe pf_ – 1CC de 840 mp din CF_ V. Dornei întabulată pentru B. M. O. și B. M. S..
După cum rezultă din actele administrate în dosarul nr. 561/_, pârâții reclamanți au invocat în susținerea dreptului de proprietate asupra construcției garaj C 1 convenția de vânzare - cumpărare depusă la dosar și datată 6.01.2003, prin care se menționează că au cumpărat de la J. M. un garaj în suprafață de 40,15 mp situat în . Dornei, pentru prețul de 5000 lei.
Potrivit Legii 50/1991 care reglementează regimul juridic al construcțiilor, dreptul de proprietate asupra construcțiilor poate fi dobândit numai ca urmare a respectării procedurii stabilite de acest act normativ .
Astfel, art. 1 din Legea 50/1991 stabilește că executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare emisă în condițiile acestui act normativ, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil teren identificat prin nr. cadastral.
Cu alte cuvinte, pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra unei construcții, este necesar ca titularul acesteia să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care este amplasată construcția.
Din adresa nr._/8.10.2010 a Primăriei mun. V. Dornei, rezultă că J. M. nu figura în evidențele rolului agricol și fiscal cu imobil garaj din ..
De asemenea, din adresa emisă de M. V. Dornei, rezultă că, construcția C 1 garaj este o construcție provizorie ce a fost edificată fără autorizație de construire emisă în condițiile Legii 50/1991.
Așa fiind, câtă vreme pârâții reclamanții sau vânzătorul J. M. nu dețin o autorizație de construcție pentru garaj din ., nu justifică dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
De altfel, faptul că construcția garaj a fost edificată fără autorizație de construire nu are nici o relevanță sub aspectul reținerii bunei sau relei credințe a constructorului.
Buna credință la care se refera art. 494 Cod civil presupune credința celui care construiește că terenul pe care ridică construcția este al său, în calitate de titular al unui drept real sau de creanță sau dimpotrivă știe că terenul este în proprietatea altei persoane, cum este cazul de față, ceea ce atrage reaua-credință.
Prin constructor de rea – credință pe terenul altuia se înțelege deci, acea persoană care construiește pe un teren despre care știe sau ar fi trebuit să știe că nu-i aparține.
Aceste aspecte sunt apte să justifice reaua credință a constructorului J. M., pe care a transmis-o cumpărătorilor C. G. și A., întrucât ne interesează buna sau reaua credință a constructorului la momentul ridicării construcției - garaj.
Buna sau reaua credință are relevanță doar sub aspectul tratamentului care se va aplica constructorului. Astfel, dacă el a fost de rea credință, proprietarul terenului poate să invoce accesiunea devenind proprietar al construcției sau poate să ceară demolarea construcției, pe cheltuiala constructorului.
Oricum, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.494 Cod civil trebuie să prevaleze interesele proprietarului terenului, indiferent dacă cel care a construit este de bună sau de rea-credință, căci textul de lege a fost edictat tocmai pentru protejarea proprietarului terenului. Aceasta concepție este în acord și cu dispozitiile C.E.D.O. Protocolul 1 art. 1 care reglementează dreptul de proprietate.
În aceste condiții, cum reclamanții pârâți sunt proprietarii necontestați ai terenului pe care se află construcția garaj iar proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, instanța, a admis acțiunea reclamanților pârâți în sensul că a obligat pârâții reclamanți să recunoască și să le lase în deplină proprietate suprafața de 88 mp, din ._ – 1CC înscris în CF nr._ a ., colorat cu galben punctat în planul de situație anexat Raportului de expertiză efectuat de expert B. V., fiind dovedit că aceștia din urmă ocupă fără drept această suprafață și, în temeiul art. 494 Cod civil va obliga pe pârâții reclamanți să-și ridice construcția garaj, pe cheltuiala lor sau, în caz contrar, vor fi autorizați reclamanții pârâți să facă acest lucru pe cheltuiala pârâților reclamanți.
Prin cererea reconvențională, pârâții reclamanți au solicitat instanței să constate că sunt constructori de bună credință și în consecință au dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra construcției garaj – C1 de 52 mp, amplasată pe terenul reclamanților cu obligarea reclamanților la plata materialelor și a manoperei încorporate cu instituirea unui drept de retenție asupra construcției până la plata aferentă materialelor și a muncii astfel că față de cele expuse mai sus instanța a respins cererea reconvențională precizată, formulată de pârâții reclamanți C. G. și C. A. în contradictoriu cu reclamanții pârâți B. M. O. și B. M. S., ca nefondată
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, conform aceluiași Raport de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic B. V. (filele 56 - 59) s-a concluzionat că, în conformitate cu actele de proprietate depuse la dosar de părți și menționate mai sus, hotarul despărțitor între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților este materializat în teren în conformitate cu schița terenului anexată, respectiv aliniamentul definit de punctele A-B-C-D.
Potrivit art.582 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
In principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul, fiind întemeiată pe dispozițiile art.584 C.civ.. Grănițuirea, care este menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există dar sunt contestate de părți.
Totodată, este necesar ca o grănițuire, dispusă prin hotărâre judecătorească, să rezolve contestațiile și pretențiile părților cu caracter revendicativ, dar și să țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile, pentru a se asigura o folosință utila a proprietăților.
Față de aceste considerente instanța a stabilit limita de hotar dintre suprafețele de teren proprietatea reclamanților și a pârâților, pe aliniamentul definit de punctele A-B - C – D identificate prin raportul de expertiză topo întocmit în cauză de ing. B. V. și identificată prin planul de situație anexă la raportul de expertiză, fila 59 dosar.
În privința cheltuielilor de judecată, reclamanții au justificat – 1700 lei taxa judiciară de timbru, 2600 lei onorariu expert topo B. V..
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., instanța a obligat pe pârâții reclamanți să plătească reclamanților pârâți suma de 1470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxa timbru, ½ din onorariu expertiză topometrică - având în vedere că au căzut în pretenții în primul rând și în al doilea rând cheltuielile făcute cu grănițuirea celor două suprafețe de teren sunt cheltuieli comune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. G. C. și C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare aceștia au arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cererea reconvențională formulată de către ei în contradictoriu cu pârâta reconvențional M. V. Dornei.
În mod cu totul eronat, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii reclamanților B. M. O. și B. M. S. în contradictoriu atât cu ei, cât și în contradictoriu cu M. V. Dornei-prin primar, în condițiile în care acțiunea reclamanților, astfel cum a fost ea completată, a fost formulată doar în contradictoriu cu C. G. și C. A., nu și în contradictoriu cu municipiul V. Dornei. Cu alte cuvinte instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea au arătat că soluționarea capătului de cerere din completarea la acțiune a reclamanților, vizând grănițuirea proprietăților, a fost pronunțată împotriva unor persoane fără calitate procesuală activă, în condițiile în care ei nu sunt proprietarii fondului care se învecinează cu proprietatea reclamanților.
Recurenții au mai arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.494 din fostul Cod Civil și a aplicat în mod greșit dispozițiile legale privind situația construcțiilor în cazul constructorului de bună credință,în speță art.494 alin.3 teza a II-a din fostul Cod civil.
Totodată hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii în sensul că deși reține că autorizația de construire, ca dovadă a dreptului de proprietate, nu are nicio influență asupra calității de constructor de bună credințe sau rea-credință, instanța de fond și-a motivat totuși soluția pe lipsa acestei autorizații ( fila nr.5 alin.7 din sentință).
În drept au invocat dispozițiile art.304, art.3041 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Legal citați intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului arătând că sentința civilă este legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În ce privește contradictorialitatea cu M. V. Dornei, de menționat că reclamanții nu au înțeles să promoveze recurs prin care să critice faptul că acțiunea le-a fost admisă în contradictoriu cu un pârât care nu a fost chemata în judecată și cum pârâții au înțeles să solicite prin cerere reconvențională judecata în contradictoriu și cu M. V. Dornei doar pentru opozabilitate, în speță nu se justifică casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru pronunțarea și față de M. V. Dornei.
Pe fondul cauzei se constată că reclamanții au solicitat în esență, ca pârâții să le elibereze terenul în litigiu prin ridicarea construcției garaj susținut a fi edificat cu rea credință.
Pe calea cererii reconvenționale pârâții au invocat buna credință în edificarea construcției solicitând să se facă aplicarea dispozițiilor art.494 alin.3 teza a II-a Cod Civil.
Apreciind asupra bunei credințe prima instanță a reținut că aceasta nu este dată având în vedere ca J. M. cel de la care pârâții au dobândit construcția cunoștea că nu este proprietarul terenului și astfel a transmis și pârâților reaua credință.
Ori, practica și literatura de specialitate au stabilit în mod constant că buna sau reaua credință se determina dintr-un complex de împrejurări, instanțele fiind obligate să cerceteze condițiile concrete în care s-au făcut lucrările respective, precum și din atitudinea de toleranță și pasivitate a proprietarului terenului de natură să înlăture reaua credință a constructorului.
În speță, pârâții așa cum rezultă din contractele aflate la filele 17-20 dosar atașat au fost titularii unor contracte de închiriere pentru terenul în litigiu încheiate pentru perioada 2003-2009 inclusiv în care se reține că terenul este ocupat între altele și de garaj, confirmându-se, astfel existența construcției în perioada anterioară anului 2008.
Această situație se coroborează și cu constatările făcute de instanță cu ocazia deplasării la fața locului, conform procesului verbal de la fila 77 în care se reține că la această construcție s-au făcut îmbunătățiri.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din documentația cadastrală aferentă contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3184/19.12.2008 prin care reclamanții au devenit proprietari (f.138 și următoarele) la momentul încheierii acestui contract garajul în litigiu era edificat, reclamanții achiesând la încheierea lui în cunoștință de cauză în condițiile în care și anterior deținuseră terenul cu titlu de închiriere.
Așa fiind nu se poate reține reaua credință a pârâților doar pentru lipsa autorizației de construcție, în condițiile în care s-a dovedit existența unei construcții garaj încă din anul 2003 și oricum lipsa autorizației vizează raporturi de natură administrativă putând atrage, eventual, o răspundere contravențională, însă nu interesează raporturile dintre părți.
Față de elementele sus-menționate, Tribunalul apreciază că în cauză este dovedită buna credință a pârâților,astfel că față de dispozițiile art.494 alin.3 teza a II-a Cod procedură civilă ei nu pot fi obligat la ridicarea construcției.
Cum reclamanții nu au înțeles însă să invoce accesiunea imobiliară artificială, în prezenta cauză instanța nu poate face, la cererea pârâtului, aplicarea dreptului de opțiune lăsat la latitudinea proprietarilor terenului conform dispozițiilor sus-menționate.
Referitor la cererea de grănițuire de observat că instanța a procedat la stabilirea liniei de hotar raportându-se doar la proprietatea reclamanților și fără a proceda la identificarea terenului limitrof și la stabilirea proprietății acestora.
În condițiile în care în ceea ce privește pe pârâți s-a reținut doar calitatea de deținători, în mod greșit acțiunea în grănițuire a fost admisă în contradictoriu cu aceștia.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art.312 raportat la art.304 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica sentința civilă în parte și în consecință:
Va respinge cererea privind ridicarea construcției garaj C1 ca nefondată.
Va respinge cererea privind stabilirea liniei de hotar pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Va menține celelalte dispoziții.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 din vechiul cod de procedură civilă, intimații vor fi obligați să plătească recurenților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr.0330/14.05.2013 (fila 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți C. G. C. și C. A. ambii domiciliați în V. Dirnei, ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.1371/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M. O. și B. M. S. ambii domiciliați în V. Dornei, ., jud. Suceava și intimatul-pârât M. V. DORNEI - PRIN PRIMAR-V. Dornei, sstr. M. E., nr.17, jud. Suceava.
Modifică sentința civilă în parte și în consecință:
Respinge cererea privind ridicarea construcției garaj C1 ca nefondată.
Respinge cererea privind stabilirea liniei de hotar pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă intimații să plătească recurenților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. L. A.
Pt.jud. aflat în CO
Semnează Președintele inst.
Red M.C
Jud.fond H. D. L.
Tehnored. L.A
2 ex./ 15.07.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1100/2013. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 717/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
